29 iunie 2014

Ziaristul Mihai Eminescu a căzut luptând, la 33 de ani, sacrificat pentru “integrarea europeană”



ActiveNews :

28 iunie 1883: Ziaristul Mihai Eminescu a căzut luptând, la 33 de ani, sacrificat pentru “integrarea europeană”. Interviu exclusiv cu reputatul eminescolog Nae Georgescu 

Pe 28 iunie 1883, ziaristul incomod Mihai Eminescu, conducătorul jurnalului conservator “Timpul”, este arestat şi apoi internat forţat într-o clinică de boli nervoase. Câţiva eminescologi s-au aplecat cu acribie, mai ales în ultimii ani, asupra misterelor acestei zile. Profesorul Nicolae Balint ne oferă, în exclusivitate, un interviu cu profesorul Nae Georgescu, autorul lucrărilor Boala şi moartea lui Eminescu si Eminescu. Ultima zi la Timpul (Dosar de presă). Cartea argumentelor, printre multe altele dedicate poetului şi jurnalistului nationalist Mihai Eminescu. În lucrarea din urmă, eminentul eminescolog tratează exact această zi de 28 iunie 1883, când prim-redactorul ziarului “Timpul” îşi publică ultimul editorial de presă dedicat, parca previzionar, condiţiei libertăţii presei şi a jurnalistului. 

Cartea lui Nae Georgescu “este o minutioasa  refacere a zilei de 28 iunie 1883 in biografia politica a poetului. Sunt aduse si comentate marturii din presa, din arhive, din scrisori, amintiri si comentarii despre poet, totul cu scopul de a afla cat a fost boala omeneasca si cat a fost interventie brutala, care a dus la indepartarea pentru totdeauna a lui Mihai Eminescu din presa si din viata publica”, se afirmă în prezentarea lucrării.

“Eminescu nu era un simplu articlier la ziarul TIMPUL, el dezvolta adevarate teorii sociale, economice si politice, toate  incomode si mai ales nepotrivite in contextul in care, prin alianta care se discuta la nivelul cel mai inalt european, tara noastra trebuia sa renunte la apararea romanilor din Transilvania, lasand definitiv soarta lor in mainile Imperiului Austro-Ungar. Pe de alta parte, Eminescu era un puternic agent de influenta a opiniei publice, scrisul sau fiind mereu asteptat, temut si respectat”, se mai arată în această prezentare.

26 iunie 2014

Nicu Porsenna: "Regenerarea Neamului Românesc" (1937)




Capitolul I

Instituţiunile sociale şi factorul om

Starea societăţii româneşti

Rezultat al unei evoluţii milenare, in împrejurari istorice osebit de tragice - cum n-au fost hărăzite in Europa decât popoarelor din Peninsula Balcanică - civilizaţia românească a fost nevoită, prin a doua jumătate a secolului XX, să pornească viaţa socială de la început, clădind pe un nou Deşert.

Asuprirea asiatică şi regimul de devastare care a durat cinci veacuri, apoi epoca fanariotă şi în sfârşit partidele politice în epoca modernă, au zădărnicit nu numai dezvoltarea exterioară a civilizaţiei, ci au avut o dezastruoasă înrâurire asupra Sufletului Rasei, i-au modificat mentalitatea, Spiritul, caracterul, Morala, au prefăcut cu alte cuvinte, însăşi cauza faptelor omeneşti, determinarea lăuntrică.

Spre a se vedea cu ce stare sufletească a trebuit să intre poporul român în era civilizaţiei sale, vom cita câteva aprecieri făcute prin a III-a decadă a veacului XIX de cel dintâi boier român cu suflet european, de primul care a călătorit, a observat, a făcut paralela intre civilizaţia Europei şi a Patriei sale, a scris şi a povăţuit.

Este boierul muntean Dinicu Golescu de la care ne-a rămas interesanta "Însemnare a călătoriei mele în anii 1824, 1825, 1826". Reproducem câteva amănunte care dezvăluie spiritul dominant al epocii sale, singurul ce interesează în faza de devenire a unei societăţi.

Cel mai frecvent cuvânt pe care-l auzea la vremea aceea era "adu bani". Deşi ţăranii unguri lucrau 200 de zile pe an pentru stăpânire, iar ai noştrii numai 12, ţăranul ungur era civilizat şi prosper, pe când cel român zăcea în cea mai înfiorătoare mizerie. Pricina? "Adu bani". Regimul de jaf.

Funcţionarii noştri "ajung în puţini ani milionişti cu palaturi", deşi când au intrat în slujbă erau "trenţăroşi cu picioarele goale". La noi s-a aţâţat luxul şi scârboasa diplomatică. Şi conchide înţelept boierul:

18 iunie 2014

Ce mai rămâne din democrație și din statul de drept în regimul Uniunii Europene ?



Prioritate de dreapta :

 

Traducerea articolului "Que reste-t-il de la démocratie et de l'Etat de droit dans le régime de l'Union européenne ?" apărut la L'Observatoire de l'Europe.


În regimul nostru politic nu mai este clară nici o ierarhie a normelor, nici o separare reală a puterilor, nici o stabilitate instituțională, nici o reprezentare egală a cetățenilor, nici o responsabilitate politică reală, nici o inteligibilitate a puterii, nici o neutralitate constituțională. Acesta nu serveşte nici democrației, nici statului de drept, nici construcției europene, refuzând, sub pretextul că intențiile și promisiunile Europei sunt minunate, să facă acea necesară "analiză critică" la care ne invita Hannah Arendt, împotriva amenințării totalitare reprezentate de degenerarea democrațiilor în tehnocrații.

Ce mai rămâne din democrație și din statul de drept în regimul Uniunii Europene ?


de Christophe Beaudouin, doctor în drept public

Vorbind de faţă cu Președintele Republicii la Palatul Elysée, cu ocazia primirii înalţilor functionari de stat, pe 8 ianuarie 2013, vicepreședintele Consiliului de Stat Jean-Marc Sauvé n-a folosit ocolişuri: "Matrice a Naţiunii, de care, de la monarhie la Republică, este în mod consubstanțial legat, Statul răspunde de patrimoniul ei, îi apără interesele și valorile, duce cu el speranțele sale. Dincolo de evenimentele din istoria noastră, cât de dureroase vor fi fost ele, Statul este şi garantul continuității vieții Națiunii, și expresia democratică a suveranității". Acestea fiind spuse, vicepreședintele celei mai înalte instanțe administrative şi-a exprimat îngrijorarea: "Dar Statul, ca şi administraţia care îl serveşte, este acum pus în discuţie de schimbări profunde: globalizarea; integrarea europeană; descentralizarea internă (...). Şi, deși acesta este îngrădit, reglementat, ocolit, expus la tot felul de imixtiuni, nevoia de Stat nu a fost niciodată mai mare."

Europa este de-acum, într-adevăr, contextul economic, politic, juridic și cultural în care trebuie să trăim. Așa se consideră că am decis prin reprezentanții noștri succesivi și printr-un referendum, în ultimii treizeci de ani. Am luat notă.

Acest nou cadru nu este născut din brutalitatea sângeroasă a unui război, a unei revoluții sau a unei lovituri de stat militare, ci din diverse tratate încheiate în mod liber și unanim de către state inițial democratice. Dar, această constatare poate oare înlătura necesitatea de a şti dacă, în această nouă entitate politică pe care au constituit-o, statele membre și-au păstrat într-adevăr calitățile distincte pe care le aveau la nivel național ? Desigur că nu.


11 iunie 2014

Un FALS despre care nimeni nu prea vorbeşte



Membrii CAP erau - formal, juridic - proprietari pe terenul cu care au intrat "voluntar" în cooperativă, şi pe o cotă-parte din patrimoniul CAP-ului (conform Statutului Cooperativelor Agricole de Producţie şi Codului Civil al RPR/RSR). Chiar dacă cele trei elemente ale dreptului la proprietate (dreptul de utilizare, de uzufruct şi cel de dispoziţie) erau denaturate sau nepracticabile, iar despre succesiune la proprietatea intrată "la comun" nu putea fi vorba. Legea Fondului Funciar din 1991 modifică regimul proprietăţii funciare, fără despăgubiri în cazul membrilor CAP cărora li se restituie un teren mai mic decât cel cu care veniseră în cooperativă. Un alt abuz al aceleiaşi legi: celor care au vândut imobile pe vremea comunismului, ori celor demolaţi, nu li se dăduseră despăgubiri şi pe teren (care trecea gratuit în patrimoniul statului), terenul imobilului cumpărat fiind cedat prin lege cu titlu gratuit proprietarului actual (de la 1991), iar demolaţii fiind ignoraţi.

Naţiunea :
 
Abuzurile deliberate şi coordonate ale clasei politice 

Sub pretextul “înlăturării nedreptăţilor făcute de regimul comunist prin colectivizarea agriculturii” (încheiată în 1962), actualul regim politic a emis legislaţia pentru reconstituirea dreptului de asupra terenurilor agricole cu care ţăranii români s-au înscris în Cooperativele Agricole de Producţie (CAP) şi a terenurilor forestiere.
 
Emiterea acestei legislaţii nu avea aparent nici o logică, pentru următoarele motive:

La înscrierea în CAP regimul comunist nu a anulat actele de proprietate ale ţăranilor români, colectivizarea agriculturii respectând întocmai principiile legii cooperaţiei din 1929 a Guvernului Iuliu Maniu (lege întocmită după modelul cooperatist olandez şi danez) conform căreia ţăranii au rămas proprietari pe parcelele cu care s-au înscris în aceste cooperative, deci după desfiinţarea acestor forme asociative (CAP) ţăranul avea toate actele de proprietate cu care s-a înscris în CAP şi cu care era îndreptăţit să-şi preia direct aceste terenuri în baza dreptului constituţional, nemaitrebuind să-şi solicite reconstituirea acestui drept. În plus, mai există încă o evidenţă clară a acestor terenuri în Arhiva CAP;

4 iunie 2014

Vot undeva la Palilula



DIGI 24 :

Vot undeva la Palilula: „Acuma să vedem care se alege. O rămâne Fonta, că e tânăr”

Undeva în Oltenia, mai exact la Palilula, ziua votului i-a trezit din amorţeală pe localnicii despre care se spune că n-au fost găsiți nici de nemți, în al Doilea Război Mondial. Oamenii au mers la vot dis-de dimineaţă, chiar dacă nu ştiau de ce sau pentru cine votează.




Mă, spune ce e oropeanu'?”, îl întreabă o bătrână pe un sătean din Palilula.

Uite ce e... Oropeanu este Uniunea Europeană, printre care dacă nu mă înşel este şi Marea Britanie băgată, Italia, Suedia”, răspunde cel întrebat.

2 iunie 2014

Românii au votat !



Naţiunea:

Iată, am aflat rezultatele finale ale aşa numitei ”repetiţii generale” pentru alegerile prezidenţiale din toamnă. Au votat românii pentru europarlamentare, câţi au votat, şi au înroşit ţara. S-a terminat cu Bucureştiul şi Banatul anti-pesediste, s-a terminat cu Ardealul cândva mai liberal, acum totul este roşu socialist. Nouă ne place socialismul; ne place stânga. De ce-om fi făcut, care-au făcut, revoluţia aia acum 25 de ani? Nu-l mai suportam pe Ceauşescu? Păi ne-am îndrăgostit instantaneu de iliescu! Şi aşa am rămas până în ziua de azi! Ceauşescu măcar era, şi-n gândire şi-n comportament, socialist, dar ponta, dragnea, sîrbu, mazăre, oprişan, mitrea etc, etc?!

Pe aceşti ”socialişti” îi iubesc atât de mult cei două-trei milioane de români care, cu fiecare ocazie, se gătesc cu hainele lor cele mai bune şi se duc să voteze ”trandafirii”?! Ce o fi-n mintea noastră (iertată să-mi fie opinia, dar mă refer exclusiv la implicarea poporului în viaţa socială şi politică a ţării)?! Ce o fi-n mintea acelora care votează voluntar şi din convingere cu acest tip de om politic, cu aceşti spoliatori?! Ce o fi-n mintea acelora care votează pentru câţiva bănuţi cu aceiaşi prădători de ţară?! Precum, ce o fi-n mintea acelora care îşi strigă zilnic problemele sociale (sărăcia, inutilitatea etc) dar care nu se deplasează până la cabina de vot mergând pe ideea că ”şi cu votul meu şi fără el tot ei ies”?! Care ”ei”?! Nu înţeleg cine sunt aceşti ”ei”! Du-te tu la urne, române, şi separă-i pe aceşti ”ei” prin puterea pe care o ai şi pentru care mulţi înaintaşi de-ai tăi au murit ca tu să te bucuri de ea – libertatea de exprimare şi de vot!


Postări populare