Pe când mai era şi folositor, Rebengiuc...

După evenimente, a-nceput cu predici şi cu talente. Ultima dată, din câte reţin, lăuda în clipuri (bii-ne) plătite Uia, şi recomanda vaxxinarea.

Las' că şi pe vremea ailalta mai avea răbufniri, reamintea unora că este ginerele nuştiucărui colonel de la Secu'. 

Decăderea lui începuse deja de pe atunci.

Cine eliberează "atestatele de ţăran"?

N-am clop, iţari, chimir, ilic... Dar poate că voi adopta portul, ca protest.

Şi totuşi, de unde scot şi io (la hoha, 'nţelegi) o hârtie de-aia "de ţăran"? Ca să nu mă eticheteze nasol vizelii...

Treaba-i mai veche, acum Motocu doar o reaminteşte. Fiindcă este nevoie. 

Râdem-râdem, da' ăştia s-au pus deja pe noi cu parul deconstrucţiei. Şi nu numai de 35 de ani - aş coborî până la fanarioţi: nu toţi erau "greci-greci". Nici ei, şi nici sfetnicii lor. Dincolo de orice controversă: sub fanarioţi a prins rădăcini masoneria p-aci. În Transilvania, tot cam pe-atunci, chit că în alt mod.

Nu văd, dracu', contrareacţia (măcar tentative, "indignări publice"): semnele vitale. Ca naţiune.  

Ehe, ce se mai îmbrăcau ăia de la PSD în port popular... în campanii "şi pe afişe", începând de pe vremea lui Ponta. Până şi Bitchall, închipuiţi-vă. Şi cu logo-uri de campanie "neaoşe". Da'... doar atât. 

Aaa, şi tu, Simioane - da'-n "parlamentul european" v-aţi lipit exact unde nu trebuie. Spre deosebire de Şoşoaca.

Ţara Nimănui.

"Poporul meu, sunt supărat pe tine", de Corneliu Vadim Tudor

 

Poporul meu, sunt supărat pe tine

Nu eşti aşa cum am crezut cîndva,

Faci pactul cu duşmanul, ce ruşine!

Aştepţi momentul ca să poţi trăda.


Din sînul tău i-au ridicat gealaţii

Pe Horea, Tudor şi pe Mareşal,

Pe Brâncoveanu, sfîntu-acestei naţii,

Pe Cuza, omul providenţial.

 
Tu n-ai mişcat un deget, dimpotrivă,

Din umbra ta, „cozi de topor” s-au dus

La legănarea tavei cu colivă

Şi-apoi i-au răstignit ca pe Iisus.

Vaxx populi

Se lasă noaptea în cimitirul Bellu,
Gheorghiță vine să faca rapelu’
Sub clar de lună,
scheletele se adună.

Ioana Mihăilă apare,
și promite relaxare.
Strigă ea cu glas mieros:
cine Pfizer ia în os,
pole dance de la mine are,
plus o mare epilare!
Moderna cine primește,
nimica nu plătește,
îi dansez ca o cadână,
ca să-l fac tare în vână!
AstraZeneca cine face,
e tare vivace,
îl masez o noapte întreagă,
până osul prinde vlagă.
De vrei Sputnik V în rect,
topless la drive-thru te aștept!
Primești Johnson în bazon,
clismă–ți fac la neuron!
Sinopharm de-ți pare tare,
îți fac o decalotare!

Așa grăit-a Mihăilă,
ministresa cea agilă.
Face o piruetă,
și dispare din scenetă.

Se stârnește hărmălaie,
scheletele cântă la cimpoaie.
Cântă un marș celebru,
nu contează că-i funebru!
Sub rază de lună,
grațios se adună.
Arafat îi selectează
Gheorghiță îi injectează.

Omule, nu ai aflat,
ca great reset e complet,
când ajungi și tu schelet?

 
( "de pe net")

RIDICĂ-TE !

de Marius Adrian Porojnicu

Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane,

N-avem ce mai aștepta!

Că uite, ne mor copiii de foame:

Avem pentru cine lupta!

Haide Dumitre și tu, măi Vasile,

Că ceasu' așteptat a venit!

Că uite: stă scris chiar și la Psaltire,

Că Moartea s-a pus pe cosit!

Ești gata Mărine? Dar tu, Alexandru?

Florine, ești gata și tu?

Sărută-ți copiii, cât poți tu de tandru,

Că poate murim..., poate nu!

E țara-n răstriște, că-i suptă de hoți,

Dar, noi suntem țara: cei mulți!

Nu pot, că n-au cum ne ucide pe toți:

Pe toți cel flămânzi și desculți!

Disprețul din vorbele lor,

E, zilnic, prezent în jurnale!

N-au milă și uite cum mor

Românii, în jurul matale!

Dar gata: s-a spus mult prea mult

Și ăștia nu cred în cuvinte!

Doar fierul li-e leac și sânge-n tumult

Și uite-le: sunt pregătite!

Răvaş fratelui Chineaţă

 

Autor: N.S. GOVORA

Din vol. Poeme fără Țară - Acolo şezum şi plânsem, Ed. Carpaţii, Madrid 1954

*   *   *

Dlui Pamfil Şeicaru

Era plină de grâu şi de secară, Ţara,

Şi tu frate Chineaţă, adesea te culcai flămând, sara.

Din făina de grâu, doară de sărbători îţi făcea nevasta o burcă.

Totuşi, foarte rar, te-ai încruntat, ai tras o sudalmă şi ai pus mâna pe furcă.

Te sculai de cu noapte, când holdele erau pline de rouă,

Dar din rodul muncii tale, tu nu luai nici una din două.

Sau alţii, totdeauna alţii, care trăgeau foloasele,

Şi tu bietul de tine, te alegeai cu ponoasele.

Ca ţiganul cu scânteia, te învăţaseşi cu răul,

Treceau anii şi dacă se schimba ceva, era doar călăul.

Numai când la hotare năvaleau ca lăcustele, duşmanii,

Şi-aminteau boierii că cei mulţi şi bravi, erau fraţii tăi Chineaţă: ţăranii.

Un timp ale tale au fost toate, pământul, plugul, boruna,

Şi erai fericit, căci în totdeauna, tu şi pământul ai fost una.

Dar liniştea nu avea să fie lungă,

S'a răsturnat, lumea şi într'o noapte iar a bătut clopotu'n dungă.

Tu ţi-ai făcut cruce, te-ai încruntat şi ai sărutat pe Ilinca,

Şi apoi până departe la Volga ţi-ai purtat raniţa şi opinca.

Te-ai bătut ca un brav, cum ştii să te baţi, frate Chineaţă,

Dar ca şi altădată, boerii te-au vândut într'o dimineaţă.

Şi'n  bătătură la tine, ca la el acasă, venit-a duşmanul

Ţi-au batjucorit nevasta şi fata, ţi-au luat plugul, boii, sumanul.

Dar tu ai răbdat, ai strâns pumnii şi ţi-ai înghiţit de obidă, scuipatul,

Şi de data aceasta nu tu, ci altul era vinovatul.

Dar oricum, stăpânii dinainte îţi dijmuiau grâul, mălaiul.

Păgânii de azi vor ca să-ţi ia sufletul, graiul.

Şi-au hotărât să-ţi fure pământul, iar tu să rămâi bou de povară,

Iar Ţara, biata noastră Ţară nu mai e Ţară.

Nu mai e timp de aşteptat, nădejdea-i la tine: departe s'aude zgomot de armă,

Se hâţână lumea asta nedreaptă, în curând ai să vezi că se darmă.

Ia seama frate Chineaţă, socotelile pagânilor se încurcă.

Încruntă-te, trage-i o sudalmă şi pune mâna pe furcă.

• de citit şi aici

PAMFLETUL MITOCANILOR

Mă piş pe banii voştri, mitocani
De unde aveţi, mă, atîţia bani?
Ce aţi muncit? Ce dracu-aţi inventat?
Şi cîte Premii Nobel aţi luat?
Din muncă şi din cinste nu se poate
Să strîngi aşa averi nemăsurate.
Un om normal nu face în trei vieţi
Comorile pe care voi le-aveţi.
Şi-atunci, cum încropiţi grămezi de bani
În ţara tot mai plină de sărmani?
E clar că din afaceri necurate
Pentru că voi furaţi pe deşelate.
Furaţi la şase mîini, cum are Budha
Nu ştie nici vecinul, şi nici ruda.
Ce minte rea aveţi, şi inventivă!
Furaţi orice, şi grîul din colivă.
Şi zahărul din ceai, chiar şi acidul
Din borviz, dacă asta vrea partidul.
Partidul... Paravan pentru Mafie...
Ce dreaptă? Care stîngă? Bani să fie!
Partidele-s o gaşcă interlopă
Care-a speriat întreaga Europă.
E plină fiecare puşcărie
De hoţi ce-au şterpelit o butelie
Ori două pîini, un cablu, o carcasă
N-aveau ce da copiilor la masă.
Iar voi? Întreaga ţară aţi furat-o
Pe buze tot cu UE şi cu NATO.
Aţi dat "tainul" la toţi veneticii
Prostindu-ne cu foc de artificii.
Paragina-i regină. Jaf total.
Parc-a trecut războiul mondial.
Şi ca un animal înfometat
Aţi stat la pîndă, aţi adulmecat
Şi colţii i-aţi înfipt în beregată
Nu aţi avut nici mamă, şi nici tată.
Iar prada aţi tîrît-o în bîrlog
Făcînd mişcări de şarpe, sau hîrciog.
Pămînturi, codrii, şcoli, chiar şi spitale
Retrocedări vizibil ilegale
Neruşinaţi şi lacomi aţi furat
Cu acte false si complici la stat.
Invazia lăcustelor e-o glumă
Faţă de blestemata voastră ciumă.
Voi n-aveţi idealuri, nici nobleţe
Doar portofel şi maţe hrăpăreţe.
Mă uit la voi cu scîrbă şi sictir
Ce tare mirosiţi a cimitir!
La cea dintîi revoltă mai nasoală
Voi veţi fi primii tăvăliţi prin smoală
Scuipaţi în ochi, la stîlpul infamiei
Şi azvîrliţi în fundul puşcăriei.
Aşa că fie-mi, dar, îngăduit
Să vă dispreţuiesc la infinit.
Nu sînteţi oameni - sînteţi mărunţiş
Pe banii voştri şi pe voi: mă piş!

CORNELIU VADIM TUDOR, 31 decembrie 2013, Bran

pamflet

Antiromânismul autohton, un fenomen îngrijorător

Art-emis:

Mai ales în deceniile din urmă un curent contestatar şi demolator pare a se fi ridicat împotriva valorilor tradiţionale româneşti. Simţindu-i duhoarea, mai că-ţi vine să crezi că-i adevărată teoria conform căreia am fi nefericiţii posesori ai unei gene care ne îndeamnă să murdărim, să pătăm, să facem de ocară, să diastrugem chiar, tot ce avem valoros. Zicala cu capra vecinului, profund românească, ilustrează cum nu se poate mai bine această neonorantă trăsătură de caracter. Prin urmare nu este de mirare că azi, beneficiind şi de un substanţial „ajutor exterior dezinteresat”,  ne supra-specializăm în a pângări ce-i românesc. Şi, ca într-o absurdă lume a ilogicului, noi românii am ajuns principalul promotor al antiromânismului, al dezagregării spirituale a neamului.

Semnele alterării spiritului naţional? Nu contează trecutul, nu ne interesează prezentul, nu ne preocupă viitorul.

Nu ştiu dacă pe undeva prin lume se mai întâmplă ceva similar. Popoare cu o istorie mult mai scurtă şi mult mai săracă decât a noastră ridică monumente care să le jaloneze realizările, poleiesc cu aur faptele de eroism ale conaţionalilor, îşi onorează plini de respect  înaintaşii, le păstrează cu pioşenie amintirea şi îşi educă generaţiile ce vin în spiritul măreţiei naţionale. La noi aproape nu mai contează trecutul, nu ne interesează prezentul şi nu ne preocupă sub nicio formă viitorul. Aproape nimic din ceea ce merită respectat, din ceea ce ne reprezintă şi ne individualizează în lume, din ceea ce ar trebui să constituie un semn al mândriei naţionale, nu a scăpat furiei întinării. Eroii istoriei devenirii noastre, oamenii de cultură români pretutindeni respectaţi, poetul naţional, ortodoxia, armata ţării, marile edificii economice sau culturale, şcoala românească, muzica românească, primul şi singurul nostru cosmonaut, marii noştri sportivi, toate şi toţi au cunoscut batjocura unor minţi ieşite din matca normalului. Creiere lovite de boala profanării, manevrate de forţe dedicate distrugerii rădăcinilor neamului trăitor pe aceste meleaguri, contribuie nobosit la pângărire.

Înseamnă că cineva sforăie în locul lui Dumnezeu

Luceafărul:

Înseamnă că cineva sforăie în locul lui Dumnezeu

(Marin Ifrim)

Vorbim despre roboți ca despre funia din casa spânzuratului, ca și cum ei
Nu ar fi oameni, nu ar avea familie, nu ar avea munci grele și prost remunerate.
Nu ar locui la bloc, nu ar fi pensionari și nu ar avea reumatisme peste tot
Pe unde le curg oasele, la răscruci medicale academice. Sau despre roboții
Rurali, cu sapa agățată de streașina latrinei din colțul gospodăriei, cu apă
De ploaie pe țevi europene. Să tot vorbim, mai ales în parlamente abiotice,
În guverne ambulante, în farmacii cu semafoare tot timpul pe roșu, într-o
Țară în care roboții șefi au carduri la bănci, cu dobânzi cosmice. Și telefoane
Mobile; niște fire roșii: chimia și fizica Domnului, acest tehnocrat unic, care
Nu poate crește ”punctul de pensii” stabilit de lumea lui Darwin, de pe o zi
Pe alta, aici, în țara în care au fost confecționați primii roboți „la negru”:
Proletarii, activiștii, securiștii și oamenii legii în pofida legii oamenilor.
Robotim. Se zice că Dumnezeu nu doarme. Înseamnă că cineva sforăie în
Locul lui Dumnezeu. Cine astupă aceste nări vezuviene, acești muci vulcanici
Împrăștiați peste visurile roboților născuți șurub cu șurub împotriva adevăraților
Roboți, oamenii simpli, robii Celui de Sus? Mucea Spătarul, patriot cu patrie
În dotare, gripat în cablurile de sub umeri și-n inima sa de câine care mușcă
Mâna patriei. Vorbim despre roboți, despre cum își votează aceștia viitorul
Trăgând apa peste potop. Doamne, ăștia nu sunt făcuți în fabrica lui Mendeleev.
Tu ești bun și milostiv. Nu le face niciun rău. Numai i-ai de aici, din lumea
Pe care o căpușează ca și cum dreptul lor la sânge curat ar fi un izvor pentru
A potoli setea unor creaturi aflate tot timpul în perfuzii cu antigel fierbinte.

Mircea Vulcănescu - ultimul cuvânt

Pledoaria finală a lui Mircea Vulcănescu la "procesul" înscenat de noul regim aproape-comunist. Recentul scandal pornit de Institutul Elie Wiesel şi al cărui subiect este memoria lui Mircea Vulcănescu ne reaminteşte anomalia inexistenţei reabilitării sale juridice. Reabilitare formală, desigur. Pentru români Vulcănescu nu poate fi "trădător" ori "complice la crime".


Motto: “Orientat ideologiceşte spre dreapta tradiţionalistă, adică legat de izvoarele de gândire ale trecutului, dar căutând să adâncească sensul prefacerilor lumii de astăzi, a fost silit să ia deseori in publicistică atitudini neconformiste, fapt pentru care a fost socotit când «fascist» de cei de stânga, când «comunist» de cei din dreapta burgheză. In realitate, a căutat să înfăţişeze o orientare spiritualistă, realistă şi ortodoxă, apropiată de înţelegerea românească şi ţărănească a existenţei, şi o colaborare a tuturor forţelor generaţiei tinere la clădirea unei Românii mari şi puternice.” (Mircea Vulcănescu, Curriculum vitae)

Apararea

Text scris in decembrie 1946 pentru procesul desfasurat in decembrie 1946 – ianuarie 1947 in fata Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a Criminala

Domnule Presedinte si Onorata Curte,

Ascultind rechizitoriul Procurorului General, ca si actul de acuzare, am avut impresia ciudata ca ma aflu in fata unui caz dostoievskian.

Nu, Onorata Curte, in fata acelui judecator de instructie din Crima si pedeapsa, care, prin actiunea lui persuasiva, unita cu mustrarea de cuget care lucreaza dinauntru pe acuzat, ajunge sa-i smulga pina la sfirsit marturisirea crimei savirsite, ci in fata acelui caz straniu din Fratii Karamazov, in care fratele mai mic ia asupra sa, spre ispasire, pacatele fratelui sau.

DIABOLIC

S-a punctat aici tot ce trebuie pentru descrierea momentului actual:

Cei care au pus stăpânire pe România prin lovitura de stat din decembrie 1989 se dovedesc a fi, realmente, diabolici.
Am tot sperat că se vor sătura de atâta furat şi de atâta rău făcut poporului român şi că va veni un moment când ne vor lăsa în pace.
Nici o speranţă.
Nu vor pleca, niciodată, de bună voie şi vor găsi noi şi noi soluţii să ne fure şi să ne facă rău. Singura şansă este să-i alungăm de la conducerea statului nostru.

1. Am spus, din capul locului, că atât programul electoral cu care PSD a câştigat alegerile din decembrie 2016, cât şi programul de guvernare al alianţei PSD-ALDE, nu au fost altceva decât nişte cacialmale cu care Liviu Dragnea şi „consultanţii” săi străini, de fapt, stăpânii săi, au înşelat, încă o dată, electoratul român. Aşa cum s-a întâmplat cu toate programele electorale şi cu toate programele de guvernare cu care FSN, PDSR, PSD, PD, PDL, PNL, ca şi toate celelalte „aripi” desprinse din fosta securitate şi din nomenclatura PCR, au tras pe sfoară poporul român în ultimii 28 de ani.

Atac la globalişti și la trădători: Academia Română

Solicităm instituțiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să vegheze și să acționeze pentru a preveni, pentru a contracara și, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității, suveranității și unității naționale a României și a stabilității statului de drept.

Instituţiile de bază ale statului încep oare să se trezească? Bine-ar fi. Ia să vezi acum, atacuri: "au semnat (doar) dinozaurii, comuniştii, turnătorii". Eh, nu toţi - academiciana Blandiana-Arpagic (privilegiată a Epocii de Aur) nu apare pe listă. Şi nici popa Daniel Ciobotea, "patriarh" (cu studii în Vest în Epoca de Aur), sau dinozaurul ilegalist (internaționalist) Mihai Şora. În mod regretabil, apelul nu apare ca document al Academiei Române, ci doar "al unor academicieni", fiind semnat de sub 50% din membrii Academiei (până acum, 82), chiar încă şi mai puţini dacă la membrii activi mai adunăm şi membrii de onoare și membrii corespondenți. Alte nume "lipsă-n listă": Constantin Bălăceanu-Stolnici, Augustin Buzura, Daniel Dăianu, Leon Dănăilă, Mihai I "de România", Mugurel Constantin Isărescu, Ileana Mălăncioiu, Mircea Malița, Nicolae Manolescu, Andrei-Nicolae Pippidi, Dumitru Prunariu, Ioan Robu, Laurențiu Streza, Răzvan Theodorescu - cei mai mulți fiind (vorba lui Paul Everac) "agenți virulenți ai deconstrucției", nedemni de statutul de academician român.

IDENTITATE, SUVERANITATE ȘI UNITATE NAȚIONALĂ 

Apelul unor academicieni români
Către Poporul Român,
Către instituțiile Statului Român

Având în vedere poziția Academiei Române, de instituție identitară fundamentală, aflată de un secol și jumătate în serviciul Națiunii Române,

semnatarii acestui Apel,

îngrijorați de evoluțiile interne și internaționale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă și alarmantă încercare de erodare a identității, suveranității și unității naționale a României, cu multe acțiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate 'corectitudini politice', dar și cu multe acțiuni îndreptate direct împotriva Statului și Poporului Român (rescrierea tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naționale, subminarea valorilor și instituțiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoștenirea generațiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului și subsolului, prin defrișări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităților economice, prin degradarea învățământului și a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului și societății, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupția, lipsa de eficiență, apariția unor tensiuni sociale),

preocupați în mod deosebit de încercările recurente de 'regionalizare' a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituției României și tendințelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calității vieții în aceste zone,

ne exprimăm ferm împotriva tuturor acestor acțiuni,

ne pronunțăm cu tărie în favoarea identității, suveranității și unității naționale,

solicităm instituțiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să vegheze și să acționeze pentru a preveni, pentru a contracara și, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității, suveranității și unității naționale a României și a stabilității statului de drept.

Chemăm alături de noi, în acest demers, întregul popor român, pe toți locuitorii acestui pământ,

ne adresăm în particular intelectualilor, invitându-i să fie exemplu de înțelepciune și de patriotism,

Mic dicționar de argouri cu iz politic

absolvent. infractor cu o singură condamnare la activ.

academie. cazier bogat.

acoperiș. protector influent.

A.D.I. siglă de la academiciam-doctor-inginer, poreclă dată Elenei Ceaușescu în timpul vieții.

a se aduna ca la urs. a se aduna în număr foarte mare.

afară. în lumea liberă, în Occident.

agaman. membru al Asociației Generale a Acționarilor.

agrar. provenit din mediul rural, necioplit, necivilizat.

a ajunge. a accede la o poziție socială superioară originii, a parveni.

a ajunge de poveste. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ.

albăstreală. bani românești.

albi/albișori. bani.

alchimie. activitate politică, economică etc. cu o componentă ocultă.

altar. restaurant, bar.

ambasador. complice la un delict.

antenă. informator, lucrător SRI.

apăsător. procuror.

aplaudac. lingușitor, persoană care aprobă fără discernământ tot ceea ce vine din partea autorităților.

a se apropia concertul. a se ajunge la o înțelegere în privința unei lovituri.

a-l apuca ploaia. a fi surprins de poliție în flagrant.

Traian Băsescu, creația perfectă a sistemului

Sputnik: 

Editorial de Ilie Catrinoiu

Nu peste multe decenii istoricii vor scrie despre Traian Băsescu ca despre cel mai mare manipulator al maselor, cel mai corupt şi cel mai ticălos produs politic al comunismului şi capitalismului. Traian Băsescu nu este vreo personalitate a istoriei şi nici vreo gândire de geniu politic. Personalitățile istoriei şi geniile politice sunt oameni cu viziune, spirite care rup sistemele sociale incompatibile cu natura umană şi creează sisteme sociale noi în care nevoia de putere a persoanei e compatibilă cu exigenţa libertăţii celorlalţi; asemenea oameni însă sunt rari, iar la scară istorică nu se manifestă decât atunci când sună ceasul.

© AFP 2015/ GEORGES GOBET

Traian Băsescu, neliniștit din cauza dosarelor de la DNA

Spiritele care creează istoria au în primul rând un bagaj cultural foarte solid. Viziunea rezultă întotdeauna din educaţia înaltă. Succesul personalităţilor istorice nu se construieşte niciodată pe manipularea maselor, ci pe conjunctura istorică; ceea ce nu înseamnă că masele nu sprijină şi genii politice. Sprijină, dar nu pe fundamentul manipulării lor, ci pe dorinţa eliberării. Conjunctura istorică şi dorinţa maselor de a se elibera sunt întotdeauna fenomene spontane. Ele pur şi simplu explodează, nu pot fi regizate şi absolut deloc controlate.

Traian Băsescu este produsul comunismului, un produs toxic perfecţionat de capitalism. Comunismul şi capitalismul sunt sisteme sociale care favorizează gigantismul în detrimentul fiinţei umane. În capitalism, ca şi în comunism, omul e o rotiţă a sistemului, o rotiţă a gigantismului, nu o fiinţă liberă. Din comunism românii au ieşit lobotomizați, perfect pregătiţi psihologic şi mental pentru capitalism: o gloată de sclavi scandalagii pentru care solidaritatea în muncă nu are nicio valoare, iar revoluţia întoarcerii la origini pentru un viitor mare nu are niciun sens. Aşa sunt românii ieşiţi din comunism, aşa e şi Traian Băsescu. Secretul succesului în manipularea maselor i se trage lui Băsescu din structura sa nevrotică de scandalagiu cu ştaif. Iar Băsescu a manipulat la maxim această slăbiciune proprie popoarelor distruse şi naţiunilor eşuate.

Alexandru Vlahuță – Ţară de pripas

 Un vechi tolbaș de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neașteptate
Stăpân peste întreaga țară.

Din ea-și făcu o prăvălie
Și ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume să se știe,
Prinse-a striga de la tarabă:

”-Poftiți aici! Oricine are
Obrazul fără de rușine
Și-o constiință de vânzare,
Poftiți să faceți târg cu mine!

Prostie, lene, lingușire,
Eu cumpăr tot. Veniți aici!
Și cei mai nărăviți din fire
Mi-or fi tovarăși și amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoatețiitorul,
Măriri, averi… Să vie-ncoace
Toți trântorii ce le duc dorul!…”

Așa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Și mușteriii vin de zor.

În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzura-n slujbe mari,
Câți oameni fără căpătâi
N-ajunseră milionari!

Veniți si voi, străini calici,
Și strângeți tot ce-a mai rămas!
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană țară de pripas!

ȚARA FURATĂ

Aş vrea sa ajungă protestul meu la fiecare român. Observ că în Stradă suntem tot mai puțini. Să nu ne lăsăm păcăliți sau intimidați! Avem nevoie de Partidul Străzii. De Partidul Colectiv!

Radu Pietreanu, pe Facebook.

Habar n-am ce politică face/a făcut, dar aici o zice bine:


ȚARA FURATĂ

De Radu Pietreanu

Ce grea, insuportabilă povară...
Cum să le spun săracilor nepoți
Că am avut cea mai frumoasă țară
Și am lăsat-o pradă unor hoți?

Vinovăţia o să-mi ardă fața
Căci țara-n care morții noștri zac
Am apărat-o mii de ani cu viața
Și am pierdut-o într-un sfert de veac

Planul Kalergi: genocidul popoarelor europene

art31ro:

Imigrarea în masă e un fenomen ale cărui cauze sunt abil create de Sistem şi pe care propaganda multietnică se chinuie să îl reprezinte ca fiind inevitabil. Cu acest articol încerc să demonstrez o dată pentru totdeauna că nu este vorba de un fenomen spontan.

Ceea ce se încearcă să se afişeze ca fiind fructul ineluctabil al istoriei, în realitate este un plan studiat în jurul mesei şi pregătit de decenii pentru a distruge complet chipul Vechiului Continent.

PANEUROPA

Puţini ştiu că unul dintre principalii ideatori ai procesului de intregrare europeană a fost cel care a planificat genocidul programat al popoarelor europene. Este vorba de un personaj obscur a cărui existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene. Numele său e Richard Coudenhove Kalergi. El se mişcă în spatele cortinei, departe de reflectoare, reuşind astfel să atragă în pânzele sale pe cei mai importanţi şefi de stat, care aususţinut şi promovat proiectul său de unificare europeană.[1]

În 1922, la Viena, pune bazele mişcării „Paneuropa” care are ca scop instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite. Unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un unic Guvern Mondial.

Cu instaurarea fascismelor în Europa, Planul se deteriorează, iar uniunea Paneuropeană e constrânsă să se dezbine, dar după al Doilea Război Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston Churchill, dinloja masonică B’nai B’rith şi a unor ziare ca şi New York Times, reuşeşte să obţină aprobarea proiectului său din partea Guvernului Statelor Unite.

ESENŢA PLANULUI KALERGI

Să fim oare atât de proşti încât să murim în masă facilitând războaiele altora ?

Niciun avertisment nu trebuie socotit a fi tardiv:
 
[...]  Ce este cu avalanșa asta de subiecte? De ce ni se oferă tablouri în pereți, nu pe pereți, valuri de povești de amor maneliste cu politicieni de top, hoții inimaginabile cu hoți intangibili, aglomerație în Beciul Domnesc și peste toate un spectacol grotesc, de nu de-a dreptul porcesc, agrementat cu violuri în grup? Nu cumva, folosesc din nou cuvântul, puhoiul de insanități, de escrocherii, de nemernicii pe care organele le-au ținut până acum sub obroc, ecranează, astupă, distrage atenția de la ceva și mai grav? Ei, bine, s-ar spune că da. Unii susțin că nu este decât continuarea și accentuarea jocului manipulator prin care țara a fost și este devalizată, prin care să fie definitivată devalizarea, să fie consacrat statutul de colonie, măcar în fapt. Fără a nega acest lucru, nu trebuie exclusă o altă probabilitate mult mai gravă. În spatele acestor măști aburite, acestor cortine de fum, cacealmalei numită anticorupție se instalează tunurile adevărate, bombele ce ne vor lovi la modul propriu. În vreme ce mai mult ne hlizim decât ne indignăm la spectacolul dezvăluirilor și arestărilor de carnaval ale foștilor puternici ai zilei și camarilei lor, adevărații păpușari instalează aici teatrul de război. Dincolo de conspirații, România a devenit pe hărțile generalilor, și poate și ale președinților, locul ideal unde poate fi experimentat noul conflict al mileniului. Ceea ce se întâmplă în Ucraina, în proximitatea noastră, ar rămâne un simplu zgomot de fundal. Generalii au nevoie de un război adevărat care să nu afecteze nici una din marile tabere implicate, într-o zonă de margine a articolului cinci, după care să nu-i pară nimănui prea rău și care să poată justifica o ambalare a mașinăriei belicoase mondiale. Geopolitica superputerilor pare împăcată pe noul aliniament. Și la fel și noul Svejk care, în speranța că va scăpa de dosarele lui de banditism funciar și locativ, mai nou de terorism, umblă cu fulmicotonul, cerând alipirea Basarabiei, care înseamnă matematic dezlipirea Transilvaniei. O nouă Iugoslavie? Un nou Kosovo? Teritoriul de aici, în care palpită și Ținutul românofob, se califică milimetric, în viziunea lor funestă și ne-o spun zilnic, aproape în clar. Se pare că nu mai are cine să-i audă. Iar cei care dau semne că înțeleg ce se întâmplă sunt amestecați și mestecați de malaxorul butaforiei premergătoare. Că așa stau lucrurile în realitate, mi se pare o suspiciune rezonabilă. Dincolo de ficțiune.

Aria pistolului

Poezie inedită (nepublicată în volum), scrisă de Ştefan Augustin Doinaş în 1952, la Hălmagiu. Apărută în revista Transilvania (ediţia print, nr.1-2/1992, paginile 86-87).


ARIA PISTOLULUI

Copil al pustei,
                        prieten al lăcustei
ce pustieşte des aceste locuri,
eu port în mâna dreaptă un pistol
turnat în aur gol
                          cu şapte focuri.
Şi când mă joc cu alţi copii ai ţării
eu îl ridic spre ceruri şi-ameninţ
cupola zării
                   cu piloni fierbinţi
de care se izbesc pe sus cocorii.
Şi strig în timpul jocului:
                                      "Opriţi,
copii ai florii,
                     muguri încropiţi
adoratori ai focului
                           lumesc !
Fetiţe, nu mai dănţuiţi prin parc!
Cât timp mai salt prin ţarc,
                                       cât timp glumesc,
nu este încă timpul să-l descarc..."
Dar va veni o vreme
                              când
                                       urcând

Circulă pe net: "După 23 de ani"

E valabil şi după 25 (text din 2013):

E nostim să adormi o națiune și apoi să-i pui imnul “Deșteaptă-te Române” 

Trecut versus prezent
Capitolul 1. Asemanari
1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceeasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la ”coada” la banca, la ”coada” sa platim impozitul sau gazul, la ”coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la ”coada” sa depunem cererea de somaj…
1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tramvai si troleibuz

Trădare ! Nu s-a vrut un armistiţiu negociat, ci impus !

Flux 24:

DOCUMENT DESECRETIZAT RECENT: Consemnările Mareşalului Ion Antonescu din noaptea de 23 august 1944 

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […] 

Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.

În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

Criza economică pe înţelesul tuturor

ZiuaNews:

Un afacerist versat poposeşte într-un sat, unde nu mai fusese niciodată, oferind localinicilor 100 de euro pentru orice măgar de vânzare. Doar o parte dintre săteni şi-au vândut măgării cu 100 de euro.

A doua zi, afaceristul s-a întors în sat, oferindu-le localnicilor 150 de euro pentru vânzarea unui măgar. Versatul afacerist revine a treia zi în sat şi le oferă sătenilor câte 300 de euro pentru vânzarea unui măgar, fapt pentru care restul posesorilor de măgari îşi vând animalele cu această sumă. După o săptămână, văzând că nu mai sunt măgari de vânzare, afaceristul revine în sat şi îi anunţă pe localnici că, peste o săptămână, va veni să mai cumpere măgari, dar cu 500 de euro.

În ziua următoare, afaceristul îşi trimite ajutoarele în sat cu măgarii pe care îi cumpărase anterior pentru a-i vinde cu 400 de euro. Cu gândul la câştigul de săptămâna viitoare, toţi localnicii au cumpărat măgării cu 400 de euro. Însă, majoritatea localnicilor nu aveau cei 400 de euro, şi ca atare ei s-au impreumutat ca să cumpere măgarii cu 400 de euro. Aşa cum era de anticipat, versatul afacerist a dispărut împreună cu ajutoarele sale, şi niciodată nu au mai fost văzuţi în sat.

Rezultatul acestei afaceri: satul s-a umplut de măgari, iar localnicii au rămas înglodaţi în datorii. Ce s-a întâmplat după aceea? Cei care au luat împrumuturi, chiar dacă vindeau măgari, nu puteau plăti datoriile. Ca atare, cămătarii care i-au împrumutat pe localnici s-au plâns primarului spunându-i că dacă nu primesc ajutor vor fi ruinaţi, şi astfel nu vor mai putea continuă să-i împrumute pe săteni iar toată lumea va fi ruinată. Era de fapt o mare minciună a cămătarilor. În loc să dea localnicilor bani ca să-şi achite datoriile, primarul, folosind bugetul local strâns din taxele localnicilor, a dat banii cămătarilor, ca să nu fie ruinaţi.

Deşi primarul le acoperise o mare parte din banii pierduţi, cămătarii nu au şters datoriile sătenilor, iar aceştia au rămas în continuare înglodaţi în datorii. Astfel, primarul a irosit bugetul local şi primăria s-a înglodat în datorii. Primarul cere ajutor financiar altor primari, dar aceştia l-au refuzat pe motiv că, fiind ruinaţi, nu au cum să returneze banii împrumutaţi. Rezultatul acestei afaceri: marii specialişti, cămătarii, înşelaţi temporar, iar poporul înşelat definitiv. Cu datoriile acoperite, cămătarii continuă să ceară sătenilor bani cu dobânzile aferente.

Datornicilor faliţi le-au fost luaţi măgarii, lăsându-i pe localnici fără "mijloace de producţie". Astfel, majoritatea sătenilor au rămas ruinaţi şi fără măgari pe întreaga viaţă, iar primăria a rămas şi ea ruinată. Rezultatul acestei ruinări? Pentru a soluţiona situaţia, primarul a redus salariile angajaţilor din primărie. Imediat, întreprinzătorii privaţi, văzând că lumea munceşte şi pe mai puţini bani, au redus şi ei salariile angajaţilor. Deci, bogaţii se îmbogăţesc şi mai mult, iar săracii sărăcesc tot mai mult. Concluzia? Asta-i criza. O mare ţeapă!

Ion Teleanu

11 măsuri pentru modernizarea urgentă a României

ActiveNews:

Având în vedere că mulți dintre formatorii de opinie din presă sunt nemulțumiți de stadiul actual al societății românești, pe care o consideră înapoiată, balcanică, retrogradă, naționalistă, propun adoptarea de urgență a următoarelor măsuri:

1.Eliminarea din limba română a cuvintelor și denumirilor de origine slavă. Cuvântul "Da" să fie înlocuit cu "'Yes". În acest fel în DEX poate apărea cuvântul Yes-man, sinonim cu sintagma "conducător, lider al României".

2.Eliminarea din cărțile de istorie a voievozilor și foștilor conducători români care au construit biserici și mânăstiri. Pare imposibil să mai scrii un manual în aceste condiții? Nu-i nicio problemă pentru profesorul Lucian Boia. Conchita Wurst va fi nou ministru al Educației.

3.Transformarea Bisericii Ortodoxe într-un departament al Statului, iar patriarhul va fi înlocuit de un secretar de stat. Acesta va fi numit la propunerea Departamentului de Stat al SUA, ca să nu mai fie probleme cu rapoartele de țară.

4.Interzicerea botezării copiilor cu numele "Vladimir''. Preoții care vor face asta să fie caterisiți și trimiși în surghiun câte 10 ani la sediul partidului Monicăi Macovei. Acolo vor cânta de trei ori pe zi melodia Y.M.C.A.

5.Interzicerea manifestărilor publice ortodoxe. Bisericile ortodoxe din Moldova și Oltenia vor trece în patrimoniul Bisericii Greco-Catolice, în compensație pentru muniția consumată de generalul Bukow pe când încerca să le distrugă pe cele din Transilvania.

6. Privatizarea către statele german și austriac a companiilor TAROM, CFR, Electrica Muntenia, CEO, etc. Cine se opune deciziei să fie condamnat ca izolaționist, naționalist economic și anti-democrat: oricine știe că statul n-are ce căuta în economie!

7.Ora de religie să fie desființată și înlocuită cu ora de corporație. Copiii să nu mai învețe principii expirate și fundamentaliste precum iertarea, iubirea aproapelui și compasiunea. Prin rotație, clasele V-VIII vor fi obligate să muncească opt ore pe zi la o corporație stabilită de programă. Asta va asigura dezvoltarea lor armonioasă și pregătirea ideală pentru când vor ajunge angajați full-time. 

8. Catedrala Mântuirii Neamului să fie demolată și înlocuită cu un stadion. Aici Remus Cernea și Toma Pătrașcu vor preda ora de educație sexuală pentru elevi. Noua arenă se va numi: Stadionul Sexul Neamului. Prezența obligatorie. Fetițele vor primi gratuit un câine pe care să-l îngrijească, iar băieții o tabletă.

9. Vor fi legalizate imediat căsătoriile homosexuale. Gabriel Liiceanu va oferi mirilor câte un gel de duș cu aromă de ghimbir. MRU va oferi un flacon de unguent rectal.

10. Pentru siguranța statului și păstrarea dreptei orientări pro-occidentale, presa va fi suprimată. Adevărul, Hotnews, Antena3 și Gândul vor fuziona, iar noul portal se va numi Citește-sau-ești-plătit-de-ruși News. Redactor-șef: Moise Guran. Președinte onorific: Silviu Brucan. 

11. În caz că primele 10 măsuri nu funcționează, România să fie divizată în trei regiuni: regiunea de Nord-Vest cu capitala la Budapesta, Regiunea de nord-Est cu capitala la Moscova și regiunea de Sud cu capitala la Sofia...

În caz că mai sunt dubii, acesta este un pamflet.

La muncă, derbedei, că trece anul / Şi vin ăilalţi şi-or să vă ia ciolanul

Adevărul:

2013 a fost un an ciudat, un an care mi-a reamintit că nu am nicio şansă să mă exprim în sistemul public din România dacă nu sunt înregimentat politic. Sau dacă nu ştiu să fac compromisuri „inteligente” care să-mi permită să navighez printre diverşii incompetenţi numiţi politic.

Căci singura şansă a unui tehnocrat este compromisul. Trebuie să închidă ochii la incompetenţa politrucilor aterizaţi în diverse funcţii publice, să le accepte cu obedienţă sau măcar cu falsă supunere inepţiile şi să încerce să-şi facă treaba atât cât sunt lăsaţi. Eu unul am ales alt drum. I-am spus unui ministru adevăruri crude în faţă, cu speranţa că acesta va înţelege că sinceritatea unui profesionist este mai importantă decât recunoştinţa unei beizadele sau fidelitatea oarbă a unui executant fără viziune şi fără valoare.

Acum un an, un personaj cu o funcţie importantă în statul român, care imi aprecia performanţele profesionale, mi-a spus, la o întâlnire informală, că nu am nicio şansă să cresc sau să mă menţin în funcţia pe care o ocup dacă nu am susţinerea unui partid politic. Am avut un culoar favorabil să o ocup, foarte bine, dar chiar dacă imi fac treaba bine sau foarte bine, este absolut necesar să mă lipesc de un partid şi să obţin sprijinul politic de care, la un moment dat, o să am nevoie. Cu naivitatea specifică provincialului, mutat doar de câţiva ani în Bucureşti, am ignorat cu desăvârşire sfatul omului care încerca să mă ajute. Am refuzat să implic în campania electorală instituţia pe care o conduceam, în favoarea celor care mă propuseseră să obţin funcţia de conducere. I-am ajutat personal cât am putut, dar am renunţat în momentul în care mi s-a cerut să implic o instituţie publică. Desigur am fost blamat, considerat trădător şi pus la zid

Cu căciulili pă frunte