La muncă, derbedei, că trece anul / Şi vin ăilalţi şi-or să vă ia ciolanul

Adevărul:

2013 a fost un an ciudat, un an care mi-a reamintit că nu am nicio şansă să mă exprim în sistemul public din România dacă nu sunt înregimentat politic. Sau dacă nu ştiu să fac compromisuri „inteligente” care să-mi permită să navighez printre diverşii incompetenţi numiţi politic.

Căci singura şansă a unui tehnocrat este compromisul. Trebuie să închidă ochii la incompetenţa politrucilor aterizaţi în diverse funcţii publice, să le accepte cu obedienţă sau măcar cu falsă supunere inepţiile şi să încerce să-şi facă treaba atât cât sunt lăsaţi. Eu unul am ales alt drum. I-am spus unui ministru adevăruri crude în faţă, cu speranţa că acesta va înţelege că sinceritatea unui profesionist este mai importantă decât recunoştinţa unei beizadele sau fidelitatea oarbă a unui executant fără viziune şi fără valoare.

Acum un an, un personaj cu o funcţie importantă în statul român, care imi aprecia performanţele profesionale, mi-a spus, la o întâlnire informală, că nu am nicio şansă să cresc sau să mă menţin în funcţia pe care o ocup dacă nu am susţinerea unui partid politic. Am avut un culoar favorabil să o ocup, foarte bine, dar chiar dacă imi fac treaba bine sau foarte bine, este absolut necesar să mă lipesc de un partid şi să obţin sprijinul politic de care, la un moment dat, o să am nevoie. Cu naivitatea specifică provincialului, mutat doar de câţiva ani în Bucureşti, am ignorat cu desăvârşire sfatul omului care încerca să mă ajute. Am refuzat să implic în campania electorală instituţia pe care o conduceam, în favoarea celor care mă propuseseră să obţin funcţia de conducere. I-am ajutat personal cât am putut, dar am renunţat în momentul în care mi s-a cerut să implic o instituţie publică. Desigur am fost blamat, considerat trădător şi pus la zid

După ce campania a luat sfârşit am fost abordat de noua conducere PNL-istă a Românilor de pretutindeni. Am fost lăudat, periat, numit un tânăr cu perspective, dar mi s-a cerut să plec de la conducerea instituţiei. Nu aveam forţă politică şi trebuia să ajut o anumită individă, fostă şefă de cabinet a lui Cristian David, Zvetlana Preoteasa, să se instaleze la conducerea instituţiei. Am refuzat când politicos, când mai direct şi brutal. Atitudinea mea a fost interpretată ca o formă de negociere. Mi s-a oferit “şansa” să mă ocup de proiectele instituţiei şi un salariu egal cu cel pe care îl aveam ca director. Doar să stau liniştit şi să facilitez preluarea conducerii de către pupila Ministrului. Şi desigur, înăinte de prederea funcţiei, trebuia să dau afară cu mâna mea trei sferturi din personalul instituţiei şi să închid ochii la un proiect care presupunea cedarea patrimoniului instituţiei către nişte entităţi private.

M-am revoltat, am făcut memorii şi am încercat să rezist pe baricade. Memoriile au fost ignorate şi eu am fost călcat în picioare. Cu URĂ! Cu dorinţa de a mi se demonstra că nu mă pot pune cu sistemul şi că sunt un biet individ care enunţă diverse principii într-o societate care nu ţine cont de ele. Au sărit în sprijinul meu oameni cu un statut moral şi social de necontestat. Aceste demersuri mi-au provocat o imensă mulţumire sufletească, dar NU a contat! Am fost terfelit, mi s-au inventat diverse ilegalităţi săvârşite şi mi s-au pus în cârcă tot felul de vorbe. Pentru că nu am furat, am suferit la propriu când m-am îmbolnăvit şi nu am avut banii necesari să-mi plătesc spitalizarea. În acelaşi timp indivizii care primiseră ordin să mă denigreze, pentru că am avut curajul să vorbesc, cotcodăceau prin diverse medii de jaful pe care îl săvârşisem la Institutul ”Eudoxiu Hurmuzachi“ pentru românii de pretutindeni.

Nu spun că mi-a fost greu sau uşor. Dar spun că personajele care nu înţeleg că nepotismele şi incompetenţa nu pot dura la nesfârşit sunt la putere în România şi sunt mult prea bine închegate pentru a te putea lupta cu ele ca individ. Fac parte din toate partidele şi se înţeleg perfect când este vorba de împărţirea ciolanului. Dacă nu intri în combinaţiile lor, greu reuşeşti să răzbaţi şi să construieşti ceva în sistemul public.

A fost un an dificil în care câţiva oameni s-au unit cu scopul de a mă sprijini să nu mă pierd şi să trec peste evenimentele dificile din plan personal şi profesional. Le mulţumesc public pe această cale celor care m-au făcut să-mi păstrez speranţa şi optimismul. Un an care m-a făcut să am un dispreţ aproape visceral faţă de PNL-ul la care mă raportam, până nu demult, ca la un partid de urmaşi ai Brătienilor.

Le mulţumesc celor de la adevărul.ro care mi-au dat şansa să mă exprim în spaţiul public fără a-mi cenzura în niciun fel articolele. Le urez românilor tăcuţi, cei care în fiecare zi se chinuie pentru o viaţă mai bună, fără a-şi înşela aproapele, un an mai bun şi mai drept.

Şi le transmit, pe această cale, celor care cred că stăpânesc cu mână de fier această ţară (din toate partidele, mai vechi sau mai noi) îndemnul marelui poet Adrian Păunescu:

"La muncă, derbedei, că trece anul
Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici!
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
Şi-apoi convingeţi-vă că e bine.

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
Şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.

Şi, prin vânzări de ţară infernale,
Aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
Întoarceţi România-n Evul Mediu.

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
V-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
Ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.

De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
Cum v-au putut părinţii voştri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
De e trădarea voastră-atât de fermă ?
Aţi pus nenorocita voastră labă
Pe-această tristă ţară basarabă.

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
S-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.

Şi toată zbaterea a fost degeaba
Că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
Actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
Ia cereţi-vă, puţintel, afară.

Decât să vă trimită ţara noastră,
Mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
Şi nu albanizaţi această ţară.
Băgaţi viteză, că vă trece anul
Şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fănuş cel mare:

Nenorociţilor, se rupe şnurul,
“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”