Ceauşescu vroia să demoleze satele, ăştia vor să demoleze statele

Prioritate de dreapta:

În Spania s-a desfăşurat pe 19 şi 20 iulie 2013 (la Palma de Mallorca, în Insulele Baleare) o "reuniune informală a miniştrilor de externe din statele membre UE privind viitorul Europei" (varianta MAE român), sau "reuniunea Grupului pentru Viitorul Europei" (varianta MAE german: "Future of Europe Group meets on Majorca"). Grupul este format din 11 ţări, reprezentate de miniştrii lor de externe: Spania, Belgia, Germania, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Polonia şi Portugalia.

Cum UE are acum 28 de state membre (după intrarea Croaţiei), iar la "reuniunea informală" din Spania au participat 16 miniştri de externe (deci - 16 state membre ale UE), prima concluzie care s-ar putea trage ar fi că la Grupul pentru Viitorul Europei s-au mai asociat - formal sau informal - încă cinci state, printre care şi România. Da, a fost acolo şi Corlăţean.

Desigur, ca să militeze pentru propria lor demolare, şi pentru folosirea resturilor rezultate la construirea "SUE". Şi o spun aproape pe faţă - vor să înceapă "treaba" imediat după alegerile europarlamentare din 2014.

Textul (tradus) al Declaraţiei de la Mallorca, pe care de-abia l-am găsit (în format .pdf) pe siteul MAE polonez:

"Nu mai există reguli. Mascarada s-a încheiat."

Trebuie să înţelegeţi că „echipa internaţională” nu va mai respecta „regulile nescrise”. Nu mai există reguli. Mascarada s-a încheiat. Nu aveţi altă soluţie decât să terminaţi cu mimatul patriotismului şi să începeţi să faceţi fapte concrete. Numai aşa veţi obţine credibilitate. Contrar opiniei “populare”, Marile Puteri negociază în mod diferit în funcţie de personalitatea contrapartenerului de dialog. Golanii mercantili sunt trataţi golăneşte, iar oamenii serioşi pot avea acces la anumite propuneri absolut inaccesibile pentru haita de escroci, însă trebuie luat în calcul că seriozitatea nu se declară, ea se demonstrează.

Cronica Română:

Victor Ponta şi „amurgul” SRI

Înainte de a trece la subiectul propriu-zis, considerăm că este necesar să facem câteva precizări. Atitudinea noastră faţă de Ion Stan şi „structura” din spatele domniei sale este profesionist-neutră. Atunci când aceştia au lansat intoxicări, noi le-am analizat şi dezasamblat (detalii: http://cronicaromana.com/2012/02/29/deputatul-stan-dezasamblarea-intoxicarii/). Totodată, în acelaşi articol, am oferit câteva sfaturi semi-colegiale personajelor din spatele deputatului. Cităm din textul publicat pe 29 februarie 2012:

„În virtutea naturii specifice a publicației noastre ne putem permite luxul de a nu avea afilieri politice, deși interesele noastre sunt constante. În calitate de observatori oarecum externi ai situației avem două sugestii pentru echipa care se află în corzi:

1. Lucrul în stil solo presupune resurse de care nu dispuneți. Conjunctura internațională s-a schimbat, deci reorientați-vă. Promisiunile externe despre glorioasa revenire a ”timpurilor vechi” după 6 noiembrie sunt dulci, însă realitatea poate fi extrem de amară, iar existența până la momentul întoarcerii (extrem de improbabile) a timpurilor bune are șanse să fie extrem de complicată.

2. Aveți șanse să demonstrați în mod credibil că sunteți patrioți doar dacă reușiți să abordați o problemă reală și nu imaginară. În cadrul tentativei de atac la MRU ați părut dispuși să-l atacați colateral pe ”sacrosanctul” Isărescu, ceea ce este un semn de curaj sau un semn de disperare extremă. Oricum, un atac reușit la Isărescu va fi extrem de benefic pentru toată lumea bună. Academicianul-nepereche are extrem de multe vulnerabilități, începând cu schema pe care a construit-o pentru ca doar guvernul și nu BNR să garanteze depozitele populației (detalii: http://cronicaromana.com/?p=174690) și terminând cu soarta aurului românesc care a fost scos din țară de Isărescu (în 2002 51,2 tone de aur deja se aflau la Banca Angliei și livrările au continuat în toți acești ani).

"Dinozaurul tare în dinţi"

Texte de Paul Everac, din Cronica Română ante-2012. Salvate - parţial - aici, aici, aici şi aici. Rubrica, uneori şi bisăptămânală, avea titlul "Dinozaurul tare în dinţi".

"Regulatorii humanişti"

   Cand Presedintele Basescu a venit la Putere, el avea de partea sa, drept calitati majore incontestabile, o gura bogata pe care francezii o numesc "la gueule" iar romanii de balta "papagal"; o stiinta neinfricata a conducerii vaselor de comert prin marea tulburata, plina de spume, zbuciumandu-se in stramtori, si o stiinta a conducerii de agenturi navale profitabile pentru statul socialist.
   Infruntase furtuni cu glas si cu ochi de vultur, cu privirea pe sextant, calarise zodiile, se strecurase prin taifunuri geografico-politice, scapase indemn de persecutiile dictatoriale. Dar cum toate au o limita omeneasca, avea si un defect major, de neintrecut: nu-l citise pe Cartarescu. Mai mult: nici nu auzise de el. In nicio ora, agera sau somnolenta, de cart la pupa, nu-i cazuse in mana asa ceva. Cand a fost intrebat, bravul matroz, altfel fara frica si repros, s-a balbait, a devenit timid, a rostogolit vorbele care inainte sareau ca niste castane pe jaratec si a recunoscut, da, ca poarta acest grav handicap, angajandu-se sa-l lichideze cat mai curand. Cum era sa conduca Romania nestiind cine e Cartarescu?

Ce este în fond o colonizare ?

Blestemul poporului roman e ca strambii sunt mult mai numerosi decat dreptii si fiind atat de covarsitor majoritari strambii, atunci i-au mancat pe drepti. Romanul, spunea Constantin Radulescu Motru printre insemnarile lui, e o specie a lui Homo Sapiens prin excelenta individualista. Fiind prin excelenta individualist, si nu e nicio fericire ca e asa, oricat elogiu ar aduce filosofia liberala acestui tip uman (in special prin Hobbes si Locke), tarat de un egoism hiperbolizat, atunci binele public (dar nu binele public definit in mod abstract, prin notiuni de libertate, egalitate, democratie, etc) la un astfel de popor devine ca si inexistent. Noi nu traim ca popor, ci ca populatie.

Ca sa existi ca popor, e nevoie ca, prin mijloacele intelectuale si rationale, sa te poti ridica deasupra plafonului ingust si meschin al propriului “eu”. Ca sa existi ca popor, ai nevoie sa evadezi din inchisoarea imaginara in care esti tintuit de pasiunile marunte si strict individuale. Fara sa te inalti, asemni vulturului, pana la zenitul inaltimilor aspiratiilor si intelegerilor ca intai existi ca popor si dupa aia existi ca individ, atunci nu te poti numi popor.

TERORISMUL INTELECTUAL - CINE NE-A FURAT CULTURA ?

Preluare de la INFORMAȚII NECESARE a traducerii articolului Intellectual Terrorism: Crossing Marx With Freud and Nietzsche - The Frankfurt School From New York.

Cine ne-a furat cultura ?

In cartea "Familia preocupată de cultură sustine valorile creştine într-o lume a mass-mediei” - expertul in divertisment dr. Ted Baehr şi legendarul muzician Pat Boone îndeamnă oamenii să facă alegeri înţelepte pentru ei şi familiile lor, astfel incat sa-si poata proteja copiii de mesajele toxice venite din cultura.

Cele ce urmeaza reprezinta capitolul 10 scris de istoricul Williams D Lind :

„In decursul ultimei jumătati de secol, cineva ne-a furat cultura . Cu doar 50 de ani în urmă, în anii 1950, America era un loc minunat. Era un loc sigur,era un loc decent. Copiii primeau o educatie buna în şcolile publice. Chiar şi taţii–muncitori puteau aduce venituri care sa-i incadreze in clasa de mijloc si care permiteau mamelor sa stea acasă cu copiii. Televiziunea reflecta valorile traditionale sanatoase americane .

Unde s-au dus toate acestea ? Cum a ajuns America locul decadent si neglijent în care trăim astăzi, atât de diferit fata de anii '60 si care-i face pe cei cei crescuti in acea perioada sa se simta ca intr-o tara străină? Oare pur si simplu „asa s-a intamplat „ ? Nu, nu s-a intamplat „pur si simplu ” ! S-a urmarit in mod deliberat o agenda prin care s-a furat cultura noastra traditionala , punandu-se in locul ei ceva nou si foarte diferit. Cum si de ce s-a intamplat acest lucru este unul dintre cele mai importante momente ale istoriei noastre nationale nefiind cunoscut aproape deloc. Oamenii din spatele acestei istorii au dorit ca lucrurile sa se desfasoare intr-un mod ascuns.

Pe scurt, cultura traditionala americana, bazata si formata de-a lungul generatiilor pe radacini occidentale si iudeo-crestine a fost inlaturata si inlocuita cu o ”ideologie“.

Aceasta ideologie o cunoastem cel mai bine sub denumirea de “corectitudine politica“ sau multiculturalism. Este vorba, in realitate de asa numitul “marxism cultural“.

Translatarea marxismului economic in termeni culturali a fost un efort facut cu mult inainte de anii ‘60, inca pe la inceputul primului razboi mondial.

"România moluscă"

Ziua Veche:

Generalul Mircea Chelaru vrea un preşedinte “arbitru pe fază”

Citind tomul intitulat “România moluscă”, o carte ce devoalează flacăra spirituală a unui general care nu mimează dragostea de ţară, m-am întrebat cui i s-ar potrivi, dintre toţi şefii postdecembrişti, ai Statului Major General, al armatei, apelativul… Fulgerul. Mircea Chelaru prin evoluţia sa publică actuală, luminează, sporadic, o arenă politică întunecită de un primitivism tipic comunist. El o face cu un spirit slujit şi de harul oratoric. Vocea sa fiind Tunetul ce nu mai poate fi ignorat de societatea civilă.

Generalul Mircea Chelaru vrea
un preşedinte “arbitru pe fază”

Unica mea motivaţie

- Care este motivaţia reală a publicării volumului ROMÂNIA MOLUSCĂ?

- În primul rând daţi-mi voie să salut pe cititorii dumneavoastră, pe care i-am identificat ca fiind avizaţi în abordările curente, cel puţin din cele citite de mine până acum… Apoi, tot cu voia dumneavoastră, avertizez că voi încerca să nu intru în ”capcanele” subtile pe care mi le pregătiţi, cu rafinamentul care vă caracterizează.

- Dacă vă eram în preajmă, ca alţii, la Craiova, vă sugeram să renunţaţi la ideea declaraţiilor pentru presă, speculate atunci de cei ce nu vă doreau binele. Dar… să revenim la întâia interogaţie.

Care este problema cu 23 august?

SPQR: 
 
[...] De ce avem, deci, o problemă cu 23 august? Pentru că, așa cum arătam, este un început forțat, ratat, al contemporaneității românești. Primul start, 1918, după întregirea României, a fost unul dintre cele mai fecunde și dense perioade istorice, cu o densitate de personalități, probleme, succese și soluții de mare valoare. Societatea românească se regăsise și învățase să își fructifice în energie socială creatoare tangajul interior, inerent marilor prefaceri. Am intrat în august 1944 sub ciocanul comunismului pentru care România era un stat multietnic și imperialist, și am ajuns astăzi, la 20 după „revoluția democratică din 1989” sub același pericol al pierderii statului-funcțional și al unității naționale. August 1944 a însemnat începutul sfârșitului pentru modernizarea naturală, prin lichidarea elitelor muncitoare (țăranii) și gânditoare (profesorii, avocații, militarii, medicii). August 1944 înseamnă începutul instituționalizării prostiei și incompetenței, unde bunele soluții au însemnat excepția prin munca eroică a unora, scăpați de sub satârul bolșevizant. August 1944 a însemnat începutul programat al holocaustului generațional și al profesiilor. Pentru că o societate se ține cu conștiința și acțiunea în virtutea unei misiunii publice, asumată de câte un val de tineri, respectiv de ocupații profesionale. Azi, mișcarea de generație în România este o curiozitate pentru cei mai mulți, iar corpurile profesionale nu au nici un fel de prezență cu demnitate publică. Cu toții suntem căutători de existență printre resturile diviziunii muncii mondiale.

August 1944, a însemnat începutul barbarizării societății românești. Și nu, nu suntem într-un nou Ev Mediu. Ar fi fost bine. Evul Mediu românesc a fost creștin și, până la fanarioți, a stat sub însemnul învățăturilor lui Neagoe Basarab. A fost mare, a fost cult, demn și liber, chiar dacă mereu în tensiunea otomană, poloneză, ungurească etc. Țăranii fură liberi cei mai mulți dintre ei, cel puțin până la Mihai Viteazul (dar cam de pe atunci începe, paradoxal ... epoca modernă europeană). Democrația la noi fu inventată la sat, arată Stahl cu studiile sale despre satul devălmaș (obștile sătești) și Iorga cu teoria romaniilor populare, chiar mai înainte de Evul Mediu. Nu. August 1944 este începutul celui mai mare fals prin care a trecut poporul român: ridicarea demagogiei la rang de politică de stat - ceea ce a condus la lichidarea funcției statului, și a infiltrării ideologiei în esența omului, în viața lui de familie. Am ieșit din aceste două uriașe provocări? (De ar putea fi falsificate doar tablourile/banii/vinul iar viața popoarelor nu?)

23 August 1944 - Salvarea României sau trădare naţională?

Historia:

Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului român, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, în majoritate nefaste pentru România. S-a trecut cu vederea în mod deliberat situatia militara a României în primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savârsita în strânsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situatia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate înca de la sfârsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora. Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative si nu s-a spus pâna acum nimic despre conspiratia Casei Regale si a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu si a guvernului sau s.a

13 iunie 1944

1. Bodnaras unelteste, la Palat, deschiderea frontului prin "Poarta Iasiului"

"Înregistrarea pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944" ?

Art-emis:

Inedit! 23 august 1944

[...]

Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu după înregistrarea pe plăci

Mareșalul: Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui Mihai Antonescu spunând ceva asemănător).

Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară, o pot salva.

Mareșalul: Majestatea sa se înșeală…

Regele: Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?

Mareșalul: Majestatea Ta…

Regele: Voastră.

Mareșalul: Voastră, dacă vreți.

Regele: Nu că vreau, trebuie.

Mareșalul: Astăzi sunteți nervos.

"Incapacitatea statului-naţiune" ?! Poate "incapacitarea" (indusă)

Prioritate de dreapta:

bullshit

"Suveranitatea nu dispare, dar se deteritorializează"; "Actuala fază a globalizării va conduce spre o reorganizare a suveranităţii pe alte baze decît naţiunea"; "Dimensiunea teritorială a suveranităţii s-a dezvoltat odată cu statul-naţiune (ce nu trebuie confundat cu statul-naţional în care s-au împotmolit politicienii români), iar astăzi asistăm la sfîrşitul acestei epoci"; "Straturi de suveranitate pe care existenţa statului-naţiune le estompase în ultimele două-trei sute de ani"; "Incapacitatea statelor-naţiune de a mai gestiona eficient fluxurile locale şi internaţionale a dus la emergenţa unor instituţii şi organizaţii cu vocaţie supranaţională care îşi asumă tot mai multă suveranitate"; "Incapacitatea statului-naţiune de a răspunde nevoilor elementare ale populaţiei (locuri de muncă, asistenţă socială etc.) este evidentă pentru orice observator onest" - doar câteva dintre tezele activistului de şcoală Soros Cristian Pîrvulescu ("Rătăciţi în trecut" - Observator cultural).

Îşi asumă USL, care l-a numit la conducerea Forumului Constituţional (2013), acest atac la stat şi la naţiune ? N-ar fi primul, la C.P., care a mai condus acelaşi Forum şi în 2003, numit de PSD.

[...] Poate şi din această cauză, folosind un limbaj naţionalist deloc frecventat pînă acum, Traian Băsescu a ajuns să ameninţe guvernul maghiar spunînd – nici mai mult, nici mai puţin – decît că „România îşi va asuma leadership-ul punerii la punct a Budapestei“, deoarece Ungaria „a devenit un focar de instabilitate din punct de vedere al tratării minorităţilor în regiune“. Preşedintele îndeamnă la izolare: „Poate să se perinde prin Harghita şi Covasna toată protipendada politicienilor maghiari. Cred că e ultimul an în care au putut să o facă atît de relaxat“. Ce urmează? Expulzare? Blocarea graniţelor pentru politicienii unguri? Afirmaţiile lui Traian Băsescu sînt doar declaraţii tactice, în contextul luptelor politice de vară din România? Sînt un experiment pentru a testa reacţiile opiniei publice şi a adversarilor? Încă un pas pe calea orientării dezbaterii politice româneşti spre subiecte „patriotice“ precum „unirea cu Moldova de peste Prut“? [...] 

Centralizarea supei pentru poporul unic muncitor

În primăvara lui 1989, la IMAIA Bu­cureşti (Întreprinderea Mecanică pentru Agricultură şi Industrie Ali­men­tară) a început să circule un zvon le­gat de obligativitatea mâncatului la cir­cul foamei. Evident, era vorba des­pre "dreptul" muncitorului de a lua masa la cantină, doar că orice "drept" se traducea printr-o obligaţie.

Zvo­nu­ri­le se răspândiseră şi prin alte medii, dar o primă confirmare le-a fost dată an­gajaţilor întreprinderii o dată cu pri­ma comandă clară. "Am auzit asta mai întâi ca zvon care circula printre co­legi. Ar fi fost următorul pas după lip­sa acută de mâncare din magazine şi introducerea alimentelor de bază pe cartele. De obicei, toate zvonurile negative se confirmau după o pe­rioadă, iar asta s-a întâmplat la câ­te­va luni după ce deja lumea începuse să comenteze, când am fost chemată la directorul general şi mi s-a prezentat o comandă de automate de supă pentru utilarea circului foamei de la Com­plexul Unirii. Urma să le pre­zen­tăm un prototip care ar fi fost pus în funcţiune la cantina de la Unirii, apoi să producem aceste automate pentru toate celelalte "circuri ale foamei" din Bucureşti şi din ţară. Viitorul nu suna bine deloc. Deja ne vedeam toţi la coadă la cantinele enorme, luându-ne supa de la dozator pe bonuri şi ducând-o în sufertaş la copii, acasă", povesteşte Ioana Eugenia Mihailov, fost inginer şef desfacere al întreprinderii bucureştene IMAIA.

Cu ajutorul automatelor de supă şi al altor ulterioare dozatoare pentru di­verse mâncăruri, a devenit populară ex­presia edificatoare în epocă pentru "si­lueta" oamenilor muncii din Ro­mâ­nia: "ascuţit/slab ca lupta de clasă" – sintagmă care-şi avea ră­dă­ci­ni­le în prin­cipiile comunismului din anii ’50. Se pare că "tovarăşul-mult-iu­bit" în­cer­ca să experimenteze pe clasa mun­ci­toare tratamentul pe care Nastratin Ho­gea i l-a aplicat măgarului său. Dacă ar fi reuşit, după cel mult un an s-ar fi su­părat şi el pe românii morţi de foa­me aşa cum Nastratin Hogea s-a su­pă­rat pe bietul măgar care a murit "chiar când se obişnuise să nu mai mă­nân­ce". "Numele oficial al circului foamei care ne aştepta din primăvara lui 1990 era «complex agroalimentar».

Era prevăzut cu pieţe publice şi cu o imensă sală de mese, un fel de supermarket imaginat de conducătorii regimului socialist pentru a centraliza distribuţia de alimente", mai spune inginera de la fosta IMAIA. Femeia îşi imagina deja cum Ro­mâ­nia s-ar fi transformat într-o "Oceanie" descrisă de Orwell în romanul "1984".

"Mai întâi au apărut construcţiile. Vedeam cum se ridicau pe lângă noi, de la o zi la alta, ca o ameninţare. Ne simţeam ca acei condamnaţi la moarte care erau obligaţi să privească ridicarea spânzurătorilor unde urmau să fie ucişi. Ne era frică să vorbim despre asta, pentru că nu ştiam cine ne va «turna» dintre rude, vecini sau prieteni. Nu aveam încredere în nimeni, iar dacă auzeam ceva şi comentam, o făceam întotdeauna fără să ne exprimăm opinia în pu­blic", îşi aminteşte Ioana Eugenia Mihailov. Din fericire, scenariul de groază nu a devenit realitate, cu toate că românii s-au aflat la numai câteva luni distanţă de el. Până în decembrie ’89, doar două circuri ale foamei au fost terminate. Unul dintre ele, cel din cartierul Pantelimon, a devenit ulterior parte din piaţa Delfinul. Al doilea face parte din complexul comercial Unirea. Multe alte "circuri ale foamei" au fost doar în parte construite, în diferite părţi ale Bucureştiului şi s-au transformat în Mall-uri: Bucureşti Mall, City Mall sau Plaza România. Un alt "circ al foamei" a fost transformat în Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, la Timpuri Noi. Altele au fost demolate.

http://jurnalul.ro/scinteia/special/centralizarea-supei-pentru-poporul-unic-muncitor-319516.html

Români în oglindă

BURSA:

     Abjecţia din "De ce este România altfel?", o carte a istoricului Lucian Boia, care îşi datorează succesul printre "români" tezei că "românii" nu au o identitate naţională structurată (un succes paradoxal, nu-i aşa?! - cum ajungem să premiem o carte care ne face tâmpiţi, în mod explicit?; doar din tâmpenie!), s-a prelins şi în discursul lui Ion Cristoiu, convocat telefonic, marţi, în emisiunea lui Robert Turcescu, dedicată recentelor întâmplări de la Antena TV.

     Cristoiu a spus:

     "Nivelul dezastruos al presei româ-neşti nu îşi are cauza în ziarişti, ci îşi are cauza în publicul consumator.

     Noi am fost tâmpiţi de românii tâmpiţi, nu noi am tâmpit România.

     Este o prostie!

     Ei ne-au tâmpit".

     Un faimos istoric şi un faimos ziarist se întâlnesc într-o părere comună - "românii sunt tâmpiţi" - pentru care nu-ţi trebuie nici cine ştie ce şcoală, nici cine ştie ce inteligenţă.

     Este, doar, o părere rudimentară, o prostie care poate fi rostită după un kil de ţuică, dar nu pleci cu ea din cârciumă să scrii o carte, ori să te dai în stambă la televizor, trans-formând-o în abjecţie.

      O CONFUZIE (NU FOARTE SUBTILĂ)

Tov. Ponta salută românii din "Brigăzile Internaţionale" de imigranţi din Spania

Ponta, la Madrid: "Spania este a doua ţară din lume ca număr de români".

"Spania este a doua ţară din lume ca număr de români, după România, fireşte, iar regiunea Madrid este un exemplu de succes economic, de dezvoltare din toate punctele de vedere - culturală, socială - şi de integrare a unei comunităţi atât de importante precum este cea a românilor."

Pâi, atunci, "Republica Moldova" ce este ? Sau ia ca pretext cifrele recensământului, la care doar 2,2% (73.276 din 3,4 milioane) s-au declarat români, restul - "moldoveni", şi alţii.

"Post-democraţia"

Dincolo de ştiri :

Via NewsReload, traducerea articolului Polémia: La democratie est de plus en plus une coquille vide.

"Post-democraţia", de Colin Crouch

"Democrația este din ce în ce mai mult o cochilie goală."  

O analiză de Michel Geoffroy. 

Vă recomandăm să citiți cartea lui Colin Crouch, "Post-democrația", publicată  la editura Diaphanes (2013).

Ceea ce este interesant in analizele lui C. Crouch, politolog si sociolog englez, publicate în 2005, în ediție originală, constă de fapt în ceea ce aşază ele în perspectivă: baza economică și sociologică a apariției post-democraţiei occidentale. (MG )

 
Democrația liberală, un oximoron politic

Autorul insistă în special pe faptul că noțiunea de "democrație liberală" de astăzi evidenţiază, în realitate, eliminarea treptată a democrației politice, aşa cum era înţeleasă ea până acum. Într-un fel, termenul de "democrație liberală" este un oximoron sau cel puțin cel putin denotă o tensiune din ce în ce mai evidentă între cei doi termeni.

Democrația politică se baza, potrivit lui C. Crouch, pe o egalitate socială relativă, pe cetățenia activă și existența unui stat regulator al activităților economice. Post-democrația se trage din promovarea principiilor inverse: politica este concepută să rămână în competența elitelor, participarea cetățenilor să fie limitată la exercitarea dreptului de vot, reducerea rolului statului ca regulator economic şi creșterea inegalităților economice.

 
Cetățenia pasivă

În post-democrație, cetăţenia nu se mai defineşte ca fiind participarea la conducerea vieţii orașului (concepția activă a cetățeniei); ea se limitează la a enunţa drepturile care protejează individul împotriva altora, și mai ales împotriva statului (concepția pasivă a cetățeniei).

Potopul Cultural

Frumos, elegant, cu tunsoare modernã
Guvernul apare-n serviciu mereu
Și scrie un ordin cã arta eternã
Nu e actualã, e doar un clișeu.
–––––––––––––
El e sprijinit de un bloc de-alianțe,
L-au încurajat subalternii loiali,
„Ce fainã idee“, a zis din finanțe
Ministrul coleg cu adjuncți ideali.
–––––––––––––-
„Cultura arhaicã nu se coteazã,
E prea demodatã, nu are vreun rost,
Acum țara noastrã modernã viseazã
La ce o sã fie și nu la ce-a fost.
–––––––––––––-
Apusã e muzica cea popularã,
Și dansul, și portul, și cîte mai sînt,
Țãranul din noi cere dreptul sã moarã,
De ce sã nu-l credem, cînd are cuvînt?
–––––––––––––––

Everac: Liberalismul vasal

Noi nu putem intoarce azi din cauza liberalismului dominant, cum n-am putut intoarce altadata din cauza despotismului. Noi facem azi jocul marilor case de credit. Nimeni nu ne intreaba daca vrem sa-l facem sau nu. Si am ajuns sa cred ca nimeni nu ne-a intrebat daca vrem sa vindem sau nu capacitatile noastre productive. – Vinde, ca te tai! ni s-a spus, si s-a dat o spaga la nevolnicul de vanzator, un rahat cu ochi, care s-a “turcit”, adica s-a caftanit, s-a ajuns si s-a revarsat ca un paduche.

Cine ar crede ca aceste doua cuvinte - liberalismul si vasalitatea - pot face casa impreuna? In general, vasalitatea inseamna subordonare nesmintita, deci nelibertate, constrangere; iar liberalismul e: “faca fiecare ce vrea si ce poate, ca din echilibrarea nevoilor si prestatiilor sa rezulte un bine cat mai general”.
   Liberalismul, in principiu, regularizeaza jocul economic, infige marfa oriunde ea lipseste, mobilizeaza prestatiile in functie de nevoi si produce prin liber schimb plus valoare pe care o difuzeaza apoi, stimuland alte resurse. In aparenta nu e nimic mai egalitar decat dreptul de a produce si de a vinde liber. Pe toti cei asezati in acest circuit, ii paste, zice-se, pricopseala.
   Numai ca lucrurile in practica nu prea stau asa, ci mai degraba ca in fabula lui Grigore Alexandrescu. Acolo dulaii mari sunt mai “egali” decat catelandrii si cotarlele, se respecta si se maraie cu alt glas si cu alta putere decat jevrutele, nefiind intru nimic egali cu acestea. Cainele cel mare inghite sau musca pe cel mic, caci n-are niciun interes sa imparta osul cu el. Economia mare, consolidata, dominanta, se infige in piete de unde zburataceste micile economii, fie el liberalismul cat de infloritor in teorie.

Vandalizarea istoriei Franţei în timpul Revoluţiei

România liberă:

Un episod inedit al Revoluţiei Franceze

Au inceput cu acoperisul, care a fost dezgolit, lasat prada intemperiilor; plumbul a fost smuls si aruncat in dezordine in naos printre morminte. Pe 7 august 1793, biserica viermuia de soldati purtand pe cap bonete rosii, de muncitori inarmati cu tarnacoape, ciocane, leviere. Multimea ii incuraja. Ca o lovitura a sortii, prima capela spre care s-au indreptat a fost cea a regelui Dagobert I, intemeietorul abatiei. Statuia sa a fost distrusa. Unele monumente funerare, in primul rand cele ale familiei Valois, au fost pastrate "datorita exceptionalei valori artistice", conform unui decret al Conventiunii.

Din altele, jefuite si distruse de multime, s-a ridicat in fata bazilicii Saint-Denis, in Piata Armelor, un munte alegoric din ruine, la picioarele caruia a fost amenajata o caverna in memoria lui Marat si a lui Peletier de Saint-Fargeau, ridicati la rangul de martiri ai Revolutiei. Sculpturile regilor, cu coroanele sparte, figurile ciobite, cu ochii scosi, ornau stalpii si frontoanele grotei.

In septembrie, in abatia deja mutilata, au fost distruse cu dalta si ciocanul si ultimele insemne ale regalitatii, care reusisera sa scape de furia republicana. Au disparut astfel ultimele cruci ale calvarurilor care, la Saint-Denis, punctau drumul convoaielor funerare ale regilor Frantei. A venit si randul clopotelor, sa fie sparte cu lovituri dure de bare de fier, plangandu-si agonia prin ecouri triste care cresteau si se pierdeau in interiorul bazilicii.

Incepe profanarea mormintelor

Vocea Rusiei: România Mare şi Moldova în componenţa Uniunii Euroasiatice

România Mare şi Moldova în cadrul EvrAzES

În România a izbucnit un scandal de proporţii după emisiunea difuzată de un post al televiziunii din Moldova la care a participat filosoful rus, liderul Mişcării Eurasia, Aleksandr Dughin. El a declarat că Rusia este gata să aplice forţa militară în Transnistria în cazul în care NATO va intenţiona să intre în acest spaţiu.

Revista 22 l-a numit „trompeta ofensivei pravoslavnice”, iar site-ul Global News şi ziarul Ziua Veche i-au atribuit porecle, pentru care într-o societate care se respectă se apelează la justiţie.

În cadrul unui interviu pentru Vocea Rusiei, Aleksandr Dughin a vorbit despre posibilitatea unui „scenariu georgian” pentru Transnistria.

„În general, Moscova consideră că Moldova este un stat prieten. Chişinăul nu are motive să rezolve problema nistreană aşa cum a făcut-o Saakaşvili în Osetia de Sud. Însă dacă va fi provocat un conflict, puterea militară a Rusiei este capabilă să şteargă această temă de pe agenda zilei. În general, tema conflictului militar în Transnistria este o temă speculativă. Ea este dezvoltată de forţele politice din România îndreptate spre UE şi NATO. În prezent, ele pierd vertiginos sprijinul populaţiei şi au nevoie de un inamic. Cine se potriveşte cel mai bine pentru acest rol, dacă nu Rusia, a cărei putere sporeşte? De aceea, pentru a se menţine în politică, populaţia este speriată cu „ameninţarea rusă”. De aici şi reacţia isterică la declaraţiile mele în timpul vizitei pe care am făcut-o la Chişinău”.

Jaful secolului - Privatizarea S.N.P. PETROM

1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.
2. În anul în care se discută problema, 2010, OMV, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei ! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone !”)
3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei ? Unde o stocaţi ? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%) ! 

Petrom - strict secret ! 

ART-emis :

„Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?" (Dan Puric)

Înainte de toate, vreau să mulţumesc tuturor celor din ţară şi străinătate, care mi-au trimis felicitări, avertizări şi chiar ameninţări (directe sau subînţelese) pentru mesajul lansat pe net, la sfârşitul lunii februarie a.c., privind profitul O.M.V. pe anul 2012. Asta înseamnă că luarea mea de poziţie a devenit interesantă dar mai ales interesată. Nu doresc să intru polemici obositoare şi inutile cu nimeni dar nu vreau să creadă cineva că sunt un fricos ori sunt reprezentantul unor interese de grup. Am spus de nenumărate ori şi repet că nu am făcut şi nu fac politică. Sunt colonel în rezervă al S.R.I., profesor universitar, doctor în ştiinţe tehnice (domeniul mine, petrol şi gaze), inginer foraj-extracţie promoţia 1983, căsătorit tot cu o ingineră petro-gazistă, avem doi copii majori, o nepoată şi un nepoţel de câteva săptămâni.

Care-or fi "partidele democratice" ?

  

Înc-o dată, putregaiul s-a demascat.

Vladimir Tismăneanu :

O fantasmă numită Dan Diaconescu

Ce se poate face? In primul rand, este important sa se identifice pericolul, sa nu fie minimalizat. Apoi, partidele democratice trebuie sa inteleaga ca fundamentele constitutionale ale tarii nu pot fi zguduite fara consecinte dezastruoase. Este nevoie de responsabilitate, bun simt, refuz al demagogiei si asumare a unor politici sociale si economice eficiente, care sa fie explicate cat mai clar electoratului.

Geoană :

Dreapta democratica trebuie sa-si asume rolul sau intr-o noua alianta reintarita cu stanga impotriva unor pericole reale

Asa cum spuneam si anul trecut, cred ca dreapta democratica trebuie sa-si asume rolul sau intr-o noua alianta reintarita cu stanga impotriva unor pericole reale si sa evite astfel impreuna un esec major al modelului european, din care sa piarda toata lumea. Nu sugerez omogenitate ideologica, ci o competitie cu reguli si cu un teren neutru, esential pentru o buna societate democratica.

Ungureanu :

"Băieții ăștia nu au nicio treabă cu poporul"

Cine l-a mandatat pe Traian Băsescu să cedeze din suveranitatea statului? 

Parcă, dimpotrivă, Jurământul de învestitură al Preşedintelui prevede să apere suveranitatea statului, aşa cum este ea expusă de Constituţie. 

Să-l scuzăm că-şi arogă meritul?! 

Da, i-l scuzăm, ba chiar, mai mult, îl acuzăm. 

Pe bază de ce muşchi vorbeşti tu de Statele Unite ale Europei, măi Băsescule?! 

Ne-ai întrebat pe noi, pe mine şi pe tine, dacă-ţi dăm voie să ne angajezi în aşa ceva? 

Mie, unuia, mi-a ajuns Pactul de la Varşovia. 

Nu vreau să-l muţi la Bruxelles. 

Poate că cititorii noştri vor asta. 

Dar, întreabă-ne, Băsescule!

Bursa:  

Noroc că Băsescu a rămas acasă!

     Voluntarismul premierului şi al preşedintelui (trăsătură de caracter comună) colateralizează poporul drept victimă.
     Poporul suntem noi- tu, care citeşti şi cu mine, care scriu

     Patria e camera în care scriu, strada de sub fereastră, familia şi din nou, tu şi cu mine.
     Dar băieţii aştia despre care eu scriu şi tu citeşti, n-au nici o treabă cu patria şi poporul.
     N-au nici o treabă cu noi, cu tine şi cu mine.
     
MUŞCHII LUI PONTA

      Uzurparea prerogativelor preşedintelui, la care s-a pretat premierul Victor Ponta, plecând să ne reprezinte la Bruxelles, contra prevederilor constituţionale (cu interpretare certificată de Curtea Constituţională), nu necesită nici un efort de caracterizare - este aventurism pur.
     Gestul pare o lovitură de palat instrumentată birocratic - Ministerul de Externe nu a transmis la Bruxelles lista delegaţiei întocmită de preşedinte, ci, la voinţa premierului, a transmis altă listă, întocmită de premier.
     Desigur, e o porcărie, în raport cu care Băsescu s-a comportat civilizat, rămânând acasă, ca să nu facem, în centrul Europei, mahala.
     Ponta nu pare să vrea nimic altceva decât să-l umilească pe Băsescu, o intenţie dezvăluită involuntar de Crin Antonescu, într-o intervenţie recentă, când l-a numit pe Băsescu drept "masculul alpha".
     La animalele care trăiesc în turmă, "masculul alpha" este liderul a cărui supremaţie poate fi înlăturată de masculii tineri, numai prin luptă directă, iar ceea ce a făcut Ponta este chiar aşa ceva - o coborâre bruscă în zoologie.
     Ponta nu a călcat în picioare democraţia, ci socialul.
     Nu i-a păsat de noi, nici cât de cât.
     El vrea supremaţia turmei.
     O percepe drept chestie de muşchi.
     
MUŞCHII LUI BĂSESCU
 

Pentru a avea progres în România trebuie să terminăm cu reformele. Altfel terminăm cu România.

Foarte interesantă abordarea. Timp de 23+ de ani tot suntem tocaţi cu "reforme", care de fapt au însemnat DECONSTRUCŢIE (industrială, psihologică, socială, culturală, identitară, şi statală - cu regionalizarea).

De 23 de ani nu mai construim, doar risipim ("distribuim", "privatizăm") şi îmbucătăţim ("restructurăm", "optimizăm", "redimensionăm"). Nu că tot ce construiam înainte era bun sau necesar (propagandiştii deconstrucţiei au fraza-tip, de contracarare: "eşti nostalgic/retrograd !").

SPQR: 

 Înapoierea prin reforme

 Ca să ne putem vedea de treabă este nevoie să lăsăm istoria în pace. Adică să ne ocupăm de creșterea produsului intern brut, de pildă, deși nu sunt convins că aceasta este calea către mai bine, din simplul motiv că mai mult poate fi și mai rău. Dar pentru asta este nevoie să știm ce avem de făcut: corpurile profesionale să-și dezvolte competențele, spiritul de corp, copiii să învețe ce să facă când or fi mari la școală, părinții să își poată îngriji copiii. Toate acestea presupun liniște. Liniștea, la rândul ei, presupune mersul societății după valorile pe care societatea și le descoperă singură, sau le fructifică. Societatea își produce singură istoria. Mai ales una liberă. Societatea își asumă singură istoria, pentru că în istorie sunt modelele, de acolo vine demnitatea fără de care nu avem democrație. În istorie stau, ca într-un rastel, scopurile unei societăți. Nu în mințile unor intelectuali rătăciți de neam. Pentru că acesta este sensul rătăcirii, separarea de neam și, de la distanța confortabilă a sinecurii, cearta neamului: prin filme, prin ”proiecte științifice”, prin gesturi politice care îl ignoră, îl micșorează și-i terfelesc identitatea.

"Declaraţia de la Budapesta" - 16 iunie 1989

Textul Declaraţiei:

„Astăzi, 16 iunie 1989, odată cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebită importanţă pentru popoarele Europei şi, în special, pentru cele care trăiesc încă sub dictaturi comuniste, a avut loc o întâlnire între membrii Forumului Democratic Maghiar şi Români, semnatari ai următoarei declaraţii.

Noi, români şi unguri,
Considerăm că libertatea şi propasirea celor doua popoare pot fi realizate şi garantate numai într-un cadru politic pluralist de respectare integrala a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. O acţiune comună a forţelor democratice maghiare şi române se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste şi în special politica dusă de dictatura ceauşistă a creat o situaţie de criză acută care împiedică comunicarea dintre români şi maghiari. Dialogul început astăzi între noi doreşte să învingă aceste piedici şi să stabilească bazele unor relaţii normale între cele două naţiuni care s-au format în acelaşi spaţiu geografic.

Dată fiind configuraţia hărţii etnice, soluţionarea conflictelor nu poate veni în nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor în sensul liberei circulaţii a persoanelor, a informaţiei şi a ideilor, în conformitate cu acordurile de la Helsinki. Situăm deci îmbunătăţirea relaţiilor româno-maghiare în perspectiva procesului de restructurare democratică general-europeană, care singur va fi în stare să rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei între popoarele continentului într-un mod care să satisfacă interesele legitime ale fiecăruia în parte. Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios. Este în folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturală, religioasă şi de tradiţii care a făcut specificul Transilvaniei să fie prezervată. Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat. Realizarea sa implică, printre altele, asigurarea unei şcolarităţi de toate gradele în limba maghiară, inclusiv reînfiinţarea universităţii maghiare din Cluj.

Principiile enunţate mai sus vor sta la baza tuturor acţiunilor comune pe care semnatarii înteleg să le ducă în viitor. Apelăm la organizaţiile democratice precum şi la acele persoane care împărtăşesc aceste principii să se alăture acestei acţiuni.
Budapesta, 16 iunie 1989"

Semnatari:
Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Român din R.F.G., Mihnea Berindei, vicepreşedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului în România (L.D.H.R.), Ariadna Combes, vicepreşedinte al L.D.H.R., Mihai Korne, director al revistei „Lupta", Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Elveţia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului L.D.H.R., membru al Partidului Naţional Liberal. Ulterior şi alte persoane şi organizatii s-au alăturat acestei declaraţii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federaţiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociaţia Maghiarilor din Transilvania, prin preşedintele Kiss Bela şi secretarul Spaller Arpad, întregul colectiv redacţional al revistei „2000", Bojtar Endre, şeful secţiei pentru Europa răsăriteana a Institutului de Istorie Literară, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea. Declaraţia a mai fost semnată şi de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.

„Majestatea sa a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei care exprimă convingerile sale privind relaţiile dintre popoarele român şi maghiar"

„Marţi, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la reşedinţa sa de lângă Geneva o delegaţie din grupul românilor care au redactat la Budapesta o declaraţie comună împreuna cu Forumul Democratic Maghiar. Aceasta delegaţie compusă din Ariadna Combes, dr. Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu a înmânat Majestatii sale textul declaraţiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei care exprimă convingerile sale privind relaţiile dintre popoarele român şi maghiar".

*   *   * 

ART-emis :

Remember. Declaraţia de la Budapesta, un act de trădare naţională

Societatea civilă

"circulă pe net" :

Societatea civilă merită doar un șut în cur. Prin reprezentanți. Îi cam știm care. Poate un voluntar ceva mai curajos se oferă să încaseze simbolic altceva decît plata obișnuită.

O societate normală NU are societate civilă. Se observă din propoziția anterioară cum nu prea sună ceva corect… lingvistic. Sau logic. De asta am și scos în evidență NU-ul. Fără NU ar reieși că există o societate în cadrul societății care e altceva decît societatea dar o reprezintă cel mai bine. O reprezintă fără a fi aleasă, fără a se identifica, fără să-și asume alte poziții decît mîrîiala nemulțumirii veșnice. În schimb, societatea civilă trebuie mereu consultată. Și eu cred la fel, trebuie consultată la cap. Cum trebuie verificată la buzunare, pentru a vedea cine i le umple.

Formă de parazitism toxic, de mult dovedită a fi o metodă solidă de amestec din exterior, cu structurile cele mai vocale organizate ca ong-uri. Terenul de acțiune cel mai propice (și căutat) se află undeva în vecinătatea mediilor academic și cultural, cu multe ghilimele (suficient să ne gîndim la doi dintre reprezentanții cei maiautorizați – adică cu ok de la centru - Mungiu și Patapievici).

Everac: Organizarea nerentabilităţii

   

   Un Amic, mai demult director performant de unitate socialista, isi deschide in capitalism o pravalie cu de toate, o face moderna, civilizata, prospera. Apoi se intinde, trage un localas de patiserie-cofetarie, sclipitor si el pentru acel orasel de provincie; iar in urma cumpara si pune in miscare si o fabrica-laborator pentru prajituri si cozonaci. Il vad dupa vreo doi ani de avant, il intreb ce mai nascoceste si daca mai are energie sa alerge de colo pana colo in toata tara, numai de dragul de a deveni un mare capitalist bogat. Poate sponsorizeaza si cultura?!

   - Sunt la pamant! Spune Amicul, abia mai gafai, iar falimentul e la usa! – Cum asa? – Asa e organizat. Sa zicem ca iau branza cu 10 lei si o vand cu 12 lei: rezultatul e nul, nu castig nimic, caci banii se duc pe taxe si impozite, intrucat, ma cunosti, la mine totul decurge cinstit, cu acte legale.
   Rivalul meu fraudeaza fiscul. Ia branza tot cu 10 lei si o vinde tot cu 12, dar castiga 2 lei la afacere. Statul nu incaseaza, evident, nimic. Si cum am nu un rival, ci mai multi, toti mi-o iau inainte, prin necinste, iar eu raman mofluz. Am datorii uriase, uneori imi vine sa-mi pun streangul.
   A fi legal in Romania e azi nerentabil! Frauda, coruptia ma ingroapa, pacat de munca, de osteneala, de idei. Sa fur statul, sa fiu necinstit, imi este moralmente imposibil. In schimb, daca il ascult, ma ruineaza. Asa e organizat! As fi pus la indoiala aceasta concluzie groaznica, daca in perindarea cu masina pe care am facut-o prin tara n-as fi vazut cam 60% din pamanturi nelucrate. De ce, de lene? Nu, ci din pricina nerentabilitatii. Cheltuielile de productie ale agricultorului nu se rasfrang in pret, vorbesc in special de micul agricultor, acela fara mijloace. Pare organizat ca el sa nu-si recupereze banii. Si atunci renunta, vinde. Oricand se gasesc companii becalistice care cumpara cu toptanul, pe ruina agricultorului mic si mediu, asteptand sa vanda marelui capitalist, de obicei strain. Castiga gras strainul, castiga intermediarul, taranul bate din buze. Daca mai are si o seceta sau o inundatie, e terminat, ca Amicul. Pe aceasta mina, becalistii intermediari isi fac palate si dau pomeni, spre admiratia prostimii fara cap; iar tara trece, cu acte in regula, sub stapanire straina.