Premiu

de I.L. Caragiale

Boboteaza. Ger de arde. Îţi îngheaţă apa 'n nară. Sună clopotele. Tunul tună brav în Dealu-Spirii. Bat din tălpi şi din braţe poliţiştii şi sergenţii. Lume multă. Pe pavaju 'nisipat de dimineaţă trec trăsuri, automobile, biciclete şi "Salvarea".
O băbuţă surdă bute, c-o ulcică (varză acră) tot se 'ndeasă printre lume. Se tot vâră, se tot vâră... I-e de grabă. Vrea să treacă peste drum.
- Nu-i voie ! Strigă poliţistul.
Dar băbuţa nu ascultă: i-e de grabă, vrea să treacă peste drum.
El o 'mpinge înapoi.
- Vai de mine, măiculiţă !
Dar el aspru:
- Nu e voe ! nu e voe ! nu-nţelegi ?
- Dela domnu Panaite ! strigă baba.
Trâmbiţele. Vin jandarmii ! trece Prinţul.
- La o parte !
Şi stă smirnă.
Sună clopotele. Tunul tună brav în Dealu-Spirii. Baba scapă printre lume. I-e de grabă... vrea să treacă... Sboară ca o rândunic'o bicicletă: o s-o facă praf pe baba.
Poliţistul se repede disperat. Strâns o 'nşfacă dela ceafă şi o smulge dela moarte.
Baba ţipă. Oala scapă. Numai cioburi. S-a dus zeama. Lumea râde. Baba sbiară. Poliţistul o cârpeşte ş'o aruncă la o parte.
E salvată...
El e mândru...
S.P.A. îi dă un premiu.

sursa