Aria pistolului

Poezie inedită (nepublicată în volum), scrisă de Ştefan Augustin Doinaş în 1952, la Hălmagiu. Apărută în revista Transilvania (ediţia print, nr.1-2/1992, paginile 86-87).


ARIA PISTOLULUI

Copil al pustei,
                        prieten al lăcustei
ce pustieşte des aceste locuri,
eu port în mâna dreaptă un pistol
turnat în aur gol
                          cu şapte focuri.
Şi când mă joc cu alţi copii ai ţării
eu îl ridic spre ceruri şi-ameninţ
cupola zării
                   cu piloni fierbinţi
de care se izbesc pe sus cocorii.
Şi strig în timpul jocului:
                                      "Opriţi,
copii ai florii,
                     muguri încropiţi
adoratori ai focului
                           lumesc !
Fetiţe, nu mai dănţuiţi prin parc!
Cât timp mai salt prin ţarc,
                                       cât timp glumesc,
nu este încă timpul să-l descarc..."
Dar va veni o vreme
                              când
                                       urcând

Circulă pe net: "După 23 de ani"

E valabil şi după 25 (text din 2013):

E nostim să adormi o națiune și apoi să-i pui imnul “Deșteaptă-te Române” 

Trecut versus prezent
Capitolul 1. Asemanari
1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceeasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la ”coada” la banca, la ”coada” sa platim impozitul sau gazul, la ”coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la ”coada” sa depunem cererea de somaj…
1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tramvai si troleibuz

Trădare ! Nu s-a vrut un armistiţiu negociat, ci impus !

Flux 24:

DOCUMENT DESECRETIZAT RECENT: Consemnările Mareşalului Ion Antonescu din noaptea de 23 august 1944 

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […] 

Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.

În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

Criza economică pe înţelesul tuturor

ZiuaNews:

Un afacerist versat poposeşte într-un sat, unde nu mai fusese niciodată, oferind localinicilor 100 de euro pentru orice măgar de vânzare. Doar o parte dintre săteni şi-au vândut măgării cu 100 de euro.

A doua zi, afaceristul s-a întors în sat, oferindu-le localnicilor 150 de euro pentru vânzarea unui măgar. Versatul afacerist revine a treia zi în sat şi le oferă sătenilor câte 300 de euro pentru vânzarea unui măgar, fapt pentru care restul posesorilor de măgari îşi vând animalele cu această sumă. După o săptămână, văzând că nu mai sunt măgari de vânzare, afaceristul revine în sat şi îi anunţă pe localnici că, peste o săptămână, va veni să mai cumpere măgari, dar cu 500 de euro.

În ziua următoare, afaceristul îşi trimite ajutoarele în sat cu măgarii pe care îi cumpărase anterior pentru a-i vinde cu 400 de euro. Cu gândul la câştigul de săptămâna viitoare, toţi localnicii au cumpărat măgării cu 400 de euro. Însă, majoritatea localnicilor nu aveau cei 400 de euro, şi ca atare ei s-au impreumutat ca să cumpere măgarii cu 400 de euro. Aşa cum era de anticipat, versatul afacerist a dispărut împreună cu ajutoarele sale, şi niciodată nu au mai fost văzuţi în sat.

Rezultatul acestei afaceri: satul s-a umplut de măgari, iar localnicii au rămas înglodaţi în datorii. Ce s-a întâmplat după aceea? Cei care au luat împrumuturi, chiar dacă vindeau măgari, nu puteau plăti datoriile. Ca atare, cămătarii care i-au împrumutat pe localnici s-au plâns primarului spunându-i că dacă nu primesc ajutor vor fi ruinaţi, şi astfel nu vor mai putea continuă să-i împrumute pe săteni iar toată lumea va fi ruinată. Era de fapt o mare minciună a cămătarilor. În loc să dea localnicilor bani ca să-şi achite datoriile, primarul, folosind bugetul local strâns din taxele localnicilor, a dat banii cămătarilor, ca să nu fie ruinaţi.

Deşi primarul le acoperise o mare parte din banii pierduţi, cămătarii nu au şters datoriile sătenilor, iar aceştia au rămas în continuare înglodaţi în datorii. Astfel, primarul a irosit bugetul local şi primăria s-a înglodat în datorii. Primarul cere ajutor financiar altor primari, dar aceştia l-au refuzat pe motiv că, fiind ruinaţi, nu au cum să returneze banii împrumutaţi. Rezultatul acestei afaceri: marii specialişti, cămătarii, înşelaţi temporar, iar poporul înşelat definitiv. Cu datoriile acoperite, cămătarii continuă să ceară sătenilor bani cu dobânzile aferente.

Datornicilor faliţi le-au fost luaţi măgarii, lăsându-i pe localnici fără "mijloace de producţie". Astfel, majoritatea sătenilor au rămas ruinaţi şi fără măgari pe întreaga viaţă, iar primăria a rămas şi ea ruinată. Rezultatul acestei ruinări? Pentru a soluţiona situaţia, primarul a redus salariile angajaţilor din primărie. Imediat, întreprinzătorii privaţi, văzând că lumea munceşte şi pe mai puţini bani, au redus şi ei salariile angajaţilor. Deci, bogaţii se îmbogăţesc şi mai mult, iar săracii sărăcesc tot mai mult. Concluzia? Asta-i criza. O mare ţeapă!

Ion Teleanu

11 măsuri pentru modernizarea urgentă a României

ActiveNews:

Având în vedere că mulți dintre formatorii de opinie din presă sunt nemulțumiți de stadiul actual al societății românești, pe care o consideră înapoiată, balcanică, retrogradă, naționalistă, propun adoptarea de urgență a următoarelor măsuri:

1.Eliminarea din limba română a cuvintelor și denumirilor de origine slavă. Cuvântul "Da" să fie înlocuit cu "'Yes". În acest fel în DEX poate apărea cuvântul Yes-man, sinonim cu sintagma "conducător, lider al României".

2.Eliminarea din cărțile de istorie a voievozilor și foștilor conducători români care au construit biserici și mânăstiri. Pare imposibil să mai scrii un manual în aceste condiții? Nu-i nicio problemă pentru profesorul Lucian Boia. Conchita Wurst va fi nou ministru al Educației.

3.Transformarea Bisericii Ortodoxe într-un departament al Statului, iar patriarhul va fi înlocuit de un secretar de stat. Acesta va fi numit la propunerea Departamentului de Stat al SUA, ca să nu mai fie probleme cu rapoartele de țară.

4.Interzicerea botezării copiilor cu numele "Vladimir''. Preoții care vor face asta să fie caterisiți și trimiși în surghiun câte 10 ani la sediul partidului Monicăi Macovei. Acolo vor cânta de trei ori pe zi melodia Y.M.C.A.

5.Interzicerea manifestărilor publice ortodoxe. Bisericile ortodoxe din Moldova și Oltenia vor trece în patrimoniul Bisericii Greco-Catolice, în compensație pentru muniția consumată de generalul Bukow pe când încerca să le distrugă pe cele din Transilvania.

6. Privatizarea către statele german și austriac a companiilor TAROM, CFR, Electrica Muntenia, CEO, etc. Cine se opune deciziei să fie condamnat ca izolaționist, naționalist economic și anti-democrat: oricine știe că statul n-are ce căuta în economie!

7.Ora de religie să fie desființată și înlocuită cu ora de corporație. Copiii să nu mai învețe principii expirate și fundamentaliste precum iertarea, iubirea aproapelui și compasiunea. Prin rotație, clasele V-VIII vor fi obligate să muncească opt ore pe zi la o corporație stabilită de programă. Asta va asigura dezvoltarea lor armonioasă și pregătirea ideală pentru când vor ajunge angajați full-time. 

8. Catedrala Mântuirii Neamului să fie demolată și înlocuită cu un stadion. Aici Remus Cernea și Toma Pătrașcu vor preda ora de educație sexuală pentru elevi. Noua arenă se va numi: Stadionul Sexul Neamului. Prezența obligatorie. Fetițele vor primi gratuit un câine pe care să-l îngrijească, iar băieții o tabletă.

9. Vor fi legalizate imediat căsătoriile homosexuale. Gabriel Liiceanu va oferi mirilor câte un gel de duș cu aromă de ghimbir. MRU va oferi un flacon de unguent rectal.

10. Pentru siguranța statului și păstrarea dreptei orientări pro-occidentale, presa va fi suprimată. Adevărul, Hotnews, Antena3 și Gândul vor fuziona, iar noul portal se va numi Citește-sau-ești-plătit-de-ruși News. Redactor-șef: Moise Guran. Președinte onorific: Silviu Brucan. 

11. În caz că primele 10 măsuri nu funcționează, România să fie divizată în trei regiuni: regiunea de Nord-Vest cu capitala la Budapesta, Regiunea de nord-Est cu capitala la Moscova și regiunea de Sud cu capitala la Sofia...

În caz că mai sunt dubii, acesta este un pamflet.

La muncă, derbedei, că trece anul / Şi vin ăilalţi şi-or să vă ia ciolanul

Adevărul:

2013 a fost un an ciudat, un an care mi-a reamintit că nu am nicio şansă să mă exprim în sistemul public din România dacă nu sunt înregimentat politic. Sau dacă nu ştiu să fac compromisuri „inteligente” care să-mi permită să navighez printre diverşii incompetenţi numiţi politic.

Căci singura şansă a unui tehnocrat este compromisul. Trebuie să închidă ochii la incompetenţa politrucilor aterizaţi în diverse funcţii publice, să le accepte cu obedienţă sau măcar cu falsă supunere inepţiile şi să încerce să-şi facă treaba atât cât sunt lăsaţi. Eu unul am ales alt drum. I-am spus unui ministru adevăruri crude în faţă, cu speranţa că acesta va înţelege că sinceritatea unui profesionist este mai importantă decât recunoştinţa unei beizadele sau fidelitatea oarbă a unui executant fără viziune şi fără valoare.

Acum un an, un personaj cu o funcţie importantă în statul român, care imi aprecia performanţele profesionale, mi-a spus, la o întâlnire informală, că nu am nicio şansă să cresc sau să mă menţin în funcţia pe care o ocup dacă nu am susţinerea unui partid politic. Am avut un culoar favorabil să o ocup, foarte bine, dar chiar dacă imi fac treaba bine sau foarte bine, este absolut necesar să mă lipesc de un partid şi să obţin sprijinul politic de care, la un moment dat, o să am nevoie. Cu naivitatea specifică provincialului, mutat doar de câţiva ani în Bucureşti, am ignorat cu desăvârşire sfatul omului care încerca să mă ajute. Am refuzat să implic în campania electorală instituţia pe care o conduceam, în favoarea celor care mă propuseseră să obţin funcţia de conducere. I-am ajutat personal cât am putut, dar am renunţat în momentul în care mi s-a cerut să implic o instituţie publică. Desigur am fost blamat, considerat trădător şi pus la zid

Cu căciulili pă frunte

Deznaţionalizarea României

Sub Ceauşescu s-a construit o reţea de ordonatori unici de cont, care avea misiunea de a produce valută din mediile economice externe, destinate în principal achitării accelerate a datoriilor externe. După lovitura de stat din decembrie 1989, aceşti operatori de cont, ofiţeri ai Departamentului de Informaţii Externe, nu au mai vărsat la bugetul de stat aproximativ șapte miliarde de dolari. Banii sustraşi au finanţat structura noilor formaţiuni politice care au ruinat România timp de 25 de ani.

Naţiunea:

Ani la rândul, România a fost ţinta tuturor cotropitorilor Europei şi a fost şi încă mai este o oază de latinitate într-o mare de popoare slave. Şi tot de mii de ani, am avut şi norocul că acest popor să aibă şi conducători, regi, domnitori, viteji şi curajoşi care au ştiut să oprească vremelnic hoardele cotropitoare. Acum însă, în ultimul sfert de secol, pare că acest lucru, cotropirea ţării, pare să nu mai poată fi oprită cu nici un chip. Jaful a pornit din interior şi din exterior, precum un imens foc pus la cale de terorişti piromani.

Deznaţionalizarea României a fost şi încă mai este un deziderat pentru forţe oculte ce acţionează încă în strânsă colaborare cu trădătorii autohtoni, de neam şi ţară! Acest “Plan strategic” a fost conceput în etape, aşa cel puţin se vede şi mai ales îl simţim noi toţi în prezent.

Prima etapă, cea cuprinsă între anii 1990-2000, este etapa în care după asasinarea cuplului Ceauşescu, printr-un sistem foarte complex de manipulare şi dezinformare, securisto-comunist, a fost instaurată încet dar sigur, „Crima Organizată’’. O mafie politico-economică. Sub Ceauşescu s-a construit o reţea de ordonatori unici de cont, care avea misiunea de a produce valută din mediile economice externe, destinate în principal achitării accelerate a datoriilor externe. După lovitura de stat din decembrie 1989, aceşti operatori de cont, ofiţeri ai Departamentului de Informaţii Externe, nu au mai vărsat la bugetul de stat aproximativ șapte miliarde de dolari. Au fost 354 de ordonatori unici de cont. Primele surse de finanţare de care au profitat designerii democraţiei originale, au fost următoarele: două miliarde de dolari reprezentând exporturile industriale şi alimentare, din 1989, bani gestionaţi de fosta securitate; două miliarde de dolari proveniţi din exporturile de arme în ţările arabe şi Africa, suma aflată tot în conturile operative ale DIE.

Cuvinte către ţăran

poezie de Aron Cotruş

Acest petec de pământ, bun rău,
e-al tău!...
ară-l, samănă-l, seceră-l spornic,
fi-i slugă şi stăpân statornic
şi apără-l, de-o trebui cândva,
cu toată vânjoşia ta:
cu puşca, cu coasa, cu sapa,
sângele vrăjmaşilor ce-or vrea
să ţi-l ia,
să curgă pe-ntinsu-i ca apa!...

tu l-ai udat cu lacrimi şi sudori,
şi l-ai muncit sub sori dogorâtori...
veacuri de-a rândul,
te-ai încovoiat pe el arându-l şi săpându-l
pentru grofiţele albe, pentru grofi semeţi, sătui,
pentru ciocoii desfătarnici ai pământului...

de pe el grămezile de aur ale grâului
s-au scurs spre depărtări ca apele râului...
tu singur ai rămas aci, legat de sapă şi de plug:
piatra grea, neclintită, sub ape ce fug...

din întâii vremurilor zori,
e-al tău de mii şi milioane de-ori
petecul acesta de glie,
şi-al tău să fie
pe vecie,
dacă-l vei şti munci
şi răscoli,
şi apăra
cu toată truda, şi răbdarea, şi dârjenia ta!...

 http://www.cerculpoetilor.net/Aron-Cotrus.html

Cinci motive pentru care naționalismul românesc moare în durerile facerii

NapocaNews:

De vreo doua decenii și jumătate, naționaliștii romani se pot exprima în voie. Începând cu anii 90, au apărut in peisajul civic, social, politic al României o mulțime de organizații, grupulețe,grupuscule, mișcări, de sorginte mai mult sau mai puțin naționalistă. Puzderie de publicații de gen au apărut meteoritic în eteroclitul peisaj media post-revoluționar, legionarii, cei vechi si neofiții, au început timid sa miște, încă anchilozați de jumătatea de secol de repaus forțat…Lipsa de experiență, deficientele organizatorice, comunicarea stângace, precum si inerția inept „antifascista” a imensei majorități a populației au făcut ca timidele încercări de ieșire în prim plan sa se ofilească (in cel mai bun caz) într-o imensă indiferentă.

Pentru poliția politica a noului regim a fost floare la ureche sa infiltreze, sa dezbine și, in cele din urma , sa zădărnicească orice încercare de coagulare a fortelor (dacă se poate spune astfel) de dreapta. Probabil ca astăzi, când lucrurile stau la fel de „bine” pentru naționaliștii români, „organele” mai monitorizează multele dar, in majoritate insignifiantele grupuscule naționaliste…. Dar oare asta sa fie problema…? Monitorizarea, persecutarea „radicalilor” de către noua securitate sa fie motivul principal al al monumentalei ineficienţe a naționaliștilor autohtoni…? Daca studiem cu atenție discrepanța dintre ideologia și modul de acțiune al acestora, în mod obiectiv, ne dam imediat seama ca bieții noștri naționaliști nu prea mai au nevoie de adversari….Voi încerca mai jos sa analizez câteva aspecte discutabile (ca sa ma exprim eufemistic) ale teoriei si practicii mioritice într-ale naționalismului.

"Acum e ceas de vânzoleală-n vizuini. E tulburare mare. Sunt zgrepțănări de gheare şi foşgăieli de solzi. Se-aud bolboroseli şi vorbe ne-nțelese."

Comentariul lui "Khalidassa" la articolul "Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ştergerea identităţii naţionale a poporului român", apărut la Cotidianul:

Copacul unde viețuieşte Şarpele Trădării de Popor are multe scorburi. Şi-n fiecare zace câte o dihanie urâcioasă, plină de venin. Ce ne pândeşte-ascuns cu ura sa ce-i izvorăşte din inima-i "intelectuală", detrakată şi vicleană. Iar ochii ei sunt ațintiți în zări îndepărtate, peste mări. Spre țara "democrațiilor" şi-a libertății calpe, mincinoase. Spre locul "sfânt" de unde îşi primesc dihăniile tainul. Spre locul care le transmite ce au de făcut înspre a prigoni poporul. Spre locul de unde înfrigurați de-acum, aşteaptă marea, izbăvitoarea minune. "Minunea" cea clocită de străini şi de spionii lor ce şi-au făcut cotețe şi sălaş prin Țara Românească. Ca să conspire, ca să ne fure libertatea. "Minunea" nu e metafizică, nu e cu îngeri, cu mănăstiri de rai şi cu biserici. Minunea are chip şi apucături sinistre şi drăceşti. Adică potăile din scorburi aşteaptă o "minune" mare: un alt Traian Băsescu, sub forma "nouă", "mai europeană". Sub formă hitleristă şi cu zvastici. Minune care să-i salveze de furia poporului pe care l-au batjocorit. "Minune" care să ajute şobolanii şi dihăniile să zacă-n continuare-n scorburile lor. Care acum au devenit nesigure. Acum e ceas de vânzoleală-n vizuini. E tulburare mare. Sunt zgrepțănări de gheare şi foşgăieli de solzi. Se-aud bolboroseli şi vorbe ne-nțelese. Şi clănțănit de dinți de lighioană. Se-aud scrâşneli lugubre şi drăceşti. Chițăituri de şobolani, de turbăciuni. E frică multă. [ ŞI VA URMA !!! ]

„Cine-a îndrăgit străinii, Mânca-i-ar inima câinii…”

ART-emis:
 
Mesajul lui Pamfil Şeicaru destinat în 1947 generalului N. Rădescu avea să fie nu numaidecât confirmat, ci aprofundat şi extins după decenii în scrisoarea încredinţată de Doamna Ioana Aioanei ziarului „Libertatea” din New York City (anul V, nr. 49/august 1986). Necunoscând-o pe autoare şi neavând nici accesul la publicaţia menţionată, am beneficiat de faptul că Domnul Mihai Mircea Totpal a valorificat documentul în revista online Totpal Daily News (Buşteni-Sinaia, la 21 august 2012); mulţumindu-i editorului din ţară pentru amabilitate, precizăm că intervenţia Doamnei Ioana Aioanei reprezintă din punctul nostru de vedere o contribuţie esenţială la analiza şi interpretarea  faptelor de la 23 august 1944, cu sublinieri deosebite asupra consecinţelor lor totalmente  nefaste, ceea ce determină, conchidem, pasajele evident acuzatoare la adresa puciştilor. S-au impus câteva minime corecturi, care, desigur, nu au dăunat textului.

„Sire,

Aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor.

Cu ocazia „aniversării” zilei de 23 August, vă felicit, fiindcă această „Mare Zi” este opera Dv., şi eu alături de fraţii mei români vă datorăm Dv. invazia sovietică şi instaurarea comunismului în România, operă desăvârşită de comuniştii Pauker-Groza-Pătrăşcanu, care au pregătit distrugerea României în anticamera regalului Dv. birou. Pentru acel „23 august”, eu şi sute de mii de români am fost aruncaţi în închisori, fiindcă „eram o burgheză bogată” şi fiica unei familii cu tradiţii militare naţionaliste, închisoare din care am scăpat printr-un miracol. Pentru acel „23 August”, Dv. aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor, aşa cum a făcut şi tatăl Dv. aţi ordonat să lăsăm jos armele în faţa „prietenilor sovietici” invocând un pretins „armistiţiu”, dar l-aţi semnat abia în 12 Septembrie 1944, dându-ne pe „tavă” ruşilor.

Le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală.

Voi, Mihai Rege al Românilor, aţi ordonat ca românii să nu tragă nici un cartuş şi să nu se apere în faţa hoardelor sovietice, români care la Ungheni au fost împuşcaţi în timp ce îşi aşteptau „prietenii”. Alţi 170 de mii, tot la Ungheni, au fost luaţi prizonieri, unde şi soţul meu, un tânăr de 27 de ani a fost omorât, iar eu am rămas văduvă la 23 de ani… La „ordinul” Dv., Armata Română a trebuit să meargă şi să lupte alături de sovietici, şi bieţii români au luptat şi murit cu miile până în Munţii Tatra, fapt unic în analele istoriei războaielor, când un popor învins prin trădare este şi forţat să lupte alături de inamic. Voi Rege Mihai, aţi ordonat asta şi cei 200 de mii de români au „murit degeaba”, căci Basarabia şi Bucovina tot au fost răpite de ruşi, iar Cadrilaterul răpit de bulgari, şi România invadată de bolşevici. Şi după imensa greşeală politică şi militară ce aţi comis, aţi continuat să colaboraţi cu o clică de trădători, care ajutaţi de Colonelul Ulea, Maestrul de Ceremonii al Casei regale, le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde în spatele tronului Dv. au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală. Dar puţin v-a păsat, căci v-aţi salvat tronul şi asta era important pentru Dv. şi clica ce v-a sfătuit în acel fratricid 23 August 1944. Iar noi românii, ca nişte proşti sentimentali, ne uitam la Dv. cu drag şi vă aplaudam furtunos când apăreaţi în jurnalul de Ştiri de la Cinema Aro, căci eraţi iubitul nostru rege, şi atâta timp cât eraţi pe tron, ne asiguraţi de libertatea şi independenţa Ţării de pacostea comunistă, căci încă nu ştiam că Dv. colaboraţi cu comuniştii.

Aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul.

"Codin" sau "În pădure la Daimac"

Versiunea cântată de taraful lui Ionel Tudorache:

    

Sub un cer cu lună plină
o rudăreasă bătrână
plânge şi se jeluieşte
căci pe Codin nu-l găseşte.

Au au au, Codin al meu,
după tine-mi pare rău
dară ţie nici că-ţi pasă
că ţi-am zis să stai acasă.

Să vă spun ce s-a-ntâmplat, măi,
în pădure la Daimac
s-a dus vestea-n toată ţara
de Codin din Buduhala,
cum a plecat la pădure
c-un topor şi c-o secure.

Au au au, Codin al meu,
nu mai pot de dorul tău
dară ţie nici că-ţi pasă
că ţi-am zis să stai acasă.

Codin pleacă la pădure
c-un topor şi c-o secure,
cu securea lui cea lată
tăia pluta dintr-odată
şi Codin fiind singurel,
pluta a picat pe el, măi.

Au au au, muică, Codine,
ce-a vorbit muica cu tine,
să nu te duci la pădure
căci cade pluta pe tine,
căci cade pluta pe tine
de te omoară, Codine.

Să vezi rudăresele, măi,
cum fierbe sarmalele,
cum fierbe sarmalele
să-nceapă pomenile.

Au au au, Codin al meu, măi,
după tine-mi pare rău,
dară ţie nici că-ţi pasă
că ţi-am zis să stai acasă.

Codine, copiii tăi,
cum se urcă pe bordei
şi mănâncă dragavei,
dragavei pe olteneşte,
ştevie pe româneşte.

Impact în Gorj:

Baladă pentru crimă la Buduhala

Cum am rămas fără țară

Evită colapsul:

Cum am ramas fara tara cautand Tara de Nicaieri si am ajuns in Tara celor fara de tara.

Totul a a inceput imediat dupa ce am gustat libertatea. Eram toti foarte tineri si doream sa facem multe. Atunci a venit strainul fara de tara, despre care se spunea ca este cel mai destept om de pe pamant si ne poate invata ce sa facem.

Strainul fara de tara a pasit apasat de parca era la el acasa. Mergand, el calca direct pe brazde fara mila, intra in altare fara sa se inchine, ne privea sfidator cu ochii aceia plini de intuneric.

Noi l-am intrebat multe despre cum sa facem ca pamantul sa nu ne mai rodeasca spini. El ne-a spus ca nu asta trebuie sa cautam acum ca suntem liberi. Trebuie sa nu ne mai lasam inlantuiti de nicio grija, trebuie sa ne lasam moale in bratele visului. Trebuie sa mergem spre Tara de Nicaieri, unde pamantul nu rodeste spini pentru ca nu sunt spini, acolo totul este asa cum iti doresti, acolo toti oamenii sunt dumnezei, trebuie doar sa-si doreasca ceva si acea dorinta se implineste.

Si noi toti am spus: O! Cata intelepciune are strainul fara de tara.

Apoi, l-am intrebat incotro se afla Tara de Nicaieri. El ne-a spus sa tinem pe drumul spre Apus, unde s-a nascut intunericul si cand ajungem la Tara unde binelui i se spune rau si raului bine, sa ne oprim si sa mai intrebam.

Au trecut anii si noi tot cautam Tara de Nicaieri, dar s-a intamplat ca am ajuns la un loc unde binelui i se spunea rau si raului bine si ne-am amintim ca aici trebuia sa mai intrebam de Tara de Nicaieri. Cei de acolo ne-au spus ca aceasta tara nu exista, ca si ei au crezut ca exista si au cautat-o vreo trei generatii, dar acum, mai degraba, sunt convinsi ca nu exista. Noi atunci ne-am intristat ca niste copii, dar n-am putut sa credem ca strainul fara de tara, care este cel mai destept om de pe pamant, ne-a mintit.

Ne-am intors inapoi. Strainul fara de tara era acum stapan pe tara noastra. Noi l-am intrebat ce face aici, in tara noastra, si cum de se multumeste el cu asa o tara plina de spini, tocmai el care a vazut Tara de Nicaieri. El ne-a raspuns ca tara in care ne-am nascut noi nu mai exista si ca tara se numeste acum Tara celor fara de tara, si el este acum stapan, si ne-a oferit sa-i fim slugi, si el ne va da in schimb drepturi. Ne va da dreptul de a cere pace cand toate armele sunt indreptate impotriva noastra, dreptul de a fi iertatori cand toti ne vor jefui, dreptul de a primi jumatate din munca noastra inapoi, dreptul de a cumpara inapoi ceea ce-i al nostru si alte si alte atatea drepturi.

Noi atunci am inteles ca strainul fara de tara este cel mai viclean om de pe fata pamantului, dar doream sa stim de ce i se spune ca este cel mai destept om de pe pamant. Pentru ca stie ceea ce noi nu stim, ne-a spus el.

- Si ce stii tu si noi nu stim?

- Unde este Tara de nicaieri.

- Si unde este?

- Nicaieri

Mărturisire fără acoperire

Curierul Naţional:

Fără o legătură cu un marinar suit demult pe-un deal
Sau cu un alt neavenit - abia bânguind - urcând acelaşi povârniş
Fără vreo asemuire c-un premier plagiator
Sau cu prima damă ajunsă preşedinte de partid major

Mărturisesc:

N-am cum să cred
Întru unul sistem a toate ţiitorul (dar şi distrugătorul),
Făcătorul tuturor făcăturilor, dar şi al nefăcutelor.
Iarăşi, refuz să cred într-unul (sau altul)
Politician acoperit
Beznă dintru beznă
Unealtă din unealtă,
Făcut, nu născut
Din Secu’ sau din terţe servicii (uneori străine)
Prin care toate făcăturile s-au făcut
Şi care pentru noi şi pentru a noastră prostire
S-a întrupat într-un partid
Şi s-a făcut neom
Şi a fost susţinut
Şi-apoi bălăcărit şi şantajat
Dar a fost resuscitat a treia zi după lături
Şi s-a cocoţat pe scaun
Şi vine cu slavă deşartă să ne mintă şi să ne jefuiască
Dar a cărui împărăţie va avea sfârşit.

Şi nici nu cred într-una (sau alta)
Reţea, care de la capii sistemului purcede
Şi care grăit-a prin acope­riţii din presă deconspiraţi sau nedeconspiraţi.
Cred, totuşi, încă, întru una urgisită Românie,
Mărturisesc acum că tot noi, civilii, o vom apăra mai bine,
Aştept venirea unui făr’ de căpăstru om de stat
Şi viaţa veacului celor liberi
Care va să vie...

Iobagi proști și umili

Invectiva:

 

Statul român, prin instituțiile sale și angajații săi, începînd cu ultimul funcționar și terminînd cu Premierul și Președintele, are ca singură preocupare principală activitatea de a-și jefui proprii cetățeni, de a-i fura, de a stoarce bani de pe spatele lor, în cele mai multe cazuri cu japca. 

Prin autoritățile sale de la nivel local și central, Statul român hingherește cîini, inclusiv pe cei cu stăpîn, hingherește autoturisme proprietate personală, hingherește conturile din bănci ale contribuabililor. În ultima vreme, așa cum toată lumea se putea aștepta, Statul român hingherește chiar și oameni, îi ridică din casele lor cu noaptea în cap în numele ”democrației” și al ”statului de drept”.

Prin modul în care se comportă, prin felul în care își batjocorește cetățenii, Statul român este Hingherul Suprem.

Un hingher ce este în stare să ia cu japca șapte piei de pe români, pentru a putea strînge birurile și dările pe care le datorează la înaltele porți de la Washington și Bruxelles.

Că instituțiile Statului hingher sînt abuzive și opresive, nu mai miră pe nimeni, este deja un fapt știut. Că nici una din așa-zisele formațiuni politice nu sare în apărarea drepturilor cetățenilor din România, este iarăși un lucru acceptat, trădarea unanimă a politicienilor autohtoni și mafia transpartinică fiind, de asemenea, realități conștientizate de o mare parte dintre români.

Ce miră însă este poziția eminamente pasivă a românilor de rînd, care se supun resemnați jafului la care se dedă mafia hingherească ce este Statul român. Foarte puțini au curajul, puterea și știința să riposteze, fiind în cele mai multe cazuri răpuși, singuri în fața hidrei monstruoase reprezentată de autoritățile Statului.

Cu o atitudine de iobagi proști și umili, cei mai mulți dintre români se îngrămădesc să lingă moaște, rugîndu-se la Dumnezeu să îi apere de abuzurile Hingherului.

Nu își cunosc obligațiile, dar nici drepturile cetățenești, le este frică și de umbra lor, se complac în ignoranță, superficialitate, bigotism și nepăsare.

Cînd le vine rîndul, inevitabil, să fie hingheriți de Stat, preferă să se ploconească în fața Hingherului, să îi lingă mîna, aleg calea servilismului și a colaboraționismului cu cel ce îi asuprește. Le este mai la îndemînă să își îndoaie, scîrbos, coloana vertebrală, decît să își pună în vreun fel propriile ființe patetice în pericol. 

Mai mult decît atît – unii dintre ei aleg să slujească de bună-voie Hingherul, în speranța deșartă că așa se pun la adăpost, prin trădarea semenilor lor. 

Societatea românească a fost literalmente distrusă în ultimii 25 de ani, fiind transformată într-o masă informă de robi fără personalitate, ce trudesc pe proprietățile boierilor feudali autohtoni și pe moșiile corporatiste ale stăpînirii străine.

În aceste zile, iobagii cei proști și umili se ceartă între ei ce zapciu să aleagă pentru funcția de președinte al statului, amăgindu-se singuri, în ignoranța lor cruntă, că unul sau altul din vechilii străinilor va avea mai multă milă de ei și îi va jepcui cu ceva mai multă blîndețe decît pînă acum.

Ce nu înțeleg românii e că, dacă ei în primul rînd nu vor avea respect de sine, este foarte greu să ceară altora să îi respecte.

Respectul se cîștigă însă greu și de multe ori cu sacrificii. Se vede treaba că este mai ușor și mai convenabil să fii un iobag prost și umil.

Nea Nicu față cu siguranța națională

Anacronic:

Legea securității cibernetice – votată. Evaziunea fiscală infracțiune care afectează siguranța națională – va fi sigur votată.

Ai grijă ce-ți dorești să nu ți se întâmple! Discursul public al unor deștepți de pe la Bucale care rezolvă toate problemele țării prin „mai buna colectare” se transpune în legislație. Politicienii corupți sau doar inconștienți exagerează pericolele pentru întărirea statului, adică tot a politicienilor.

Nea Nicu e muncitor necalificat încadrat ca personal de curățenie la o cantină socială. Patronu’ are și un restaurant-autoservire și, ce nu se vinde, bagă pe cantină. Primăria decontează. Lăturile le ia nea Nicu acasă să-și hrănească porcii.

Nea Nicu avea 2 porci. Pe unu’l taie pentru el. Și-a luat liber de la muncă. Pe celălalt l-a vândut ca să-și „învelească casa”. Nea Nicu nu a declarat veniturile din vânzarea porcului și, ca să folosesc limbajul din comunicatele de presă ale instituțiilor, s-a sustras de la plata impozitului pe venit și a contribuției la asigurările sociale de sănătate, păgubind astfel bugetul consolidat statului. În cauză, vor începe cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art-lit-din-Legea 241/2005.

Din audierile martorilor și înregistrările aflate la dosar, rezultă clar că nea Nicu a premeditat fapta. Într-una din discuțiile înregistrate ambiental, nea Nicu îi spune soției că nu trebuie să se împrumute la CAR să schimbe tabla de pe casă fiindcă speră să obțină un venit important din vânzarea porcului. Nea Nicu și-a propus să obțină 9 lei pe kilogramul de porc în viu. Așa reiese din discuțiile cu soția dar și din declarația martorului Vasile căruia nea Nicu i-a relatat modul de operare. Pentru nea Nicu, asta era socoteala din vară.

Într-o altă discuție înregistrată ambiental, nea Nicu se gândește să facă porcul de 150 de kg până la (în discuție apare un personaj Ignat, asupra căruia se vor extinde cercetările) și chiar dacă prețul în viu va fi de doar 8 lei va câștiga mai mulți bani. Oricum lăturile sunt gratis și poate încasa douășpe milioane în loc nouă jumate.

Încă nu se întâmplă, dar viitorul e aproape! Prin OG 8/2013, țăranii sunt obligați să plătească impozit pe norma de venit. Nu a îndrăznit nimeni să le ceară banii dar, poate, de frica SRI și DNA care vor avea atribuții în combaterea evaziunii, inspectorii ANAF vor merge pe la nea Nicu.

Praful în ochi al fondurilor europene

Aceste ”investiții de interes național”, realizate pentru propășirea materială a firmelor de casă ale oamenilor politici autohtoni, sînt de fapt dovada certă că banii trimiși de UE în România nu au însemnat altceva decît șpaga consistentă pe care a primit-o clasa politică trădătoare din țara noastră.

În schimbul contractelor grase pe fonduri europene primite de firmele pe care le dețin, politicienii autohtoni și lăutarii lor din mass media le-au aruncat în ochi românilor praful bunăstării UE!

Invectiva.ro:

Fondurile europene au fost prezentate de propagandiștii pro-integrare și privite de masa de naivi, care s-au bucurat că îi scoate UE din foame, ca fiind niște bani pe care ni-i dau nouă tanti Angela Merkel și nenea José Barroso din buzunarele lor proprii, pentru că le place de noi, că sîntem copii europeni ascultători.

Lucrurile stau însă puțin diferit, acest ”puțin” făcînd diferența între o Românie dezvoltată, pe care ne-o dorim cu toții, și țara săracă, sărăcită și înapoiată în care trăim acum.

Astfel, o dată cu integrarea României în UE, la 1 ianuarie 2007, a venit și obligația de a plăti către bugetul Uniunii contribuția de 1% din produsul intern brut (PIB), la fel ca toate celelalte state membre, ca modalitate de participare la efortul financiar comun.

De menționat că în perioada 2007 – 2012 România a fost contributor net la bugetul Uniunii, adică a plătit cu 2 miliarde euro mai mult decît a reușit să atragă prin programele de finanțare europeană.

Departe de a aduce bogăție și dezvoltare, fondurile UE au fost asimilate unei birocrații stufoase și cu corupția instituționalizată, au participat nemijlocit la acțiunea concertată a forțelor interne și externe de spoliere și sărăcire a României, au eficientizat la maxim procesul de ștergere a identității poporului român.
 

"Ne-ați băgat în Europa ca slugi, ca handicapați"

Art-emis ("Votul cu draci"):
 
Da?! Vor acum votul nostru? Lasă că le dăm noi vot de n-or să-l poate duce. Na, vot! Na! Uite că votăm cu ăstalalt! Că dacă n-o să facă nici el mare lucru, măcar nu ne așteptăm. Poate l-or ajuta rudele lui din Germania, cu toate că am văzut noi cam cum ne ajută străinii. O să facă și el ce poate. Probabil n-o să poată prea multe, dar nici voi n-ați putut. V-ați bătut joc de noi, din ’90 încoace, ca să vă îmbogățiți voi. Ne-ați mințit că ne băgați în Europa să ne fie la fel de bine ca ălora de acolo la care ne uitam prin gard cu gura căscată. Ne-ați băgat, dar ne-ați băgat ca slugi, ca handicapați, ca țigani, ca hoți și corupți. Na, vot! Și uite așa, dracii care l-au apucat pe român au fost atât de mari că, sătul de toți și de toate a fost adus în prag de a-și da foc la casă. Și așa casa lui nu mai era de mult a lui. În ea străinii intrau și ieșeau pe unde voiau și când voiau. Unii dintre ei luau ce le plăcea din casă și plecau fără să-i întrebe nimeni de ce și cu atât mai puțin să-i oprească. Alții se instalau în dormitoare, în sufragerie, în bucătărie și îl îndemnau pe el, pe român, să se mute în altă parte dacă nu-i place noul aranjament legal din casa lui, aranjament la care el însușii consimțise cu entuziasm tâmp. De, naivitatea (ca să nu-i zic altfel) e lux mare și luxul se plătește. Politicienii l-au nenorocit pe român. Și ăștia și ăia și ăilalți, toți, cu șlehtele și cu baronii lor. Ăsta, profesorul, e mai singur, parcă. O avea sprijin de afară, de la Merkel, care, cică, l-a și decorat. Să aibă! Să ne bucurăm și noi de sprijinul cuiva, să nu mai fim ai nimănui. Să țină și cu noi cineva. Și uite așa s-a mișcat masa nehotărâților. Uite așa românii dau din când în când istoria cu cracii în sus și-i lasă pe toți cu gurile căscate. Uite așa de la plus 10% favoritul pierde alegerile cu 10%.

Sclavii în casă ai Uniunii Europene

House nigger / House nigga' / House negro - peiorativ: "negru de casă" (un negru faimos l-a numit astfel pe Obama, cu expresia veche)

Invectiva:

”Cioroi în casă” este un termen peiorativ, folosit pentru a compara o persoană de culoare cu un sclav în casă deținut de stăpînii de sclavi, în perioada sclaviei legale din Statele Unite ale Americii.

Termenul a fost folosit pentru prima dată într-un discurs public de Malcolm X în 1963, pentru a face distincția ”sclavilor în casă” de ”sclavii la cîmp” deținuți de stăpînii lor.

Astfel, ”sclavii în casă” erau descriși ca avînd o viață mai bună decît cealaltă categorie, a ”sclavilor la cîmp”, în schimbul compromisului pe care îl făceau prin părăsirea plantațiilor pentru a-i sluji îndeaproape pe stăpînii lor, în case, renunțînd în acest fel la lupta împotriva sclaviei și susținînd structurile de putere ale asupritorilor albi.

Românii seamănă cucută şi vor să culeagă spice

Art-emis:

Rotativa dovlecilor 

După Halloweenul „decemvirilor” din ’89, sărbătoarea păgână s-a instalat confortabil şi în România şi iată că la împlinirea unui sfert de veac de la blestemul Crăciunului însângerat - constatăm că poporul român n-a primit niciun hrisov, nicio dovadă de credinţă a conducătorilor faţă de Neam. Venit-a şi cea de-a şaptea ediţie a rotativei dovlecilor, dar, parafrazând, Nimic bun pe Frontul de Est! Din garnitura pretendenţilor la tron - mă refer la principalii gladiatori - n-au lipsit vechile şi veşnicele figuri -  apretate şi cosmetizate, descrise cu talent şi nemurire de Nenea Iancu: Prefectul, Coana Joiţica, Cetăţeanul turmentat..., ei întrunind şi calităţile Caţavencului şi ale lui Farfuridi. Moş Trahanache zâmbeşte şi el cu strâmbătate din cotloanele politicii din care nu vrea să plece. Zadarnic mormăie printre buzele sovietizate: „Aveţi puţintică răbdare!” Mai e puţin şi vorbele lui Stalin se vor adeveri: „Nu contează cine votează! Contează cine numără voturile!”. Fiindcă a venit vorba, „Tătucu’ popoarelor” s-a cam demonetizat. Pe vremea lui treaba asta se făcea manual, nu se inventaseră nici instrumentele cu tastatură, nici soft-urile parşive. Era doar gârbaciul, N.K.V.D.-ul şi pistolul! Acum „e” mai multe servicii care duc grija României: A.I.A., C.I.A., N.S.A., Mossad, B.F.V., F.S.B., I.H., D.T.S., C.E.S.I.S.,  D.I.S..., le-am numit pe cele principale, başca ale noastre. 

Saltul din lac în puţ. Iar ne-am făcut de râs!

Până unde va merge ura încrâncenată a autorităţilor faţă de dezvoltarea ţării noastre?

BURSA:  

     A trecut un sfert de secol de când a început distrugerea sistematică a economiei noastre, totul fiind făcut în numele trecerii la capitalism şi economia de piaţă. Din păcate, prea puţini sunt cei care subliniază că realitatea din "teren" nu are absolut nimic de a face cu sistemul social şi economic numit capitalism.
     Valoarea miliardarilor apăruţi după 1989, dependentă aproape exclusiv de relaţia simbiotică cu statul, s-a văzut, cu adevărat, după declanşarea crizei, când forţele pieţei nu au mai putut fi controlate.
     Chiar şi atunci când pieţele externe erau măcinate de primele convulsii ale crizei globale, autorităţile "noastre", împreună cu sistemul bancar şi majoritatea firmelor din economia reală, s-au mulţumit să viseze cai verzi pe pereţi, pe fondul euforiei generate de explozia creditării.
     A urmat panica şi acţiunile disperate ale guvernanţilor de a conserva veniturile bugetare, printr-o represiune fiscală care a amplificat distrugerea capitalului şi locurilor de muncă din economia reală.
     În actuala campanie electorală, discursurile candidaţilor au fost acoperite de ştirile privind activitatea febrilă a DNA. Că acţiunile sale au fost executate sau nu la comandă politică aproape că nu prezintă relevanţă.
     Adevărata independenţă a justiţiei poate fi dovedită doar dacă DNA-ul ar trece şi la analizarea "dosarului FMI", pentru a găsi explicaţiile şi vinovaţii de împovărarea cu o datorie imensă a ţării. Ce s-a întâmplat cu Mugur Isărescu şi Traian Băsescu în scurta perioadă dintre două declaraţii contradictorii? Astăzi nu aveam nevoie de FMI, iar apoi ne scufundam fără "colacul" de 20 de miliarde de dolari de la FMI şi UE?     

„Pontismul”, ultimul stadiu al „băsismului”

electorale 2014:

Într-o lume complexă precum cea de astăzi, cu o țară bântuită de stafiile imperiilor moarte, pizmuită de vecini frustrați și situată în ochiul ciclonului geo-strategic care mătură ordinea lumii la finele primului război mondial de o sută de ani, românii nu își pot alege președintele doar pe baza percepțiilor superficiale asupra însușirilor personale ale diverșilor prezidențiabili. Opțiunea lor trebuie să țină seama de statutul de semi-colonie a României, de poziția ei geografică în contextul confruntării actorilor globali și de identitatea grupurilor de interese sau a clanurilor oligarhice (unele operând precum cartelurile mafiote) care stau în spatele fiecărui candidat.

Atâta timp cât impostura democratică mai lasă omului de rând un oarecare rol în desemnarea „guvernatorului” României, votanții, în rolul lor de cvasi alegători, ar trebui să se concentreze mai puțin asupra personalităților individuale susceptibile de a deveni pseudo-cârmacii corăbiei românești, cât mai ales asupra celor care teleghidează din afară această corabie. Dacă nu putem alege „cârmaciul”, oricum exclusiv nominal, este mai bine ca prin intermediul votului intern să influențăm cât de cât alegerea celui care, de la distanță, cu adevărat cârmește corabia. Spre a-l identifica pe acesta este necesar să descoperim și să analizăm grupurile interne care domină atitudinile fiecărui prezidențiabil funcționând precum firele prin care păpușarul mânuiește păpușa. Neștiind cine este păpușarul, ajungem la el urmând firele de care este legată păpușa. Apoi putem opta și încerca…

Naţionalism şi pupincurism

Odaia de Sus:

Bogdan Mateciuc, 1 iulie 2004

Împărtirea atitudinilor politice în "dreapta" si "stânga" este depăsită. Sunt multe cazuri de partide social-democrate (de stânga) care au adoptat măsuri liberale si partide de dreapta care au unele viziuni socialiste. În plus, clasificarea este relativă. Un partid va fi catalogat ca "extrema dreaptă" atât timp cât la dreapta lui nu se mai află nimeni. Dar atunci când acolo apare totusi o formatiune politică, fosta "extremă dreapta" devine "centru-dreapta", desi în programul ei politic nu s-a schimbat nimic.

În locul acestei împărtiri superficiale, propun o împărtire simplificată, pe baza principiului national.

Aici avem întâi partidele "nationale" sau "nationaliste". Termenul "nationalist" a fost discreditat în ultima vreme de cei care nu sunt nationalisti; a fost identificat cu "extremismul", dar vom vedea mai încolo cine sunt cei care critică nationalismul.

A fi nationalist înseamnă a simti "national", a avea o constiintă de grup a neamului tău si a locului tău de bastină. A fi nationalist înseamnă a stii să delimitezi si să păzesti ce este al tău, care te defineste pe tine. A fi nationalist înseamnă a sta drept atunci când discuti cu străinii, a avea o personalitate natională în relatia cu acestia.

Nationalismul este în mod eronat "dreapta". Unele state comuniste au avut guverne cât se poate de nationaliste. Iugoslavia, de pildă, nu a acceptat înhămarea la căruta sovietică si a dus permanent o politică de independentă fată de URSS. La rândul lui, Ceausescu a avut în 1968 - momentul invadării Cehoslovaciei - o sclipire de nationalism si a afirmat independenta României fată de blocul comunist în această problemă. Anii '70 au fost marcati de o anumită independentă a politicii externe a României socialiste, o dezghetare a relatiilor cu Occidentul, separat de restul blocului comunist. Înainte însă de perioada comunistă, o atitudine relativ nationalistă au avut Partidul National Liberal, cu a sa celebră politică "prin noi însine". Nationalist a fost si Partidul National al lui Ion Mihalache, care activând în Transilvania, a lucrat la unirea provinciei cu restul României. Miscarea Legionară a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost însă cea care a cristalizat notiunea de nationalist - acesta fiind unul pentru motivele pentru care este atât de criticată astăzi, când la modă nu mai este Natiunea, ci Uniunea (Europeană).

Astăzi, multe - dacă nu majoritatea statelor occidentale - sunt sau promovează atitudini nationaliste. Dintre acestea, pe locul întâi se află Statele Unite. Cultul natiunii americane, al drapelului SUA, al superioritătii americane (cu repercursiuni nefaste la nivel international), al produselor Made in USA - toate acestea sunt atitudini nationaliste, desi americanii au grijă să nu folosească acest termen. Remarcabilă e perversitatea administratiei americane, care foloseste eticheta de "nationalist" pentru a blama toate partidele si atitudinile politice din statele care încearcă să ducă o politică independentă de "sugestiile" SUA.

Transferurile si achizitiile (privatizările) de întreprinderi din Europa Occidentală se fac cu o preferintă declarată pentru companiile locale, în defavoarea celor străine.

Alternativa la Nationalism este Pupincurismul. Termenul se explică singur si nu este doar un termen hazos. El reprezintă pe toti politicienii si curentele politice (de dreapta sau de stânga) care neglijează aspectul national în administrarea tării, alegând în mod orbeste să asculte de străini si de legi făcute de străini.

Politicianul pupincurist acceptă tot ce doresc străinii să impună tării lui - măsuri politice, economice si legi. "Multumită" politicienilor pupincuristi, un popor ajunge a se conduce nu după legi făcute de el, potrivit cu obiceiurile lui, ci după legi dictate de altii. Această actiune se numeste "armonizarea legislatiei". În casă la mine mobila, covorul si tot ce am nu mai stau unde doresc si unde imi place mie, ci unde hotărăste Asociatia de Locatari. Desi pupincuristii de la Bucuresti si clica de la Bruxelles resping vehement această comparatie, sistemul seamănă foarte mult cu internationalismul comunist.

Pupincuristul nu stie să spună NU la cererile străinilor. El este vrăjit si doreste si el să stea la masă cu acei străini. Îsi face un ideal din aceasta. În micimea lui, statul la masă cu acei străini, la care el priveste în sus, constituie accederea într-o fază superioară a existentei sale. Pupincuristul dă bucuros din coadă si se gudură pe posturile tv nationale atunci când străinul îi promite că la toamnă va primi si el un os albastru. Osul albastru însă, fie el si cu stelute galbene, nu face si sângele albastru. Venali, străinii din jurul mesei cu stegulet albastru se pricep să adulmece predispozitia spre pupincurism a "candidatului la aderare" si profită pentru a strânge tare seaua pe spinarea acestuia.

Se pregătește butaforia pentru trecerea la euro

Capitalul Românesc:

Analistul economic Florin Cîțu scrie azi, pe blogul personal, că ”(p)arlamentul României legiferează subjugarea politicii monetare intereselor politice. BNR nu a fost niciodată independentă politic, dar acest lucru era mai greu de dovedit.”

În opinia sa, asistăm la ”numirea celui mai politic consiliu de administrație, cu persoane care nu au nicio legatură cu politica monetară și singurul merit este apartența politică”.

Asta în condițiile în care ”independența băncii centrale este de o importanță vitală pentru economie; (…) în trecut politica monetară din România nu a fost independentă iar deciziile de azi din parlament ne asigură că nu va fi independentă nici în următorii 5 ani.”

Politizarea completă a procesului de decizie la nivelul Băncii Centrale chiar la puțin timp după ce Guvernul Ponta s-a angajat în fața instituțiilor europene că România va adopta moneda unică începând cu 1 ianuarie 2019 nu este deloc întâmplătoare.

Așa cum mai multe voci autorizate au avertizat, trecerea la euro nu se poate face fără o converganță reală a economiei românești și a nivelului de trai al populației la standardele din țările europene dezvoltate.

Această convergență presupune un avans PIB de cel puțin 5% pe an și o creștere rapidă și susținută a PIB/cap de locuitor în următorii ani.

În plus, nici cu convergența nominală guvernanții de la București nu stau prea bine, în condițiile în care BNR a tot ratat ținta de inflație în ultimii ani.

Cum angajamentul de a adopta euro până în 2019 a fost unul politic, se pare că rezolvarea problemelor ce stau în calea îndeplinirii acestui angajament se va face tot pe cale politică.

Doar nu credea cineva că procesul de aderare la uniunea monetară va fi unul real, bazat pe o economie reală și pe reflectarea exactă a realităților în datele oficiale?

În tradiția cu care ne-au obișnuit deja, guvernanții de la București vor recurge la o cosmetizare, ca să nu spunem măsluire a indicatorilor aflați în parohia BNR, așa cum se întâmplă și cu cei economici, de care se ocupă exclusiv Guvernul.

Datele oficiale privind rata anuală a inflației și cea a șomajului sunt cea mai bună dovadă în acest sens.