Ce cauze are acest eşec al dreptei ?

Partea 1

"Neoliberalismul în versiunea sa globalistă pledează de fapt pentru "societatea deschisă", adică deconstrucția tradițiilor, deconstrucţia frontierelor naționale și economice și, în cele din urmă, a tuturor identităților, care sunt privite ca bariere în calea "comerțului liber" între indivizi egali și "raționali", eliberaţi de orice apartenenţă.
Populațiile autohtone sunt, de asemenea, văzute ca un obstacol în calea proiectului, şi nu ca o pârghie.
Ca urmare, dreapta nu se poate declara, pe de o parte, în favoarea : familiei, a tradițiilor culturale, a identităţii, a cetățeniei și a națiunii, iar pe de altă parte să predice această ideologie. Există o disonanță cognitivă între cele două poziţionări. Dreapta raliată curentului globalist de liber schimb abia se mai aude şi devine imperceptibilă. Şi, de fapt, nu mai este dreapta.
Aceasta este exact ceea ce s-a întâmplat !"

Traducere a articolului de la  Polémia: Pourquoi l'échec de la droite ? (1/2)

Partea 1

Comunicare prezentată în ziua de 21 octombrie 2012

de J.Violette la ediţia a XVIII-a

a Universitaţii anuale

Club de l'Horloge

a cărei tematică generală este :

« Unirea Dreptei » 

Introducere

Pentru a obţine majoritatea, dreapta trebuie să rezolve o ecuaţie simplă : să se unească. 

•  - În Franţa, dreapta reprezintă o voce majoritară faţă de situaţia din 1981. În 2012 Partidul Sociaist a obţinut numai 16,5% în primul tur în timp ce UMP a obţinut 22% iar FN 7%, iar F. Hollande a fost ales cu numai 48,6% din totalul voturilor.

• - Dreapta poate fi majoritară numai cu condiţia să fie pluralistă, fiind formată dintr-o dreaptă guvernamentală (oricare i-ar fi sigla), dar care nu poate câştiga alegerile singură, şi o dreaptă populistă aflată în aceeaşi situaţie. Caracterul pluralist este o trăsătură naturală a dreptei, stânga fiind prin vocaţie reducţionistă, monolitică şi intolerantă.

• - După cum a arătat anul 2012, singura alternativă la unirea dreptei este victoria durabilă a stângii.

Toate sondajele arată că alegătorii dreptei sunt deschişi acestei uniuni. Recompunerea dreptei este prezentă în mintea alegătorilor săi. În acelaşi timp, însă, este prezentă şi în mintea "absenteiştilor", a celor care nu votează şi care au devenit în ultimul timp "cel mai mare partid" din Franța. Aceştia işi doresc să existe o ofertă politică palpabilă care să ducă la o alegere reală între stânga şi dreapta, ofertă ce nu mai există în zilele noastre.

De fapt, cei care refuză cu încăpăţânare această unificare sunt "cei din conducerea diferitelor curente de dreapta : fie pentru că sunt tributari "corectitudinii politice", fie pentru că îşi imaginează că pot câștiga fără să aibă aliați.

Acestea sunt două iluzii mortale pentru dreapta.

 * * *

Papai măturând grajdurile lui Augias C. Neculai

"din Cretacic; persoanele sau evenimentele prezentate nu sunt reale"

Prioritate de dreapta, 2009 :

Un hypertext al lui AVP, aparut AICI. Senzational:

Un text-test pt prietenii mei Dorin si Florin…

Asa cum am spus aici, io nu-mi mai fac iluzia ca vreo sfortza curata, imaculata, ori vreun arici pogonici dintre telectualii nostri cica mai voinici, breslasi calici de cariere mici, dar cu fashionabil sclipici, si nici chiar senioru ala dac-ar invia si-ar fi inconjurat de-aceiasi comilitoni famelici, ca sa nu mai pomenesc de nea Goma, cu obsesiile-i doldora de fantasmatici priculici antisemitici, deci nimenea, aloo, n-ar mai phootea sa faca cine stie ce rahat – in sensu bun, n-asa ? – p-acilisha, decat tot astia, care-au slujit Raul candva, chit ca unii fara sa vrea, si care astazi, vazand c-au scapat ca prin urechile acului dintr-o cumpana istorica pentru ei f. grea, ar trebui sa stea dreq in banca lor, reshpektive sa se retraga ale pleshitza si cupola tovilor si baietilor, ilicilor, butimanilor, bomboneilor, geonelilor, felicsilor, sovilor, hrebenciucilor, paturicilor in rezervatia umbroasa a Manastirii Secu-lilor, aia manoasa, si sa-si consume pana la sfarsitu zilelor (intr-o fericire cam rusinoasa, dar asta e situatia, n-asa ?) pomana destinului cea puturoasa, insa crezi ca tovii si baietii facura asa, bey…? Din contra, cei mai multi dintre ei nici de-ai ciumii nu se lasa, ci-ncorajati de faptu ca inca nu le-a reintrat nea Nicu-n casa, fiindc-au avut grija sa-l rataceasca pe la Ghencea-civil subt iarba grasa, isi inchipuie ca abia acum a sosit era lor ticaloasa, crezand ca dupa ce-au hapait emolumentu SSMD (sau a Matusii mostenire pacatoasa, cum ar veni…), tot ei vor suge si tzitza lu tante Ioropa cea laptoasa, fara sa bage de seama – caci asa e cand iti ia Dzeu mintile, nainte de a te pierde – ca barbatu lu tante Ioropa asta, ascuns intr-un Tufish inca verde, doar se preface ca nu-i vede si le pregateste scatoalca pe-ndelete, dar implacabil, n-asa…? In loc sa stea cu ochii pe palma grea ce se-apropie deloc furioasa, dar inflexibila ca razbunarea unui pasha de tagma lor de moroi cu rinza groasa si sa-l ajute sa-i extraga mai repede – chiar pe ei, aloo…- din iepocalu Shit pe cel ce vrea sa curatze cat de cat “sistemu ticalosit” (si nu pentru c-ar avea de gand sa moara cu el de gat ori pentru ca odata n-a fost si el subt vremi, ca stravechiu’ cronicar, ci fiindca e mai lucid si mai putin avar decat cinu-i deja f. reactionar, n-asa…? si vrea sa-l conduca la limanu pensionar, macar, mai sacrificand azi un nemernic lorar, maine un scarbos sforar, poimaine un turnator mai mult or mai putin ordinar si tot asa pana trece ceasu rau, iar libertarienii desfiinteaza – precum pedeapsa aia capitala abrogata de criptoteroristi la potou – si orisice bulau…), asadeci astia, ex-tovii si baietii in dement chor si orbi ca imparatu cartitzelor, pe insusi Salvatoru lor il fluiera, il scuipa si-l abhor…

Everac: Pocinogul majorității

   Pocinogul principal al maleficiilor principiului majoritatii e insasi democratia, unde o suma de oameni nepregatiti, unii chiar neciopliti, isi aleg conducatorii (si exploatatorii) asa zicand dupa miros, fara sa stie in ce se aventureaza, ei fiind la cheremul unui numar nefericit de ignari, si acestia usor de cumparat, fie si cu iluzii. Aceste majoritati impure ne-au adus fara sa stie sub calcaiul unor ticalosi, iar acuma trag scurta. Se putea altfel? Sigur ca se putea, dar, tot asa, orbeste. Numarul care determina directia in general nu stie ce face.
   Nu s-a gandit nimeni, votand pe nemernici, ca ei vor asigura la randul lor majoritati unor gestionari straini in toate marile si importantele intreprinderi romanesti, vor aduce acest pamant in situatia de a fi stapanit si colonizat cu altii, care vor pune usor mana pe cea mai mare parte din actiuni, dupa ce respectivele intreprinderi au fost declasate si subrezite cu sila. Spre deosebire de alte tari care si-au asigurat un 51% din tot ce se intreprinde pe teritoriul lor, nemernicii romani au dat la hurta majoritati cui a vrut, ca sa se gudure si ei si sa ia nelegiuit pesches pe seama lor.

   Majoritati amenintatoare se ridica si pe seama populatiilor conlocuitoare de alta nationalitate, etnia rroma fiind aceea care intr-un numar calculabil de ani, nu prea multi, va deveni covarsitoare prin rata ei demografica inalta fata de balbaiala si bajbaiala etniei romane. Ea va da ineluctabil majoritati care ne vor impinge intr-un unghiu minor, schimband caracterul dominant romanesc. Iar in enclavele unde se aduna sau se creeaza alte majoritati, fie si prin epurare etnica, apar si revendicari autonomiste, provocatoare de alte pocinoage. Guvernantii stau cu caciulile pe ochi si cu ceara in urechi, creditand in continuare statu-quo-ul. Dar crearea de majoritati alienante e in mars. Se pare ca si colonizarile masive.
   Insa nu numai ordinea social – politica, dar si cea morala e un teritoriu in care majoritati negative ameninta consistenta natiunii. Dezeducarea face pasi mari, amenintand zone tot mai vaste. Directorii de oficine mass-media, fie independenti si din capul lor, fie subordonati, fac tot posibilul sa aduca vulgaritatea in prim plan, punand-o sa se lafaie ore, zile, luni, in fata ochilor nostri, ca sa scoata o para cat mai consistenta. Ei se unesc cu toparlanii, toape ei insisi, ca sa creasca toparlania din teritoriu. Toparlanii vor ajunge (prin acest regim) majoritari, daca n-au ajuns deja. Ce sa le faci? Nicaieri nu scrie ca n-ai voie sa fii de prost gust, acest lucru nu se poate legifera. Prostul gust castiga din aproape in aproape prin mijloace democratice, respectand ratingul. Tot felul de pocitanii mizerabil educate vin seara de seara pe post de vedete, tarandu-ne la vale. Glumele lor sunt penibile, dezinvoltura scandaloasa. Totul e jos, la indemana ultimului gagiu. Acest gagiu se duce apoi sa ne reprezinte si in strainatate, unde inmulteste pegra si demasca o mentalitate de marginal, fie el cersetor, hot sau altceva. Astazi mai sunt inca resorturi cat de cat coercitive, limitative, voci si standarde-cenzor. Dar maine, toparlania spurcata la gura si hidoasa la suflet va avea majoritati impresionante, gatuind din interior societatea romaneasca. Sub zodia Elodiilor, (dar nu numai) se petrece un dezmat stilistic fara egal, o tatarie contaminanta. Sub zodia lui Mitica, romanul apare tamp si desucheat. Nu mai exista, se pare, o clasa – monitor care sa cenzureze cu zambet mitocania altora, aducand-o la un nivel suportabil; acum, cu barierele deschise, la indemn mass-media, toata lumea s-a invalmasit in mitocanie, e greu sa mai scoti capul din ea, s-a intins in literatura, in arta, in mistica, peste tot. Cine educa? Dracu! Care e stilul natiei? Jalnic. Cine se sinchiseste? Alesii, prin vot majoritar, dat chiar de ghiorlani.
   Asteptam sa creasca si minoritatile sexuale, si cele de secta, si in general toate acele sectoare ce pot malforma societatea sub pretext c-o liberalizeaza si democratizeaza. Pocinogul initial, al alegerii intamplatoare, odata consumat, celelalte decurg de la sine... Vad imprejur numai taratori-dupa-voturi, combinatori-de-majoritati. Unde e elita?

http://riddickro.blogspot.ro/2012/06/everac-pocinogul-majoritatii.html

Lumea satului – Monografie povestită

Partea I: Zvonul (3)

Ghiţă al lui Pricop sta mai într-o parte şi frământa căciula între mâinile crăpate de la munca câmpului. Se apropie gânditor de ceilalţi:

- Bă, ia ascultaţi aici ce vă spui! Bă, eu nu dau niciun pumn din pământul de la tata! Ăl bătrân, după ce fu decorat de rege, când se întoarse acasă rănit, după ce se termină frontul, veni şi cu actele pă pământ. Acu’ cu ce mama dracu’ rânduială vine ăştia să mi-l ia, mă? Ce sunt, mă, ei de fac ce-i taie capul?

- N-ai auzit, bă? Îşi zic comunişti şi că cine are pământ e chiabur şi că e împotriva lor! Ei spun că pământurile sunt la toată lumea şi că nimeni nu trebuie să stea d’oparte,  răspunse Chioru’. Mama lor de tâlhari, o să murim de foame dacă ne ia tot!

- Da’ tu de unde dracu’ ştii, mă, de toate astea?, îl întrebară câţiva din grup.

- Mă, băiatu’ lu’ vecinu’ meu din spatele casei lucrează la oraş la calea ferată. Pă ei, care a mai vrut să rămâie cu serviciu, i-a obligat să intre la ei, la comunişti. Şi spunea Paul, băiatul vecinului, că îi adună aproape seară de seară şi le împuie capul cu toate drăcoveniile. Cum că să să unească împotriva celor avuţi şi să le pună mâna pe bogăţii, să le dea şi la ăia săracii, cum că pământul nu este doar al unora şi că el trebuie luat şi să-l muncească toată lumea, că să nu mai fie bogaţi şi săraci… Drăcii d-astea, de nu le poci înţelege!

Politica românească: scenetă în două acte care se repetă la nesfârșit

Politica românească. O scenetă în două acte care se repetă. Distribuția diferă, scenariul e același. Am miopie eu și nu văd schimbările? A venit un nou guvern. Nu suntem cumva la fel de proști și nemâncați? Încep să am impresia că ăștia se mai schimbă de la putere doar pentru că obosesc și vor ceva timp liber să cheltuie prin Caraibe. Votăm x pentru că nu mai vrem y și votăm y pentru că nu mai vrem x. Sunt șanse să apară un z în ecuație? Când?

Am fost la referendum să-mi anulez votul. Nu pentru că l-aș fi vrut pe Băsescu la loc sau demis, nu pentru că aș fi vrut să-l văd pe Crin sus. Ca cetățean onorabil consider că e ca și cum plătești o factură. Sunt întrebat, merg să răspund. Că se strâng 50, nu se strâng, nu mă interesează. Mi-am anulat votul pentru că ambele scenarii post-referendum mi se par în egală măsură zadarnice ca soluții pentru un trai mai bun. Ca soluție pentru ca noi, fraierii ăștia mici. Cifrele din statistice.

De ce a fost referendumul nereușit pe barba usl?

Simplu! Cine vine în locul pdl? Cine a fost înlocuit de pdl. Și cum nu-mi aduc aminte de vremuri mai bune, unde e schimbarea? Clasa politică a devenit un cerc vicios și în egală măsură, impenetrabil. Poți să-l spargi? Alegeri libere? Vrăjeală mai mare decât aceste garanții ale democrației nu găsești. De ce? O să ziceți: candidează, băi boule, tu și înlocuiește-i pe fraieri dacă ești mai bun. În regulă. Garanții democrației îmi permit să candidez. Dar de unde bani de dat biscuiți la fraieri? Că ne-au adus ăștia într-un stadiu de degradare atât de primitv încât omul a ajuns să voteze pe napolitane. Și cum nu sunt un colos financiar, tata nu a fost securist să aibe munți de bani, cum nu am făcut afaceri cu statul, de unde bani de aruncat în campanii electorale? Ăștia de unde au bani? De la oameni de afaceri care, au și ei interesele lor. Dacă aș da mâna într-un astfel de contract nu aș fi mai presus de ei. Deci? Poți să fii deștept foc. Până nu dă foamea în populație, nu va vota nimeni o idee. Vor vota pe sacoșe.

Și uite cam așa clasa politică a polarizat în 2 sfere în jurul cărora orbitează tot felul de proști care mă fac pe mine băsist sau usl-ist. Sferele de față sunt la fel de strălucitoare și guvernează prin rotație. X și Y. Când X e la putere, Y latră cu ajutorul instrumentelor suspuse și câștigă. În următorii 4 ani, X latră despre eșecul lui Y și ajunge din nou la putere. Pentru că românul uită repede, nu mai știe că l-a ales pe Y din vina lui X și acum îl va vota pe X din cauza lui Y. Care-i diferența? 4 ani, 8 ani. E relativă. Și tot așa o să rămâneți în vânt, ronțăind la oase. Nu vă rămâne decât să înjurați prin comentarii, să deschideți televizorul și să aflați dacă soția lui pepe a născut un copil sau un marțian. Nu vă rămâne decât să vă alegeți tiranii după ce își fac nevoile în creierii voștri prin televizor. Contați pentru că sunteți cifre. În rest nimeni nu vrea să vă cunoască. Ei vor să știu că munciți pe 6 milioane și cam atât.

Vom plăti cea mai scumpă autostradă DIN LUME prin intermediul usl-istului cu masca de chirurg, oprescu. Noi, aici, în estul Europei. Această fascinantă țară, rai pentru pungașii ăștia. Suntem foarte proști. Fiica președintelui se căsătorește cu porumbei albi la Palatul Știrbei cu regi ai asfaltului domnișori de onoare. Poate vine și bercea într-o permisie să dea cu dolari pe Aurel Tămaș. Uitați-vă în portofel, români. E gol? De ce oare? Furtul e pe față și portofelul vostru e gol. Deschide televizorul și dormi în continuare. Cască gura și judecă de pe canapea totul. Ești cel mai tare și cel mai deștept, numai că de la 7 ești în picioare, să le fii sclav. Dar tu ești deștept, îți dau voie să trăiești cu gândul ăsta. Noi suntem niște extremiști antisociali și periculoși. Nu vrei cu noi. Nu ești pregătit pentru doza noastră de adevăr. Nu vrei să recunoști cât de prost ești. Mergi cu cei care se mulțumesc cu tine așa fraier și lasă-i în urmă pe cei care-ți pun pe masă o idee să o rumegi.

Ion Negoiaș

http://www.schimbarea.info/2012/09/01/politica-romaneasca-sceneta-in-doua-acte-care-se-repeta-la-nesfarsit/

Adevărata eliberare

articol de Paul Everac ("dinozaurul cu dinţi")

Eram serb, iobag, si aveam de indeplinit diverse biruri, in cap cu mucarerul, dar si gostina, vacaritul, fu­ma­ritul si multe altele, vai de zilele mele, caci altfel ma afumau pe mine.

  Peschesul cel mare il lua Voda, dar mai aveam un rand si la boier, plus unul la egumen care nu ma slabea nici el, afurisindu-ma. Tara era bajenita, supta de toate darurile ei, cotropita fara istov. Catane unguresti de principe protector isi faceau deseori aparitia pe mosie, printre altii, cu chip sa ne ocroteasca, dar bagand sila in traiul si avutul nostru. Mi-au luat fete pentru imperecheri scarbavnice lnaltul Divan si feti dinainte hotarati pentru turcit. Era jale, cum oi fi rabdat? Hulpavii imi faceau legea, iar lor, Padisahul, Vizirul, agalele, pasalele…
   Pe urma m-au mai eliberat, adica a ve­nit rusul si mi-a dat cum a vrut el un Regu­lament Organic.
   Pe urma m-am eliberat si mai tare, ca a pus neamtul o clipa mana pe carma, si-n scurta vreme iarasi rusul mi-a spus ce sa fac, cat sa-i dau, cum s-o carmesc, cum sa vorbesc, cum sa cuget; si mi-a luat indesat. Mi-a luat insa si capeteniile de pe cap, si le-a taiat capul, ajutandu-se de comisari bozgori si venetici. Imi spunea dinainte cati insi am de scos datori si cati vinovati, - stia dinainte, al dracului! Mi-a sparcuit si din tineret, mi-a pus calus la gura!.. M-a tinut la ochi!…
   Dar uite ca a venit vremea sa ma eliberez de tot si sa ma ajut: cu FMI. Sunt prieteni buni, chibzuiesc ei pentru mine, pentru noi, lasa lesa potrivita. Nu mai platesc pesches, platesc dobanzi. Nu ma mai afuma, se multumeste numai cu avutul, casa, pamant, bani, ce-o fi. Boiernasii desigur, trebuie tinuti, si egumenii! Castigurile le ia barosanul strain cu socoteala, te lasa sa mai respiri. Ungurii, altadata impovaratori, acum ajuta cu tot sufletul, pun ei ordine la noi in treburi. Fetele pe care le dadeam isi fac acum rostul liber prin porturile altora, unde mai iau si gologani. Fetii nostri se duc cu voie buna sa munceasca la altii, dupa ce i-am scolit aici. Regulamentele nu mai sunt Organice, dar sunt bune si stricte, cat sa nu mai iesi din nevointi. Nu mai dai fumarit, ci taxe progresive pentru energie si combustibili. Nu mai dai gostina pentru porci, caci s-au umanizat. Multe dobitoace au intrat in Colegiu, fac excursii, mugesc frumos, se balega cu distinctie, nu ca altadata.
   FMI-ul isi bate acum saracul capul pentru noi, ne spune cati sa dam afara, cate paturi sa punem la cate spitale ramase, ce boli avem voie sa facem, cati morti prevedem. Pe belitori si smecheri ii trecem prin asa zisa justitie, adica ii aratam la TV, le facem putina asuprire si le dam drumul. FMI se baga in piete cu chibzuinta, ne fac preturi, ne spun (ca sa nu ne doara capul) ce mai avem de lichidat. Desfiinteaza ici, desfiinteaza colo, incet, cu masura, cu bunavointa, nu cu anasana, ca altadata.
   Am aflat ca vor reglementa si cate echipe sa joace in liga I, cati jucatori sa aiba o echipa, cate goluri sa dea un inaintas, cu ce picior. Se pare ca vor sa schimbe, tot amiabil, si degetele de la o mana. E in lucru un regulament cu cate fasii de carne sa putem pune la o ciorba de burta. Fratii unguri nu ne mai apasa, ei jinduiesc acum pentru Ungaria, aici vor numai caimacul. Tiganii sunt si ei, in sfarsit, la larg, le zice romi, adica romani prescurtati. E peste tot omenie si prietenie ce nu s-a vazut, Voda asculta acum doine vesele dinspre Ocean. La sefie e venit caimacanul FMI Franks, om de toata nadejdea. E o adevarata suprema eliberare!

http://riddickro.blogspot.ro/2011/12/everac-potpourri.html

Noapte bună, năciune ! Noapte bună, iubit bobor !

„Mă, zicea un om necăjit din sudul republicii, despre care am scris în numărul trecut, voi habar n-aveţi cum lucrează comuniştii în raioane! Dacă ar fi să fie azi alegerile, s-a zis cu noi!” Aţi prins şpilul – „s-a zis cu noi!” Era, deci, omul nostru, era plin de durerea noastră şi ne avea „de noi” pe „noi”. Cine suntem „noi” şi, dacă „noi” suntem „noi”, ar reieşi că cineva ar trebui să fie „ei”, e limpede pentru toată lumea: noi suntem democraţii, iar ei sunt comuniştii. Despre care omul nostru din sud a spus clar: ei lucrează, iar noi ne-am lăsat pe tînjală. Dar atunci, în numărul trecut, n-am spus un lucru, esenţial şi atunci, dar şi acum: omul din sud mi-a mai spus că, din păcate, noi vom pierde referendumul pentru modificarea Constituţiei, în sensul că nu se va întruni numărul necesar de votanţi. Atunci era imposibil să-l crezi. Să nu se prezinte la urne 33 la sută dintre votanţi nu era de crezut. Cu toţii ne-am dorit, şi ne dorim, un preşedinte ales de întregul popor – şi moldoveni, şi ruşi, şi găgăuzi, şi... toţi cei care locuiesc aici, la noi. Ca să ni se ofere o stabilitate şi o bunăstare pe care o merităm de mult, pentru că suntem oameni. Dar aşa a fost să fie: ne-am prezentat sub acest prag. De unde ştia acest lucru omul nostru din sud? Ştia, pentru că a văzut că, în teritorii, lucrau doar comuniştii. ,,Ai noştri” s-au culcat pe laurii victoriei şi dormitau dulce: Lupu se vedea deja preşedinte, la fel – Filat, dar sunt sigur că şi Urechean ar fi prins, pe ultima sută de metri, ideea, de mult jinduită de el, de a fi preşedinte.

În raioane, nici o mişcare în direcţia promovării unui referendum de care depindea şi preşedinţia lui Lupu, şi, implicit, preşedinţia lui Filat, dar şi soarta noastră, a tuturor celora care s-au săturat de asemenea trai. Şi îmi mai spunea omul cela din sud: măi, zicea, eu, şi nu numai eu, dintre Lupu şi Filat, l-aş alege... pe Ghimpu. Pentru că, mai zicea el, noi întotdeauna am avut printre noi lupi care îşi schimbă părul, întotdeauna am fost şi filaţi, pentru că funcţionarii acelei instituţii, KGB, tocmai pentru asta primeau bani – ca să ne fileze, dar uite că de ghimpi totdeauna am avut nevoie: să ghimpăm tot ceea ce-i rău în jurul nostru şi chiar în noi şi, scoţând răul din noi, să ne simţim oameni, dar mereu cu ghimpele în mână, ca un scut de apărare. Omul din sud nu era un perfect simplu, era ca un perfect foarte compus, era mai mult ca perfect, fiindcă, mi-a spus el atunci, era profesor de matematici, dar mai făcuse şi facultatea de istorie, este abonat la majoritatea ziarelor de la noi, şi ale „noastre”, şi ale „lor”, dar nici el nu înţelege de ce trebuie să plătească, pentru fiică-sa, care a intrat pe bază de contract la medicină, 15 sau 20 de mii de lei?

... Chiar în momentul când scriu acest material, luni, la ora 11, m-a sunat domnul inginer Nicolae Ţâcu, dintr-un sat din raionul Ungheni, şi mi-a spus că referendumul a fost trucat. Şi a fost trucat nu din voinţa puterii, ci de indiferenţa primarilor din teritoriu, care au votat conform, zicea el, indignat, „listelor întocmite pe timpul lui Lucinschi”, iar în teritoriu lumea habar n-avea ce se petrece. Unii, îmi spunea nu el, altcineva, plecau să voteze... preşedintele (?!) şi iarăşi habar n-aveau pe cine să-l voteze. Asta a fost pregătirea pentru referendum a puterii şi exact aşa au ieşit să voteze oamenii, cum altfel?!

Acum ne aşteaptă anticipatele. Zâzania din Alianţă are şi aici să-şi spună un cuvânt greu. Ori, mai exact, Alianţa ce a avut de spus a spus: să nu credem nici în Filat, nici în Lupu, nici în Urechean. Ei sunt cu ei, cu rânza lor, cu buzunarul lor, cu ambiţiile lor, ei cu ale lor, noi - cu ale noastre. Şi mă tem, tare mă tem, că unii dintre ei nu vor mai ajunge să păşească în viitorul Parlament. De fapt, nu mă tem defel: cum şi-au aşternut, aşa vor dormi. Eu mă tem de noi, boborul şi năciunea care nu s-a prezentat la acest referendum. Existe toată şansele ca noi, boborul şi năciunea, să nu ne prezentăm nici la alegerile parlamentare, există toate şansele ca primarii din teritorii să boicoteze şi de această dată – cum altfel s-ar putea numi ceea ce nu au făcut primarii în cazul referendumului?! – alegerile parlamentare. Vorbesc despre primarii „noştri”, pentru că ai „lor” vor lucra intens şi ne vom pomeni iarăşi cu un minivoronin proprietar la Condriţa şi mai mare peste noi. Nu dormi, năciune! Trezeşte-te, iubit bobor!

Eugen GHEORGHIŢĂ

http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=29&id=2236&zidc=1

Insectar

  

Blestemul lui Ernest Maftei

Inghiţi-v-ar pământul, gloabe !
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic !

Pe cel ce-i încă bolşevic,
L-aş vinde-n lanţuri la tarabe.
Ei ! Care ai nevoi de gloabe !
Să le-nhămaţi la câte-un dric ?

Vreţi iar să ne târâm şoltâc ?
Cu gândul şters şi priviri oarbe ?
Orbecăind ca nişte zoabe ?
Abia cerşind un firfiric ?
Fire-aţi ai dracului de gloabe !

Adrian Cioroianu, 2002: "Cred că e nevoie de mit politic în România, la ora actuala, iar partidul care va veni cu o propunere concretă în acest sens, cred că va avea foarte mari șanse. Mă uit la schimbarea generațiilor în partide și de multe ori spun că s-ar putea să vină vremea în care-l vom regreta pe Ion Iliescu, din perspectiva persoanelor care intră, și o spun cu toată sinceritatea, nu mă ascund, din contră. Este nevoie de un mit politic, politic-european. Ideea europeană, în mare parte, are o dimensiune mitică fenomenală. Toate societățile o știu, nimeni nu se ascunde și cred că este de datoria dreptei să avertizeze foarte clar în privința a ceea ce efectiv înseamnă intrarea în UE și în NATO, altfel aceste semnalări vor ramâne la latitudinea extremei naționaliste. UE și NATO nu înseamna paradisul. O să fie dificultăți imense, o să fie lucruri impuse pe care le-am refuzat pe vremea CAER-ului și acum o să fie impuse de UE".

Adrian Cioroianu, 2009: Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează.  Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere". 

Adrian Năstase, 2002: "Politica externă şi de securitate comună (CFSP) s-a dezvoltat extraordinar în ultimul deceniu. Punctul tare al CFSP este reprezentat de deschiderea acesteia către multilateralism, deoarece poziţiile şi acţiunile adoptate în acest cadru reprezintă rezultatul unei negocieri între 'cei Cincisprezece'. În acelaşi timp, Europa beneficiază de o fereastră unică de oportunitate de a reveni în prima linie a afacerilor internaţionale, de data aceasta însă de o maniera complet diferită de cea de acum un secol. Există însă o serie de riscuri care aruncă o umbră asupra acestor perspective luminoase. În primul rând aceasta fereastră de oportunitate nu va dura mult. Consider că Uniunea nu mai are decât câţiva ani ca să se afirme ca un câştigator al scenei globale. În al doilea rând, UE trebuie să-şi definească cât mai curând poziţia faţă de centrele de putere. Care este viitorul relaţiei trans-Atlantice, care ar fi cea mai bună politică faţă de Rusia, cum putem aborda China? Cum putem menţine echilibrul între aceşti actori, mai ales în ceea ce priveşte Rusia si SUA ? [...] România preconizează o Uniune constituită ca o federație de state-națiuni. Susținem consolidarea dimensiunii comunitare; acest lucru presupune o întărire a instituțiilor europene direct responsabile de implementarea politicilor comunitare, mai ales a Comisiei Europene".  

Adrian Năstase, 2011: "Fără îndoială, relaţia cu Statele Unite este importantă, dar nu este admisibil ca, fiind într-o perioadă de criză economică, să nu înţelegem că este important ca noi să participăm la construirea eventuală a unui avion de vânătoare european şi să cumpărăm acest avion eventual, nu să cumpărăm din Statele Unite, care este un competitor economic pentru Europa. Sigur că partenerii noştri europeni sunt nervoşi din acest motiv. Toate aceste lucruri creează tensiuni, toate aceste probleme, incapacitatea noastră de a discuta la nivel politic cu liderii din Franţa, Italia, Spania şi se crează o stare de nervozitate, de nemulţumire, şi ajungem să fim ironizaţi de posturile de televiziune din Franţa, iar românii se simt efectiv umiliţi pe continentul pe care trăiesc". 

Agenda euro-plutocraţiei

 

Nevoia unei euro-federaţii, care nu are cum să fie altceva decît o supra-structură statală, are prea puţin de a face cu criza economico-financiară, ori cu crizele de guvernare din diferite state ale spaţiului european, ori cu şansele de supravieţuire ale monedei euro, sau cu orice altceva de pe agenda curentă şi vizibilă a politicii europene. Ea are, însă, totul de a face cu prilejul pe care euro-plutocraţia nu vrea să-l mai scape! Acum este momentul, cînd toată lumea se teme (!!!!!), cînd ar înghiţi şi cucută, dacă ar avea măcar speranţa că va scăpa de ce-i mai rău, adică de prăbuşirea fără control a spaţiului european! Acum este momentul să vopsim proiectul unei “ţări noi”, o federaţie supra-impusă vechilor structuri statale, şi să o prezentăm ca remediu miraculos pentru orice!!!!

Bursa

     Nu puţini sunt cei care au văzut în dezbaterile furtunoase ale Parlamentului European un semn bun: în sfîrşit, Româ­nia este băgată în seamă! Nu contează cum şi pentru ce, adică, mai mult pentru a fi făcută otreapă şi a spăla duşumelele Europei cu ea, ca mai apoi să fie stoarsă şi aruncată la colţ; important e că am reuşit să le furăm prim-planul! Ei bine, lumea se înşală! Tot circul din Parlamentul Europei şi mai ales cel de dinainte, care i-a avut ca protagonişti pe Barroso şi Reding, nu a fost făcut nici de dragul României, nici pentru a o aduce pe calea cea dreaptă de la care ar fi fost îndepărtată de acţiunile nesăbuite ale Guvernului Ponta, ci pentru a promova o agendă cu totul diferită, una în care ţara noastră nu joacă nici măcar rolul episodic. Adevărata motivaţie a acestei furtunoase ieşiri la rampă nu este legată nici de soarta politică a lui Traian Băsescu, după cum nu a fost motivată nici de convulsiile dureroase în care s-ar fi tăvălit Barroso şi Comisarul său pentru Justiţie, de grija statului de drept şi a democraţiei siluite cu sadism pe malurile Dîmboviţei!

EU-RO files

"Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină
Decât să fim sclavi iarăși pe vechiul nost' pământ”

Insectar (Euro-ciocoii vechi şi noi)

"UE, noul URSS ?"

Vladimir Bukovsky, fost disident din URSS

"Cum se spală creierul unei naţiuni"

Interviu cu Iuri Bezmenov (ex-KGB, 1985)

1980-1985-1989 - informații inedite

Una dintre ursitoare - naţionalismul român - a fost înşelată: în loc de stat propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebue să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda.

Petre Țuțea -  Manifestul Revoluţiei Naţionale 


1974

- Semnarea unui acord bilateral de includere a României (R.S.R.) în Sistemul General de Preferinţe (SGP) al Comunităţii Economice Europene  

1980

- Semnarea unui acord privind crearea Comisiei Mixte România - Comunitatea Economică Europeană, document prin care România recunoştea de facto această organizaţie

1989

- Nicolae Ceaușescu declară într-un discurs televizat (pe 20 decembrie) că "această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenţei şi suveranităţii popoarelor - a acelor popoare care nu vor dominaţia străină şi sînt gata să-şi apere cu orice preţ, inclusiv cu arma în mînă, independenţa, dreptul la o viaţă liberă"

- Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie) vorbește despre România integrându-se în "Europa unită", văzută sub forma Casei Comune Europene, concept lansat de Gorbaciov: "9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia."

- Pe 16 iunie apare Declarația de la Budapesta, care sugerează federalizarea României:  "Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios", "Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat".

1990

Dinozaurul tare in dinţi: Dilema cea mare

(articol de Paul Everac)

S-a ivit de-o vreme o dilema indelung dezbatuta, insamantand vrajba si manifestari populare, lupte politice in Parlament, solutii inacceptabile de-o parte sau de alta: daca actuala criza acuta din economia romaneasca trebuie remediata prin scaderea salariilor si pensiilor (teza de dreapta) ori prin marirea TVA si transformarea cotei unice in impozit progresiv (teza de stanga).

  Dar nu aceasta, dupa mine, e dilema cea mare in materie politica. Ea, de altminteri, a si fost rezolvata.

  Dilema cea mare e ca si stanga, si dreapta, ca si tot ce a mijit in nenorocita noastra viata politica, au operat in asa fel incat sa ajungem la aceasta inexorabila rascruce. Caci nu fac nicio diferenta intre partidele existente, fie si in stare larvara, ori triumfator-guvernante, sau batandu-se in piept cu caramida opozitiei, in a dezarma aceasta tara de capacitatile ei de productie, morfolite si instrainate, scoase la mezat cu bacsisuri josnice, sau hacuite si praduite pur si simplu din prostie sau intentii criminale. 
   Cine daca nu socialistii, prin spurcata gura a d-lui Roman, au enuntat ca avem o masa de "fiare vechi" in locul industriei si s-au grabit s-o lichideze, cat mai oneros pentru noi, prin Musetestii ei? 
   Cine daca nu tatucul Iliescu a desfiintat formatiile agricole rentabile si a lasat sa se inchida combinatele care ne hraneau si sa se vanda cele ce ne tineau in randul lumii, pe mai nimic, in profitul spurcatilor sai de colaboratori? 
   Cine daca nu oamenii partidelor au pus mana sa indese in sacul cu pensionari 6 milioane de cetateni ai Romaniei, pe langa alti asistati, pe care nu mai prididesc, din tampenia acelorasi, destui muncitori in tara sa-i sustina cu aportul lor salarial? 
   Cine, daca nu toata aceasta ordura, a votat Constitutia din 2003 dand oricui dreptul sa cumpere teritoriu din trupul tarii, livrand-o fara nicio mila, pe sperturi, veneticilor? 
   Cum s-a ingaduit si se ingaduie pachete de actiuni majoritare societatilor din afara, fie ele si de stat (strain) si externalizarea totala a beneficiilor, atat la straini, cat si la paduchiosii nostri deveniti bogati peste noapte fara mult temei? 
   Cum de se sustin, din snaga tarii, a noastra, toate gripele si tusele societatilor si bancilor straine ajunse la ananghie, prin devalorizarea omului de rand si infeudarea lui in credite?
   Care regim a pus capat masinatiunilor cu diplome de complezenta platite, prin care hoarde de "gulere albe", prost educate si instruite, se uita cu jind la posturi inexistente si se vad constranse sa treaca frontiera expedientelor frauduloase si injositoare? 
   Care regim a pus capat devastarilor padurilor si hemoragiei mainii de lucru utile? Care guvern, in frunte cu cel liberal, n-a dat de-a azvarlita cu banii tarii pe futilitati si abtibilduri, sugrumand in acelasi timp cercetarea? 
   Care oare a eradicat ciorchinii de "baieti destepti" clientelari, agatatori de orice produs de larg consum? 
   Care regim nu si-a avut tromba lui de plosnite sinecuriste, sau prea costisitoarea sa fanfaronada? Unde nu s-a instalat criminala idiotie de a vinde ieftin la straini capacitatea, si de a le cumpara apoi scump produsul? De a alunga de pe piata exemplarul autohton pentru specula de import? Cine a fost damblagiul care a articulat cresterea PIB-ului in special pe consum?

   Toti s-au fudulit, toti au agonisit utilaje de lux pentru delectari sibarite la varf, toti au calatorit la mama dracului pe bani de la buget, toti au comis falsuri si nedreptati, toti au privilegiat si sfidat legile, si pagubit statul, si dereglat ordinea prin hotarari, si impins vartos la mizeria de astazi, la dilema de astazi.

   Sa-i dam un sut (daca putem) acestui guvern netrebnic; dar in favoarea cui, netrebnici opozanti?  

 

 http://htdig.informatia.ro/cronicaromana/afisez.php?sid=106946&date=2010-07-21&afisez=local

Circulă pe net: Ieșirea din UE, acum !

Ieșirea din UE, acum !

 
Ar fi un semn de inteligență important. Am anticipa cu cîțiva ani colapsul făcăturii sub greutatea crizei sau transformarea accelerată a monstruozității în ceea ce s-a dorit de la început, o închisoare a terorii și imbecilizării.

Am salva moneda națională înainte de a o vedea mistuită în cazanul euro, exact cînd euro se va dizolva sub multiple impacturi financiar-politice.

Am scăpa de ura de activiști instituționalizați, de voma nesfîrșită a minciunilor mai proaste decît raportările la hectar de pe vremea lui Ceaușescu și mai ticăloase decît propaganda sovietică.

Am scăpa de monitorizări deliberat inventabile pentru a ne bloca și umili.

Am fi obligați să găsim soluții politice normale, românești, pentru români, altele decît triada PDL, PNL, PSD teleghidată de străini pentru a-și asigura dominația aici.

Ne-au împovărat sub datorii după sistemul jegos pe care îl aplică, ceva mai cu mănuși, propriilor nații. Ei, și? Le vom plăti cînd vom putea sau deloc. Cu potențialul energetic și alimentar pe care îl avem nu noi depindem de alții. Telefoane mobile, dacă vor mai funcționa pe o planetă disperată, vom lua la kilogram.

Nu se poate? Ba nu se vrea. Pentru că între nimic și șansa de a face ceva pentru ai tăi, trebuie alimentată o gălăgie infernală care să ne tîmpească minut de minut cum că universul și legile lui au apărut doar pentru a se desăvîrși în scopul luminos al UE. Am ajuns ca noțiuni elementare de politică, dacă nu chiar de logica cea mai simplă, să fie ignorate de un discurs (cuvînt prea pretențios – de o zeamă verbală) insuportabil.

Să-și bage tehnologia în cur. Sîntem mai nefericiți cu toată electronica asta acaparatoare de timp. Sîntem mai proști cu internetul copy-paste, sîntem mai surzi cu rețelele de socializare și mai nesimțiți cu cît crește numărul campaniilor de sensibilizare.

Eu depind de căcaturile astea, eu voi pierde dacă se duce unde se va duce euro, pentru interesul meu îmi convine status quo-ul, dar nu mai pot, nu-i mai suport, nu mai vreau.

Big Brother vrea să știe dacă ești acasă și dacă ești treaz

"Smart-meters"-urile (contoarele inteligente) transmit valoarea consumului în timp real (24h/24h) pentru fiecare consumator în parte (casă/apartament).

Pe baza graficelor de consum, cineva din afara companiei de electricitate poate ști dacă ești acasă la un anumit moment, și dacă ești activ sau ești la somn.

Bineînțeles, datele se pot arhiva. A ieșit scandal în Marea Britanie și în SUA când s-a aflat că la acele date mai au acces și "alții".

Umblă zvonuri că undele prin care transmit informațiile ar fi cancerigene, dar la fel sunt și la telefoanele mobile (nu-s diferențe mari la valoarea frecvenței, a tipului de undă sau a puterii de emisie).

O altă inovație - consumatorul ar putea fi debranșat de la distanță la întârzierea plății facturii sau la depășirea repetată a puterii prevăzute în contract (suprasarcină).

• Momeala: "Cu astfel de contoare faci economii" 
• Enel instalează „contoare inteligente"
• No More Privacy: Smart Meters Are Surveillance Devices That Monitor The Behavior In Your Home Every Single Day
• Smart meters are 'massive surveillance' tech - privacy supremo
• Energy smart meters are a threat to privacy, says watchdog
• Stop Smart Meters! Fighting for health, privacy, and safety (stopsmartmeters.org)
• How privacy-conscious consumers are fooling, hacking smart meters

Focus Energetic
 

 Contoare inteligente la electricitate

Pensiile functionarilor UE 9000 EURO

"INCREDIBIL, DAR ADEVARAT !

Aţi observat că politicienii nostri lupta ca nebunii să intre în administratia UE??????????
Şi de ce?
Pensionarea la 50 de ani, cu 9000 de euro pe lună pentru funcţionarii din UE a fost aprobata !*

În acest an, 340 de functionari se vor pensiona la 50 de ani cu o pensie de 9000 de euro pe lună!!!!!
Da, ati citit corect!

Pentru a sprijini integrarea personalului nou de la noile state membre ale UE ( Polonia , Malta , Europa de Est ), funcţionarii din ţările membre (ca Belgia, Franţa, Germania ...) vor primi din partea Europei aceasta oferta (= cadou pretios, putem spune de aur ) doar ca să se pensioneze.

De ce şi cine plăteşte ?
Noi!

Ei voteaza legi, fără control şi-si atribuie ,,pensii de aur" cu impozitele noastre.*

Tehnocraţii europeni beneficiaza de pensii de nababi ....!!!!!
Parlamentarii, care*beneficiaza de regimuri speciale, nu primesc nici o treime din ceea ce ating acesti domni ...

Adica, Giovanni Buttarelli, care ocupa postul de Asistent Supervizor de protecţia datelor, va primi numai dupa 1 an si 11 luni de serviciu ( in noiembrie 2010), o pensie de 1515*euro / luna. Echivalentul a ceea ce se ,,ofera" , în medie, unui angajat francez din sectorul privat, după o carieră completă (40 ani).
Colegul său, Peter Hustinx, si-a văzut contractul reinnoit cu inca 5 ani . Acesta va avea dreptul la aproape 9000*euro pensie pe lună.
E simplu, nimeni nu s-a decis sa-i ia la intrebari, deci e firesc ca profita.
E ca şi cum pentru pensionarea lor, ei ar fi primit un cec în alb.

Multi alti tehnocraţi se bucura de acest privilegiu:

1. Roger Grass, grefier al Curţii de Justiţie , va primi*12500 euro pensie pe luna.
2. Pernilla Lindh, judecător la Tribunalul de Primă Instanţă, 12900*euro / luna.
3. Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer, avocat general, 14000*euro / luna.

Listă de verificare, fa click pe adresa de mai jos:

http://www.kdo-mailing.com/redirect....umabonne=62286

Pentru ei, este jack-pot-ul mult visat. Fiind in funcţie de la mijlocul anilor 1990, sunt siguri de a ,,avea o carieră completă", prin urmare, de a obţine maximum de 70% din ultimul salariu. Nu numai ca pensiile lor ,,sparg plafoanele de pensionare", dar pe deasupra pentru ei e suficient*a lucra doar 15 ani şi jumătate (dintr-o viata de om) pentru a valida o cariera completa, în timp ce tu, ca si mine, trebuie sa te omori la serviciu 40 de ani.
Confruntandu-se cu prăbuşirea sistemelor de pensii, tehnocraţii recomanda cariere mai lungi: de la 37,5 ani, la 40 de ani, la 41 ani (în 2012), la 42 (in 2020) etc.

Dar pentru ei nu e nicio problemă, sunt suficienti doar 15,5 ani ...

Iniţial, aceste pensii de nababi au fost rezervate doar membrilor Comisiei Europene, dar de-a lungul anilor, acestea au fost acordate si altor angajaţi.
Acum e o armată care se bucura : judecători, magistraţi, grefieri, controlori, mediatori etc.

Dar, mai nasol, în acest caz, este că acestia nu contribuie nici cu o centime de euro la super- pensiile lor.
Totul se plăteşte de catre contribuabili...
Noi cotizam toata viata şi la cea mai mică întârziere de plată ni se reaminteşte, urmeaza amenzi, penalităţi de întârziere*la plată etc. ...fara nicio mila.
Ei sunt scutiti de toate acestea .

Va puteti imagina? Chiar şi judecătorii Curţii de Conturi, care*se presupune că* verifica dacă cheltuielile Uniunii Europene sunt legale,*beneficiaza de acest sistem şi nu plătesc nicio cotizatie.
In schimb ei nu uita ca trebuie sa joace rolul de ,, jandarmi " la Bruxelles" şi continuă să dea lecţii de ortodoxie bugetara, desi au ambele mâini pana dincolo de coate în oala cu gem.

La ora*la care viitorul pensiilor noastre este serios compromis de violenţa crizei economice, oficialii europeni au, pe cheltuiala noastră, pensii de 12500 - 14000*euro / lună după doar 15*ani de carieră, fără măcar a contribui cu ceva pentru ea ...
Acest lucru este pura provocare!
Scopul acestor randuri este de a alerta toti cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene.
Împreună putem crea o maree.

Nu există nicio îndoială că tehnocraţii din Europa continuă să se bucure pe cheltuiala noastră şi fara griji sau frica de astfel de pensii.

S-a efectuat un studiu precis şi documentat despre aceste pensii europene, studiu*deja preluat de către mass-media.

http://www.lepoint.fr/actualites-eco...s/916/0/344867

Difuzarea pe scară largă în rândul tuturor celor 27 de ţări ale UE, prin intermediul presei, al e-mailurilor....poate ajuta sa se schimbe*ceva,*daca sunteti nemultumiti cu firimiturile care vi se ofera,ca la catelusi prosti...."

__________________
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru toate, pentru fiecare zi și pentru moartea ce va veni, Te ascult, Doamne și nici măcar după ascultare, nu-mi da mie, ci numai după voia Ta, ajută-mi părtaș să fiu binecuvântărilor Tale, acum și întru împărăția Ta. Amin.

http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11723

"Ce este europeismul?" (Václav Klaus, 2006)

What is Europeism? 

În ultimii ani, atât în ţara mea, cât şi în străinătate, am vorbit şi scris de multe ori despre europeism, pe care îl consider a fi ideologia dominantă a Europei contemporane. În pofida pluralismului de opinii existent în multe domenii, această ideologie determină, mai mult sau mai puţin, toate evenimentele curente importante din Europa, prin puterea sa excepţională, prin acceptarea sa generală şi prin simplitatea sa periculoasă. Ea determină, predestinează şi dirijează oamenii, chiar dacă mulţi se amăgesc că sunt complet imuni la influenţa oricărei ideologii.

Când scriam ultimele trei fraze, am căutat mult timp cuvintele potrivite care să clarifice această opinie a mea. Am vrut să sugerez că, chiar şi nominala (adică, formala) libertate de exprimare, care există ca urmare a dezmembrării finale a regimurilor europene totalitare, comuniste şi naziste, nu este suficientă pentru un dialog cu adevărat deschis despre multe probleme, inclusiv dialogul fundamental despre Europa.

Nu pot face o declaraţie, pe care aş face-o plăcere, că a avut loc eliminarea temeinică a autoritarismului din domeniul ideilor. Aroganţa autoritaristă a europenismului, care se face simţită în fiecare zi, este una dintre caracteristicile ferm înrădăcinate ale etapei contemporane a evoluţiei europene. Şi consider această aroganţă autoritaristă, împreună cu intoleranta (şi în multe privinţe suprimatoare a libertăţii) corectitudine politică, în sinergia lor, drept o combinaţie distructivă.

Datorită acestui fapt, suntem la o intersecţie importantă, iar acest lucru nu este mulţumită rezultatelor referendumurilor de anul trecut din Franţa şi Ţările de Jos [Olanda] privind Constituţia Europeană, astfel cum diverse persoane cred sau încearcă să ne sugereze. Aceste referendumuri au fost doar proverbialul vârf al aisbergului problemelor ascunse de sub suprafaţă, mai generale şi mai profunde. Să încercăm, prin acest text, să contribuim la clarificarea a ceea ce este cu aceste probleme şi de ce este aşa.

Toxinele democraţiei

AGERO:

Americanii se trezesc la realitate! Nemulţumiţi de ultimele „alegeri”, unde o non-valoare a primt cadou, ca pe un alt premiu Nobel, un al II-lea mandat de preşedinte la Casa Albă, mulţi de cetăţeni au cerut secesiunea - separarea de Washington. Cam târziu! S.U.A., este deja în faliment. N-am spus-o eu, ci cei abilitaţi din punct de vedere economic, social şi politic. China vine pe cai mari, din urmă! Ce va urma acestei cavalcade? Vom vedea curând. 

Război de cotropire totală

În perioada interbelică, nemulţumiţi de deciziile învingătorilor Primei Conflagraţii Mondiale, perdanţii practicau idei şi soluţii revanşarde. Astăzi, la un secol de la prima cruntă  mare încrâncenare a lumii, ne aflăm într-un altfel de război planetar. Prinsă în colimator, pe post de ţintă a „radarelor” şi dronelor inamice, România  a fost târâtă într-un război invizibil, nedeclarat. Un război fără convenţii, fără reguli, fără limite, un război de cotropire şi îndobitocire, mai dur, mai distrugător decât cel al cizmei sovietice din anii ’40-’50. Un grup „elitist” de oameni super-bogaţi, super-potentaţi, a cărui existenţă este atent ocultată, se erijează în dumnezeii Noii Ordini Mondiale. Mulţi dintre dumneavoastră poate că nici nu aţi auzit de aşa ceva sau, dacă da, consideraţi a fi rodul „teoriei conspiraţiei”. Inexact! Minuţios pregătit şi experimentat, a fost construit un diabolic păienjeniş cu mii de interconexiuni, prin intermediul căruia „licuricii” planetei manipulează omenirea după bunul lor plac şi interes. Grupul „Bilderberg”, F.M.I., Banca Mondială, Council of Foreign Relations - C.F.R. (Consiliul pentru Relaţii Externe), Comisia Trilaterală..., doar câteva din principalele „instrumente” organizaţionale. Complotiştii acaparării controlului total al planetei urzesc distrugerea statelor naţionale, apoi unirea rămăşiţelor acestora în conglomerate statale asemenea U.E..

Războiul axiologic împotriva românilor

• AXIOLOGIE - Teoria generală a valorilor - Filosofia valorii

"Am închis cărțile voastre de istorie pentru a ne regăsi propria memorie"

Suntem Generația Identitară.

Suntem generația care nu mai vrea să fie umilită la ea acasă, dupa 50 de ani de COMUNISM.

Suntem generația care nu acceptă să se mai vândă străinilor avuția națională.

În 23 de ani toată economia și agricultura noastră a ajuns în RUINE, ca după un război.

Vrem ca pământul, petrolul, gazele, minereurile, electricitatea, să rămână în proprietate națională.

Vrem mâncare făcută la noi acasă, nu adusă din import.

Nu acceptăm să fim considerați ”romi”.

Ei sunt țigani, populație care a migrat din India și s-a împrăștiat în toată lumea.

Pe care și noi am găzduit-o și susținut-o social mult mai mult decât pe ai noștri.

Respingem noile voastre cărți de istorie și ne readunăm amintirile despre daci, romani și apariția creștinismului la Marea Neagră.

Dar și despre România Mare de la 1918.

Nu credem în „Europa Federală”, în fondurile UE, care sunt tot banii noștri, dirijați spre interese neclare, și care sunt de 10 ori mai puțini.

Și pe care-i folosiți ca să plătiți exorbitant „elitele”, dar și ca să susțineți o „armată UE”, după ce veți finaliza dizolvarea NATO.

Refuzăm să fim COLONIE !

Am descoperit că avem rădăcini, strămoși, prin urmare și un viitor.

Moștenirea noastră este pământul nostru, sângele nostru, identitatea noastră.

Suntem moștenitorii propriului viitor.

Oprim televizorul pentru a mărșălui pe străzi.

Înțelegi ce înseamnă asta?

Că nu vom ceda, nu vom da înapoi.

Suntem îmbolnăviți și obosiți de lașitatea voastră.

Ne băgați pe gât „diversitatea sexuală” și „multiculturalismul”.

Ne zăpăciți și distrugeți educația copiilor noștri în școlile îmbibate de marxism cultural.

Suntem familii destrămate din cauza emigrației părinților în occident, ca forță de muncă ieftină.

Nu ne veți cumpăra, cu o privire condescendentă.

Sau cu un loc de muncă plătit mizerabil de stat și o bătaie pe umăr.

Voi sunteți trecutul, noi suntem viitorul.

Refuzăm să fim COLONIE !

http://riddickro.blogspot.ro/2012/10/am-inchis-cartile-voastre-de-istorie.html

Preluare de la INFORMAȚII NECESARE (traducerea și adaptarea postării mele "Nous avons fermé vos livres d'histoire pour retrouver notre mémoire").

"Generația Identității Naționale"
   O declarație de război

Pericolul unei axe Moscova-Varşovia-Berlin-Paris

Completăm dosarele „NATO reîncărcat“ şi „Noua Ialta“, din cele mai noi ediţii FP România, cu o analiză fără ocolişuri privind riscurile refacerii puterii Rusiei în Europa. Parteneriatul dintre Germania şi Rusia este un motiv de îngrijorare pentru statele estice, crede Edward Lucas, corespondentul revistei „The Economist“ pentru Europa Centrală şi de Est. De ce se vorbeşte atât despre reasigurarea statelor NATO din Est?

Pe parcursul ultimilor ani, am avut de-a face cu o succesiune de exerciţii ale armatei ruse în imediata vecinătate a flancului estic al Alianţei, un mesaj departe de a fi prietenos. În acelaşi timp, războiul din Caucaz ne-a demonstrat nu doar capacitatea şi voinţa Rusiei de a ataca state mai mici, dar şi abilitatea de a-şi proiecta puterea dincolo de graniţele sale. De unde şi nevoia unui mesaj NATO de reasigurare pentru statele estice, inclusiv prin dezvoltarea unor planuri de apărare. Criticii uită adesea faptul că reasigurarea este ieftină - nu implică sacrificii geopolitice şi geoeconomice prea mari. Pe de altă parte, este şi o problemă de interpretare a articolului 5. Deşi un pact al muşchetarilor - toţi pentru unul, unul pentru toţi -, nu implică un răspuns automat. Pe fond, articolul 5 presupune o instituţionalizare a voinţei politice. Dacă voinţa politică nu există, articolul 5 nu funcţionează.

Există pericolul „finlandizării" Estului? Anume reuşita Moscovei de a împiedica fostele republici ex-sovietice să adere la alianţe occidentale. 
 

Homo sovieticus trăiește și o duce bine

Cu toate acestea, înainte ca cititorii mei să fi ajuns la concluzia că uimitorul curaj al protestatarilor de la Moscova ar putea însemna sfârşitul continuării Uniunii Sovietice prin Putin, înainte ca veșnica speranță să ne șoptească la urechi că aceasta ar putea fi o rază de lumină după foarte mult timp, la capătul tunelului de teroare, sânge şi sovietizare, permiteţi-mi să subliniez că partidul lui Putin, potrivit sondajelor neoficiale, a pierdut ultimele alegeri în favoarea comuniştilor.

Acesta nu este capătul tunelului, este un tren care vine din sens opus.

 

Homo sovieticus is alive and well

"Alegerile" sovietice au fost fraudate. Şi urșii, într-adevăr, fac treaba mare în pădure. Mii de tineri democraţi sovietici s-au aflat la Moscova în ziua alegerilor, ca printr-un miracol, și toţi au votat ca unul, toți la fel - de mai multe ori. Ei și-au stabilit tabăra în palatul stalinist al expoziţiei realizărilor poporului [sovietic]. Ziua votării a început cu un atac cibernetic masiv la site-ul unui post de radio, Eho Maskvî, şi al unui ONG independent care se ocupă cu monitorizarea electorală; şi s-a încheiat cu o prezenţă la vot de 140% şi cu 99,5% sprijin pentru partidul lui Putin în unele secţii de votare. Unele persoane bine intenţionate şi incredibil de curajoase au încercat să oprească votul multiplu şi au fost aruncate afară din secţiile de votare. Nimic din toate acestea nu a fost surprinzător, deşi numai observatorii extrem de  naivi ar putea da vreun fel de semnificaţie alegerilor sovietice. Şi totuşi, am fost uimit de comentariul pe care l-am citit în ultima ediție Economist. Săptămânalul londonez este una dintre cele mai bine editate reviste din lume, cu scrieri constant bune şi o linie politică clară - clară, deşi oarecum încurcată pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu ea. The Economist se consideră ca fiind de dreapta în materie economică, dar este ferm pe stânga pe temele sociale. Cu alte cuvinte, aceasta este o revistă liberală. Cu toate acestea, în ultima ediție am citit un articol intitulat The long life of Homo sovieticus, cu o analiză neobişnuit de corectă a stării "Rusiei" lui Putin:

Țara, la judecata țăranilor

V-ați pus bărbi noi, ați agățat batiste faine la piept, v-ați lăsat frizuri de artiști. V-ați schimbat, nu vă fie de deochi, chiar părul. De s-ar schimba, o, Doamne, și năravul o dată cu părul! Poate atunci s-ar schimba și țara. Că, vorba baroanei celeia care v-a cam spăriat pe toți: înainte, neamul meu! Chiar ți-au ruginit încheieturile de tot?!

 Un text mai vechi, dar actual (Formula AS, ianuarie 2001).

Ioan Vulcan, 80 de ani
Cojocar din Poiana Sibiului: "Aici e aurul, aici e Pamantul Fagaduintei".

Ce-as putea sa le doresc romanilor mei cu ocazia Noului An? Nu vreau sa supar pe nimeni, lumea care vine nu mai e lumea mea. Dar, stati putin: e lumea copiilor si a nepotilor mei. Datorita lor am dreptul, cred, sa spun cum as dori sa vad lucrurile.
Sa fiu iertat, dar vrajba dintre frati este cea dintai pe care as dori-o indepartata. Dusmania, revarsarea de ura, incrancenarea cu care persistam in greseala - sunt cancerul societatii noastre. De unsprezece ani traim pe doua brazde, intre care cineva a ridicat un gard de sarma ghimpata. Energii uriase se consuma in stropirea fratelui de catre frate cu matraguna indoielii, a rautatii.

Ne sapam unii pe altii de parca n-am avea destui dusmani s-o faca in locul nostru. Doar atat: ei o fac pe bani, noi - pe gratis. Incetati, oameni, cu florile raului aruncate in deradere pe mormintele inaintasilor. Doamne! Cu atata istorie in spate, romanii mei se poarta uneori ca niste vantura-lume, trimitandu-si norocul pe apa Sambetei. Glasurile multora racnesc in desert; pasii lor batatoresc carari care nu duc nicaieri. De aceea, e cazul sa ne inaltam privirea spre bunul Dumnezeu. Numai asa vom putea zari Calea. Poate nu credeti, dar eu sunt convins ca ne asteapta si mari bucurii. Noi, astia de 80 de ani, se cuvine sa imbarbatam tineretul; sa-i aratam ca aici e aurul, aici e smirna si tamaia, aici e Pamantul Fagaduintei. Iubesc tinerii, iubesc speranta, iubesc deschiderea lor spre lumea larga. Ce ne mai trebuie? Doar putina "clinteala" din locul in care parca am intepenit ne nedrept. Si ceva curaj, ca nu ne va fi usor. Parinti si copii laolalta. Amin.


Bolfa Clemente, 92 de ani
Taran din Maieru, Bistrita-Nasaud: "De s-ar schimba si naravul odata cu parul!"