26 septembrie 2014

Naţionalism şi pupincurism



Odaia de Sus:
Bogdan Mateciuc, 1 iulie 2004
Împărtirea atitudinilor politice în "dreapta" si "stânga" este depăsită. Sunt multe cazuri de partide social-democrate (de stânga) care au adoptat măsuri liberale si partide de dreapta care au unele viziuni socialiste. În plus, clasificarea este relativă. Un partid va fi catalogat ca "extrema dreaptă" atât timp cât la dreapta lui nu se mai află nimeni. Dar atunci când acolo apare totusi o formatiune politică, fosta "extremă dreapta" devine "centru-dreapta", desi în programul ei politic nu s-a schimbat nimic.

În locul acestei împărtiri superficiale, propun o împărtire simplificată, pe baza principiului national.

Aici avem întâi partidele "nationale" sau "nationaliste". Termenul "nationalist" a fost discreditat în ultima vreme de cei care nu sunt nationalisti; a fost identificat cu "extremismul", dar vom vedea mai încolo cine sunt cei care critică nationalismul.

A fi nationalist înseamnă a simti "national", a avea o constiintă de grup a neamului tău si a locului tău de bastină. A fi nationalist înseamnă a stii să delimitezi si să păzesti ce este al tău, care te defineste pe tine. A fi nationalist înseamnă a sta drept atunci când discuti cu străinii, a avea o personalitate natională în relatia cu acestia.

Nationalismul este în mod eronat "dreapta". Unele state comuniste au avut guverne cât se poate de nationaliste. Iugoslavia, de pildă, nu a acceptat înhămarea la căruta sovietică si a dus permanent o politică de independentă fată de URSS. La rândul lui, Ceausescu a avut în 1968 - momentul invadării Cehoslovaciei - o sclipire de nationalism si a afirmat independenta României fată de blocul comunist în această problemă. Anii '70 au fost marcati de o anumită independentă a politicii externe a României socialiste, o dezghetare a relatiilor cu Occidentul, separat de restul blocului comunist. Înainte însă de perioada comunistă, o atitudine relativ nationalistă au avut Partidul National Liberal, cu a sa celebră politică "prin noi însine". Nationalist a fost si Partidul National al lui Ion Mihalache, care activând în Transilvania, a lucrat la unirea provinciei cu restul României. Miscarea Legionară a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost însă cea care a cristalizat notiunea de nationalist - acesta fiind unul pentru motivele pentru care este atât de criticată astăzi, când la modă nu mai este Natiunea, ci Uniunea (Europeană).

Astăzi, multe - dacă nu majoritatea statelor occidentale - sunt sau promovează atitudini nationaliste. Dintre acestea, pe locul întâi se află Statele Unite. Cultul natiunii americane, al drapelului SUA, al superioritătii americane (cu repercursiuni nefaste la nivel international), al produselor Made in USA - toate acestea sunt atitudini nationaliste, desi americanii au grijă să nu folosească acest termen. Remarcabilă e perversitatea administratiei americane, care foloseste eticheta de "nationalist" pentru a blama toate partidele si atitudinile politice din statele care încearcă să ducă o politică independentă de "sugestiile" SUA.

Transferurile si achizitiile (privatizările) de întreprinderi din Europa Occidentală se fac cu o preferintă declarată pentru companiile locale, în defavoarea celor străine.

Alternativa la Nationalism este Pupincurismul. Termenul se explică singur si nu este doar un termen hazos. El reprezintă pe toti politicienii si curentele politice (de dreapta sau de stânga) care neglijează aspectul national în administrarea tării, alegând în mod orbeste să asculte de străini si de legi făcute de străini.

Politicianul pupincurist acceptă tot ce doresc străinii să impună tării lui - măsuri politice, economice si legi. "Multumită" politicienilor pupincuristi, un popor ajunge a se conduce nu după legi făcute de el, potrivit cu obiceiurile lui, ci după legi dictate de altii. Această actiune se numeste "armonizarea legislatiei". În casă la mine mobila, covorul si tot ce am nu mai stau unde doresc si unde imi place mie, ci unde hotărăste Asociatia de Locatari. Desi pupincuristii de la Bucuresti si clica de la Bruxelles resping vehement această comparatie, sistemul seamănă foarte mult cu internationalismul comunist.

Pupincuristul nu stie să spună NU la cererile străinilor. El este vrăjit si doreste si el să stea la masă cu acei străini. Îsi face un ideal din aceasta. În micimea lui, statul la masă cu acei străini, la care el priveste în sus, constituie accederea într-o fază superioară a existentei sale. Pupincuristul dă bucuros din coadă si se gudură pe posturile tv nationale atunci când străinul îi promite că la toamnă va primi si el un os albastru. Osul albastru însă, fie el si cu stelute galbene, nu face si sângele albastru. Venali, străinii din jurul mesei cu stegulet albastru se pricep să adulmece predispozitia spre pupincurism a "candidatului la aderare" si profită pentru a strânge tare seaua pe spinarea acestuia.

25 septembrie 2014

Se pregătește butaforia pentru trecerea la euro



Capitalul Românesc:

Analistul economic Florin Cîțu scrie azi, pe blogul personal, că ”(p)arlamentul României legiferează subjugarea politicii monetare intereselor politice. BNR nu a fost niciodată independentă politic, dar acest lucru era mai greu de dovedit.”

În opinia sa, asistăm la ”numirea celui mai politic consiliu de administrație, cu persoane care nu au nicio legatură cu politica monetară și singurul merit este apartența politică”.

Asta în condițiile în care ”independența băncii centrale este de o importanță vitală pentru economie; (…) în trecut politica monetară din România nu a fost independentă iar deciziile de azi din parlament ne asigură că nu va fi independentă nici în următorii 5 ani.”

Politizarea completă a procesului de decizie la nivelul Băncii Centrale chiar la puțin timp după ce Guvernul Ponta s-a angajat în fața instituțiilor europene că România va adopta moneda unică începând cu 1 ianuarie 2019 nu este deloc întâmplătoare.

Așa cum mai multe voci autorizate au avertizat, trecerea la euro nu se poate face fără o converganță reală a economiei românești și a nivelului de trai al populației la standardele din țările europene dezvoltate.

Această convergență presupune un avans PIB de cel puțin 5% pe an și o creștere rapidă și susținută a PIB/cap de locuitor în următorii ani.

În plus, nici cu convergența nominală guvernanții de la București nu stau prea bine, în condițiile în care BNR a tot ratat ținta de inflație în ultimii ani.

Cum angajamentul de a adopta euro până în 2019 a fost unul politic, se pare că rezolvarea problemelor ce stau în calea îndeplinirii acestui angajament se va face tot pe cale politică.

Doar nu credea cineva că procesul de aderare la uniunea monetară va fi unul real, bazat pe o economie reală și pe reflectarea exactă a realităților în datele oficiale?

În tradiția cu care ne-au obișnuit deja, guvernanții de la București vor recurge la o cosmetizare, ca să nu spunem măsluire a indicatorilor aflați în parohia BNR, așa cum se întâmplă și cu cei economici, de care se ocupă exclusiv Guvernul.

Datele oficiale privind rata anuală a inflației și cea a șomajului sunt cea mai bună dovadă în acest sens.

9 septembrie 2014

De-moralizarea României (II)



Familia Ortodoxă:
Continuăm în această ultimă parte să prezentăm ideile lui Tomas Schuman privind modul în care un stat poate fi subminat pe linie ideologică. În cartea sa „Scrisoare de dragoste pentru America”, Tomas Schuman (pe numele sau adevărat Iuri Bezmenov, fost agent secret KGB până în anii ’70) prezintă etapele „de-moralizării” – termen ce descrie procesul de disoluţie morală a unui popor. Din nefericire pentru noi, informaţiile sale, cât şi concluziile care se desprind, se pot pune foarte uşor în legătură cu situaţia actuală a României. Să fie oare acest lucru întâmplător?

În interviul luat D-lui Eugen Jercan în ultimul număr al revistei, se constata că există în România cel puţin o sută de organizaţii non-guvernamentale care promovează aşa-zisa toleranţă, drepturile omului şi „valorile democraţiei”. De fapt, după cum observa directorul executiv al „Asociaţiei părinţilor pentru o educaţie sănătoasă”, din punctul de vedere al familiei şi al valorilor educaţionale, numitorul comun al activităţii acestor asociaţii îl constituie lupta pentru introducerea educaţiei sexuale în şcoli, pentru drepturi sexuale şi reproductive, ca şi împotriva oricărei implicări a Bisericii în educaţia copiilor şi viaţa societăţii.

Ce-i determină pe aceşti oameni să lupte, practic, pentru disoluţia morală a poporului român prin subminarea educaţională a sănătăţii mentale şi spirituale a copiilor şi tinerilor? Răspunsul îl găsim în cartea lui Schuman, în analiza pe care o face nivelului doi al de-moralizării culturii, gândirii şi vieţii unui popor. El arată că acest proces trebuie să se extindă de la structurile juridice, de apărare şi securitate, până la organizaţiile non-guvernamentale.

Un război invizibil şi agresiv

7 septembrie 2014

Colonialismul programat din energetică



Articol de Ilie Şerbănescu (din 2011, România liberă):

Naivii care mai delirau cumva că FMI şi capitalul străin al cărui agent este, tot presând asupra privatizării companiilor de stat, o fac în numele eficientizării şi pentru îmbunătăţirea stării economiei au primit zilele trecute o palmă peste ochi. Culmea, chiar de la preopinenţi! Care au ţinut să-şi dea jos masca de pe faţă. Nu se ştie de ce, dar se poate bănui. Prinzând la ananghie Guvernul român, preopinenţii s-au gândit probabil că nu mai are rost să joace teatru şi au băgat buldozerul.

Ne-am trezit însă cu dl Alexandru Săndulescu, director general în Ministerul Economiei, că apare public şi declară cu subiect şi predicat ceea ce ştia bine şi Grivei, dar ceea ce nu spusese până acum nici un oficial. Că FMI presează, de fapt, pentru pri-va-tizarea companiilor de stat care aduc profit, şi nu a celor care înregistrează pier-deri. Dl Săndulescu a dat un exemplu semnificativ. FMI nu pune vreo presiune pentru privatizarea vreunei termocentrale, unde ar fi nevoie de investiţii şi modernizări, ci pentru privatizarea Electrica Distribuţie, singura piesă din distribuţia de electricitate care mai este în mâna statului şi care realizează profituri (atenţie, profituri, şi nu pierderi!) şi în care nu este neapărat nevoie nici de investiţii, nici de modernizări. Exemplu dat cu tâlc de dl Săndulescu, căci aflăm de la domnia sa că, în România, companiile de distribuţie private sunt „reglementate" (!) să funcţioneze cu cel puţin 12% profit, iar companiile tot de distribuţie, dar de stat sunt „reglementate" (!) să funcţioneze cu doar 8% profit. Si ce ne mai spune dl Săndulescu? Că o privatizare a Electrica Distribuţie ar face să dispară posibilitatea acestei comparaţii! Corect!

Cu alte cuvinte, în România, FMI şi Uniunea Europeană programează din reglementări ca serviciile publice, deşi fac absolut aceleaşi lucruri, să aibă un profit mai mare dacă sunt private decât dacă sunt de stat! Deliberat, companiile de stat trebuie să arate că sunt mai proaste! Desigur, pentru a putea fi mătrăşite către capitalul străin, deşi fac totuşi profit, urmând să rămână poporul să lupte cu ele dacă înregistrează pierderi! Poate fi aşa ceva numit altfel decât colonialism?!


Postări populare