Noapte bună, năciune ! Noapte bună, iubit bobor !

„Mă, zicea un om necăjit din sudul republicii, despre care am scris în numărul trecut, voi habar n-aveţi cum lucrează comuniştii în raioane! Dacă ar fi să fie azi alegerile, s-a zis cu noi!” Aţi prins şpilul – „s-a zis cu noi!” Era, deci, omul nostru, era plin de durerea noastră şi ne avea „de noi” pe „noi”. Cine suntem „noi” şi, dacă „noi” suntem „noi”, ar reieşi că cineva ar trebui să fie „ei”, e limpede pentru toată lumea: noi suntem democraţii, iar ei sunt comuniştii. Despre care omul nostru din sud a spus clar: ei lucrează, iar noi ne-am lăsat pe tînjală. Dar atunci, în numărul trecut, n-am spus un lucru, esenţial şi atunci, dar şi acum: omul din sud mi-a mai spus că, din păcate, noi vom pierde referendumul pentru modificarea Constituţiei, în sensul că nu se va întruni numărul necesar de votanţi. Atunci era imposibil să-l crezi. Să nu se prezinte la urne 33 la sută dintre votanţi nu era de crezut. Cu toţii ne-am dorit, şi ne dorim, un preşedinte ales de întregul popor – şi moldoveni, şi ruşi, şi găgăuzi, şi... toţi cei care locuiesc aici, la noi. Ca să ni se ofere o stabilitate şi o bunăstare pe care o merităm de mult, pentru că suntem oameni. Dar aşa a fost să fie: ne-am prezentat sub acest prag. De unde ştia acest lucru omul nostru din sud? Ştia, pentru că a văzut că, în teritorii, lucrau doar comuniştii. ,,Ai noştri” s-au culcat pe laurii victoriei şi dormitau dulce: Lupu se vedea deja preşedinte, la fel – Filat, dar sunt sigur că şi Urechean ar fi prins, pe ultima sută de metri, ideea, de mult jinduită de el, de a fi preşedinte.

În raioane, nici o mişcare în direcţia promovării unui referendum de care depindea şi preşedinţia lui Lupu, şi, implicit, preşedinţia lui Filat, dar şi soarta noastră, a tuturor celora care s-au săturat de asemenea trai. Şi îmi mai spunea omul cela din sud: măi, zicea, eu, şi nu numai eu, dintre Lupu şi Filat, l-aş alege... pe Ghimpu. Pentru că, mai zicea el, noi întotdeauna am avut printre noi lupi care îşi schimbă părul, întotdeauna am fost şi filaţi, pentru că funcţionarii acelei instituţii, KGB, tocmai pentru asta primeau bani – ca să ne fileze, dar uite că de ghimpi totdeauna am avut nevoie: să ghimpăm tot ceea ce-i rău în jurul nostru şi chiar în noi şi, scoţând răul din noi, să ne simţim oameni, dar mereu cu ghimpele în mână, ca un scut de apărare. Omul din sud nu era un perfect simplu, era ca un perfect foarte compus, era mai mult ca perfect, fiindcă, mi-a spus el atunci, era profesor de matematici, dar mai făcuse şi facultatea de istorie, este abonat la majoritatea ziarelor de la noi, şi ale „noastre”, şi ale „lor”, dar nici el nu înţelege de ce trebuie să plătească, pentru fiică-sa, care a intrat pe bază de contract la medicină, 15 sau 20 de mii de lei?

... Chiar în momentul când scriu acest material, luni, la ora 11, m-a sunat domnul inginer Nicolae Ţâcu, dintr-un sat din raionul Ungheni, şi mi-a spus că referendumul a fost trucat. Şi a fost trucat nu din voinţa puterii, ci de indiferenţa primarilor din teritoriu, care au votat conform, zicea el, indignat, „listelor întocmite pe timpul lui Lucinschi”, iar în teritoriu lumea habar n-avea ce se petrece. Unii, îmi spunea nu el, altcineva, plecau să voteze... preşedintele (?!) şi iarăşi habar n-aveau pe cine să-l voteze. Asta a fost pregătirea pentru referendum a puterii şi exact aşa au ieşit să voteze oamenii, cum altfel?!

Acum ne aşteaptă anticipatele. Zâzania din Alianţă are şi aici să-şi spună un cuvânt greu. Ori, mai exact, Alianţa ce a avut de spus a spus: să nu credem nici în Filat, nici în Lupu, nici în Urechean. Ei sunt cu ei, cu rânza lor, cu buzunarul lor, cu ambiţiile lor, ei cu ale lor, noi - cu ale noastre. Şi mă tem, tare mă tem, că unii dintre ei nu vor mai ajunge să păşească în viitorul Parlament. De fapt, nu mă tem defel: cum şi-au aşternut, aşa vor dormi. Eu mă tem de noi, boborul şi năciunea care nu s-a prezentat la acest referendum. Existe toată şansele ca noi, boborul şi năciunea, să nu ne prezentăm nici la alegerile parlamentare, există toate şansele ca primarii din teritorii să boicoteze şi de această dată – cum altfel s-ar putea numi ceea ce nu au făcut primarii în cazul referendumului?! – alegerile parlamentare. Vorbesc despre primarii „noştri”, pentru că ai „lor” vor lucra intens şi ne vom pomeni iarăşi cu un minivoronin proprietar la Condriţa şi mai mare peste noi. Nu dormi, năciune! Trezeşte-te, iubit bobor!

Eugen GHEORGHIŢĂ

http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=29&id=2236&zidc=1

Insectar

  

Blestemul lui Ernest Maftei

Inghiţi-v-ar pământul, gloabe !
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic !

Pe cel ce-i încă bolşevic,
L-aş vinde-n lanţuri la tarabe.
Ei ! Care ai nevoi de gloabe !
Să le-nhămaţi la câte-un dric ?

Vreţi iar să ne târâm şoltâc ?
Cu gândul şters şi priviri oarbe ?
Orbecăind ca nişte zoabe ?
Abia cerşind un firfiric ?
Fire-aţi ai dracului de gloabe !

Adrian Cioroianu, 2002: "Cred că e nevoie de mit politic în România, la ora actuala, iar partidul care va veni cu o propunere concretă în acest sens, cred că va avea foarte mari șanse. Mă uit la schimbarea generațiilor în partide și de multe ori spun că s-ar putea să vină vremea în care-l vom regreta pe Ion Iliescu, din perspectiva persoanelor care intră, și o spun cu toată sinceritatea, nu mă ascund, din contră. Este nevoie de un mit politic, politic-european. Ideea europeană, în mare parte, are o dimensiune mitică fenomenală. Toate societățile o știu, nimeni nu se ascunde și cred că este de datoria dreptei să avertizeze foarte clar în privința a ceea ce efectiv înseamnă intrarea în UE și în NATO, altfel aceste semnalări vor ramâne la latitudinea extremei naționaliste. UE și NATO nu înseamna paradisul. O să fie dificultăți imense, o să fie lucruri impuse pe care le-am refuzat pe vremea CAER-ului și acum o să fie impuse de UE".

Adrian Cioroianu, 2009: Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează.  Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere". 

Adrian Năstase, 2002: "Politica externă şi de securitate comună (CFSP) s-a dezvoltat extraordinar în ultimul deceniu. Punctul tare al CFSP este reprezentat de deschiderea acesteia către multilateralism, deoarece poziţiile şi acţiunile adoptate în acest cadru reprezintă rezultatul unei negocieri între 'cei Cincisprezece'. În acelaşi timp, Europa beneficiază de o fereastră unică de oportunitate de a reveni în prima linie a afacerilor internaţionale, de data aceasta însă de o maniera complet diferită de cea de acum un secol. Există însă o serie de riscuri care aruncă o umbră asupra acestor perspective luminoase. În primul rând aceasta fereastră de oportunitate nu va dura mult. Consider că Uniunea nu mai are decât câţiva ani ca să se afirme ca un câştigator al scenei globale. În al doilea rând, UE trebuie să-şi definească cât mai curând poziţia faţă de centrele de putere. Care este viitorul relaţiei trans-Atlantice, care ar fi cea mai bună politică faţă de Rusia, cum putem aborda China? Cum putem menţine echilibrul între aceşti actori, mai ales în ceea ce priveşte Rusia si SUA ? [...] România preconizează o Uniune constituită ca o federație de state-națiuni. Susținem consolidarea dimensiunii comunitare; acest lucru presupune o întărire a instituțiilor europene direct responsabile de implementarea politicilor comunitare, mai ales a Comisiei Europene".  

Adrian Năstase, 2011: "Fără îndoială, relaţia cu Statele Unite este importantă, dar nu este admisibil ca, fiind într-o perioadă de criză economică, să nu înţelegem că este important ca noi să participăm la construirea eventuală a unui avion de vânătoare european şi să cumpărăm acest avion eventual, nu să cumpărăm din Statele Unite, care este un competitor economic pentru Europa. Sigur că partenerii noştri europeni sunt nervoşi din acest motiv. Toate aceste lucruri creează tensiuni, toate aceste probleme, incapacitatea noastră de a discuta la nivel politic cu liderii din Franţa, Italia, Spania şi se crează o stare de nervozitate, de nemulţumire, şi ajungem să fim ironizaţi de posturile de televiziune din Franţa, iar românii se simt efectiv umiliţi pe continentul pe care trăiesc". 

Agenda euro-plutocraţiei

 

Nevoia unei euro-federaţii, care nu are cum să fie altceva decît o supra-structură statală, are prea puţin de a face cu criza economico-financiară, ori cu crizele de guvernare din diferite state ale spaţiului european, ori cu şansele de supravieţuire ale monedei euro, sau cu orice altceva de pe agenda curentă şi vizibilă a politicii europene. Ea are, însă, totul de a face cu prilejul pe care euro-plutocraţia nu vrea să-l mai scape! Acum este momentul, cînd toată lumea se teme (!!!!!), cînd ar înghiţi şi cucută, dacă ar avea măcar speranţa că va scăpa de ce-i mai rău, adică de prăbuşirea fără control a spaţiului european! Acum este momentul să vopsim proiectul unei “ţări noi”, o federaţie supra-impusă vechilor structuri statale, şi să o prezentăm ca remediu miraculos pentru orice!!!!

Bursa

     Nu puţini sunt cei care au văzut în dezbaterile furtunoase ale Parlamentului European un semn bun: în sfîrşit, Româ­nia este băgată în seamă! Nu contează cum şi pentru ce, adică, mai mult pentru a fi făcută otreapă şi a spăla duşumelele Europei cu ea, ca mai apoi să fie stoarsă şi aruncată la colţ; important e că am reuşit să le furăm prim-planul! Ei bine, lumea se înşală! Tot circul din Parlamentul Europei şi mai ales cel de dinainte, care i-a avut ca protagonişti pe Barroso şi Reding, nu a fost făcut nici de dragul României, nici pentru a o aduce pe calea cea dreaptă de la care ar fi fost îndepărtată de acţiunile nesăbuite ale Guvernului Ponta, ci pentru a promova o agendă cu totul diferită, una în care ţara noastră nu joacă nici măcar rolul episodic. Adevărata motivaţie a acestei furtunoase ieşiri la rampă nu este legată nici de soarta politică a lui Traian Băsescu, după cum nu a fost motivată nici de convulsiile dureroase în care s-ar fi tăvălit Barroso şi Comisarul său pentru Justiţie, de grija statului de drept şi a democraţiei siluite cu sadism pe malurile Dîmboviţei!

EU-RO files

"Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină
Decât să fim sclavi iarăși pe vechiul nost' pământ”

Insectar (Euro-ciocoii vechi şi noi)

"UE, noul URSS ?"

Vladimir Bukovsky, fost disident din URSS

"Cum se spală creierul unei naţiuni"

Interviu cu Iuri Bezmenov (ex-KGB, 1985)

1980-1985-1989 - informații inedite

Una dintre ursitoare - naţionalismul român - a fost înşelată: în loc de stat propriu s'a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebue dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebue să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda.

Petre Țuțea -  Manifestul Revoluţiei Naţionale 


1974

- Semnarea unui acord bilateral de includere a României (R.S.R.) în Sistemul General de Preferinţe (SGP) al Comunităţii Economice Europene  

1980

- Semnarea unui acord privind crearea Comisiei Mixte România - Comunitatea Economică Europeană, document prin care România recunoştea de facto această organizaţie

1989

- Nicolae Ceaușescu declară într-un discurs televizat (pe 20 decembrie) că "această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenţei şi suveranităţii popoarelor - a acelor popoare care nu vor dominaţia străină şi sînt gata să-şi apere cu orice preţ, inclusiv cu arma în mînă, independenţa, dreptul la o viaţă liberă"

- Comunicatul către țară al CFSN (22 decembrie) vorbește despre România integrându-se în "Europa unită", văzută sub forma Casei Comune Europene, concept lansat de Gorbaciov: "9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrîndu-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale Romaniei și, în primul rînd, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia."

- Pe 16 iunie apare Declarația de la Budapesta, care sugerează federalizarea României:  "Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios", "Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat".

1990

Dinozaurul tare in dinţi: Dilema cea mare

(articol de Paul Everac)

S-a ivit de-o vreme o dilema indelung dezbatuta, insamantand vrajba si manifestari populare, lupte politice in Parlament, solutii inacceptabile de-o parte sau de alta: daca actuala criza acuta din economia romaneasca trebuie remediata prin scaderea salariilor si pensiilor (teza de dreapta) ori prin marirea TVA si transformarea cotei unice in impozit progresiv (teza de stanga).

  Dar nu aceasta, dupa mine, e dilema cea mare in materie politica. Ea, de altminteri, a si fost rezolvata.

  Dilema cea mare e ca si stanga, si dreapta, ca si tot ce a mijit in nenorocita noastra viata politica, au operat in asa fel incat sa ajungem la aceasta inexorabila rascruce. Caci nu fac nicio diferenta intre partidele existente, fie si in stare larvara, ori triumfator-guvernante, sau batandu-se in piept cu caramida opozitiei, in a dezarma aceasta tara de capacitatile ei de productie, morfolite si instrainate, scoase la mezat cu bacsisuri josnice, sau hacuite si praduite pur si simplu din prostie sau intentii criminale. 
   Cine daca nu socialistii, prin spurcata gura a d-lui Roman, au enuntat ca avem o masa de "fiare vechi" in locul industriei si s-au grabit s-o lichideze, cat mai oneros pentru noi, prin Musetestii ei? 
   Cine daca nu tatucul Iliescu a desfiintat formatiile agricole rentabile si a lasat sa se inchida combinatele care ne hraneau si sa se vanda cele ce ne tineau in randul lumii, pe mai nimic, in profitul spurcatilor sai de colaboratori? 
   Cine daca nu oamenii partidelor au pus mana sa indese in sacul cu pensionari 6 milioane de cetateni ai Romaniei, pe langa alti asistati, pe care nu mai prididesc, din tampenia acelorasi, destui muncitori in tara sa-i sustina cu aportul lor salarial? 
   Cine, daca nu toata aceasta ordura, a votat Constitutia din 2003 dand oricui dreptul sa cumpere teritoriu din trupul tarii, livrand-o fara nicio mila, pe sperturi, veneticilor? 
   Cum s-a ingaduit si se ingaduie pachete de actiuni majoritare societatilor din afara, fie ele si de stat (strain) si externalizarea totala a beneficiilor, atat la straini, cat si la paduchiosii nostri deveniti bogati peste noapte fara mult temei? 
   Cum de se sustin, din snaga tarii, a noastra, toate gripele si tusele societatilor si bancilor straine ajunse la ananghie, prin devalorizarea omului de rand si infeudarea lui in credite?
   Care regim a pus capat masinatiunilor cu diplome de complezenta platite, prin care hoarde de "gulere albe", prost educate si instruite, se uita cu jind la posturi inexistente si se vad constranse sa treaca frontiera expedientelor frauduloase si injositoare? 
   Care regim a pus capat devastarilor padurilor si hemoragiei mainii de lucru utile? Care guvern, in frunte cu cel liberal, n-a dat de-a azvarlita cu banii tarii pe futilitati si abtibilduri, sugrumand in acelasi timp cercetarea? 
   Care oare a eradicat ciorchinii de "baieti destepti" clientelari, agatatori de orice produs de larg consum? 
   Care regim nu si-a avut tromba lui de plosnite sinecuriste, sau prea costisitoarea sa fanfaronada? Unde nu s-a instalat criminala idiotie de a vinde ieftin la straini capacitatea, si de a le cumpara apoi scump produsul? De a alunga de pe piata exemplarul autohton pentru specula de import? Cine a fost damblagiul care a articulat cresterea PIB-ului in special pe consum?

   Toti s-au fudulit, toti au agonisit utilaje de lux pentru delectari sibarite la varf, toti au calatorit la mama dracului pe bani de la buget, toti au comis falsuri si nedreptati, toti au privilegiat si sfidat legile, si pagubit statul, si dereglat ordinea prin hotarari, si impins vartos la mizeria de astazi, la dilema de astazi.

   Sa-i dam un sut (daca putem) acestui guvern netrebnic; dar in favoarea cui, netrebnici opozanti?  

 

 http://htdig.informatia.ro/cronicaromana/afisez.php?sid=106946&date=2010-07-21&afisez=local

Circulă pe net: Ieșirea din UE, acum !

Ieșirea din UE, acum !

 
Ar fi un semn de inteligență important. Am anticipa cu cîțiva ani colapsul făcăturii sub greutatea crizei sau transformarea accelerată a monstruozității în ceea ce s-a dorit de la început, o închisoare a terorii și imbecilizării.

Am salva moneda națională înainte de a o vedea mistuită în cazanul euro, exact cînd euro se va dizolva sub multiple impacturi financiar-politice.

Am scăpa de ura de activiști instituționalizați, de voma nesfîrșită a minciunilor mai proaste decît raportările la hectar de pe vremea lui Ceaușescu și mai ticăloase decît propaganda sovietică.

Am scăpa de monitorizări deliberat inventabile pentru a ne bloca și umili.

Am fi obligați să găsim soluții politice normale, românești, pentru români, altele decît triada PDL, PNL, PSD teleghidată de străini pentru a-și asigura dominația aici.

Ne-au împovărat sub datorii după sistemul jegos pe care îl aplică, ceva mai cu mănuși, propriilor nații. Ei, și? Le vom plăti cînd vom putea sau deloc. Cu potențialul energetic și alimentar pe care îl avem nu noi depindem de alții. Telefoane mobile, dacă vor mai funcționa pe o planetă disperată, vom lua la kilogram.

Nu se poate? Ba nu se vrea. Pentru că între nimic și șansa de a face ceva pentru ai tăi, trebuie alimentată o gălăgie infernală care să ne tîmpească minut de minut cum că universul și legile lui au apărut doar pentru a se desăvîrși în scopul luminos al UE. Am ajuns ca noțiuni elementare de politică, dacă nu chiar de logica cea mai simplă, să fie ignorate de un discurs (cuvînt prea pretențios – de o zeamă verbală) insuportabil.

Să-și bage tehnologia în cur. Sîntem mai nefericiți cu toată electronica asta acaparatoare de timp. Sîntem mai proști cu internetul copy-paste, sîntem mai surzi cu rețelele de socializare și mai nesimțiți cu cît crește numărul campaniilor de sensibilizare.

Eu depind de căcaturile astea, eu voi pierde dacă se duce unde se va duce euro, pentru interesul meu îmi convine status quo-ul, dar nu mai pot, nu-i mai suport, nu mai vreau.

Big Brother vrea să știe dacă ești acasă și dacă ești treaz

"Smart-meters"-urile (contoarele inteligente) transmit valoarea consumului în timp real (24h/24h) pentru fiecare consumator în parte (casă/apartament).

Pe baza graficelor de consum, cineva din afara companiei de electricitate poate ști dacă ești acasă la un anumit moment, și dacă ești activ sau ești la somn.

Bineînțeles, datele se pot arhiva. A ieșit scandal în Marea Britanie și în SUA când s-a aflat că la acele date mai au acces și "alții".

Umblă zvonuri că undele prin care transmit informațiile ar fi cancerigene, dar la fel sunt și la telefoanele mobile (nu-s diferențe mari la valoarea frecvenței, a tipului de undă sau a puterii de emisie).

O altă inovație - consumatorul ar putea fi debranșat de la distanță la întârzierea plății facturii sau la depășirea repetată a puterii prevăzute în contract (suprasarcină).

• Momeala: "Cu astfel de contoare faci economii" 
• Enel instalează „contoare inteligente"
• No More Privacy: Smart Meters Are Surveillance Devices That Monitor The Behavior In Your Home Every Single Day
• Smart meters are 'massive surveillance' tech - privacy supremo
• Energy smart meters are a threat to privacy, says watchdog
• Stop Smart Meters! Fighting for health, privacy, and safety (stopsmartmeters.org)
• How privacy-conscious consumers are fooling, hacking smart meters

Focus Energetic
 

 Contoare inteligente la electricitate

Pensiile functionarilor UE 9000 EURO

"INCREDIBIL, DAR ADEVARAT !

Aţi observat că politicienii nostri lupta ca nebunii să intre în administratia UE??????????
Şi de ce?
Pensionarea la 50 de ani, cu 9000 de euro pe lună pentru funcţionarii din UE a fost aprobata !*

În acest an, 340 de functionari se vor pensiona la 50 de ani cu o pensie de 9000 de euro pe lună!!!!!
Da, ati citit corect!

Pentru a sprijini integrarea personalului nou de la noile state membre ale UE ( Polonia , Malta , Europa de Est ), funcţionarii din ţările membre (ca Belgia, Franţa, Germania ...) vor primi din partea Europei aceasta oferta (= cadou pretios, putem spune de aur ) doar ca să se pensioneze.

De ce şi cine plăteşte ?
Noi!

Ei voteaza legi, fără control şi-si atribuie ,,pensii de aur" cu impozitele noastre.*

Tehnocraţii europeni beneficiaza de pensii de nababi ....!!!!!
Parlamentarii, care*beneficiaza de regimuri speciale, nu primesc nici o treime din ceea ce ating acesti domni ...

Adica, Giovanni Buttarelli, care ocupa postul de Asistent Supervizor de protecţia datelor, va primi numai dupa 1 an si 11 luni de serviciu ( in noiembrie 2010), o pensie de 1515*euro / luna. Echivalentul a ceea ce se ,,ofera" , în medie, unui angajat francez din sectorul privat, după o carieră completă (40 ani).
Colegul său, Peter Hustinx, si-a văzut contractul reinnoit cu inca 5 ani . Acesta va avea dreptul la aproape 9000*euro pensie pe lună.
E simplu, nimeni nu s-a decis sa-i ia la intrebari, deci e firesc ca profita.
E ca şi cum pentru pensionarea lor, ei ar fi primit un cec în alb.

Multi alti tehnocraţi se bucura de acest privilegiu:

1. Roger Grass, grefier al Curţii de Justiţie , va primi*12500 euro pensie pe luna.
2. Pernilla Lindh, judecător la Tribunalul de Primă Instanţă, 12900*euro / luna.
3. Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer, avocat general, 14000*euro / luna.

Listă de verificare, fa click pe adresa de mai jos:

http://www.kdo-mailing.com/redirect....umabonne=62286

Pentru ei, este jack-pot-ul mult visat. Fiind in funcţie de la mijlocul anilor 1990, sunt siguri de a ,,avea o carieră completă", prin urmare, de a obţine maximum de 70% din ultimul salariu. Nu numai ca pensiile lor ,,sparg plafoanele de pensionare", dar pe deasupra pentru ei e suficient*a lucra doar 15 ani şi jumătate (dintr-o viata de om) pentru a valida o cariera completa, în timp ce tu, ca si mine, trebuie sa te omori la serviciu 40 de ani.
Confruntandu-se cu prăbuşirea sistemelor de pensii, tehnocraţii recomanda cariere mai lungi: de la 37,5 ani, la 40 de ani, la 41 ani (în 2012), la 42 (in 2020) etc.

Dar pentru ei nu e nicio problemă, sunt suficienti doar 15,5 ani ...

Iniţial, aceste pensii de nababi au fost rezervate doar membrilor Comisiei Europene, dar de-a lungul anilor, acestea au fost acordate si altor angajaţi.
Acum e o armată care se bucura : judecători, magistraţi, grefieri, controlori, mediatori etc.

Dar, mai nasol, în acest caz, este că acestia nu contribuie nici cu o centime de euro la super- pensiile lor.
Totul se plăteşte de catre contribuabili...
Noi cotizam toata viata şi la cea mai mică întârziere de plată ni se reaminteşte, urmeaza amenzi, penalităţi de întârziere*la plată etc. ...fara nicio mila.
Ei sunt scutiti de toate acestea .

Va puteti imagina? Chiar şi judecătorii Curţii de Conturi, care*se presupune că* verifica dacă cheltuielile Uniunii Europene sunt legale,*beneficiaza de acest sistem şi nu plătesc nicio cotizatie.
In schimb ei nu uita ca trebuie sa joace rolul de ,, jandarmi " la Bruxelles" şi continuă să dea lecţii de ortodoxie bugetara, desi au ambele mâini pana dincolo de coate în oala cu gem.

La ora*la care viitorul pensiilor noastre este serios compromis de violenţa crizei economice, oficialii europeni au, pe cheltuiala noastră, pensii de 12500 - 14000*euro / lună după doar 15*ani de carieră, fără măcar a contribui cu ceva pentru ea ...
Acest lucru este pura provocare!
Scopul acestor randuri este de a alerta toti cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene.
Împreună putem crea o maree.

Nu există nicio îndoială că tehnocraţii din Europa continuă să se bucure pe cheltuiala noastră şi fara griji sau frica de astfel de pensii.

S-a efectuat un studiu precis şi documentat despre aceste pensii europene, studiu*deja preluat de către mass-media.

http://www.lepoint.fr/actualites-eco...s/916/0/344867

Difuzarea pe scară largă în rândul tuturor celor 27 de ţări ale UE, prin intermediul presei, al e-mailurilor....poate ajuta sa se schimbe*ceva,*daca sunteti nemultumiti cu firimiturile care vi se ofera,ca la catelusi prosti...."

__________________
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru toate, pentru fiecare zi și pentru moartea ce va veni, Te ascult, Doamne și nici măcar după ascultare, nu-mi da mie, ci numai după voia Ta, ajută-mi părtaș să fiu binecuvântărilor Tale, acum și întru împărăția Ta. Amin.

http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11723

"Ce este europeismul?" (Václav Klaus, 2006)

What is Europeism? 

În ultimii ani, atât în ţara mea, cât şi în străinătate, am vorbit şi scris de multe ori despre europeism, pe care îl consider a fi ideologia dominantă a Europei contemporane. În pofida pluralismului de opinii existent în multe domenii, această ideologie determină, mai mult sau mai puţin, toate evenimentele curente importante din Europa, prin puterea sa excepţională, prin acceptarea sa generală şi prin simplitatea sa periculoasă. Ea determină, predestinează şi dirijează oamenii, chiar dacă mulţi se amăgesc că sunt complet imuni la influenţa oricărei ideologii.

Când scriam ultimele trei fraze, am căutat mult timp cuvintele potrivite care să clarifice această opinie a mea. Am vrut să sugerez că, chiar şi nominala (adică, formala) libertate de exprimare, care există ca urmare a dezmembrării finale a regimurilor europene totalitare, comuniste şi naziste, nu este suficientă pentru un dialog cu adevărat deschis despre multe probleme, inclusiv dialogul fundamental despre Europa.

Nu pot face o declaraţie, pe care aş face-o plăcere, că a avut loc eliminarea temeinică a autoritarismului din domeniul ideilor. Aroganţa autoritaristă a europenismului, care se face simţită în fiecare zi, este una dintre caracteristicile ferm înrădăcinate ale etapei contemporane a evoluţiei europene. Şi consider această aroganţă autoritaristă, împreună cu intoleranta (şi în multe privinţe suprimatoare a libertăţii) corectitudine politică, în sinergia lor, drept o combinaţie distructivă.

Datorită acestui fapt, suntem la o intersecţie importantă, iar acest lucru nu este mulţumită rezultatelor referendumurilor de anul trecut din Franţa şi Ţările de Jos [Olanda] privind Constituţia Europeană, astfel cum diverse persoane cred sau încearcă să ne sugereze. Aceste referendumuri au fost doar proverbialul vârf al aisbergului problemelor ascunse de sub suprafaţă, mai generale şi mai profunde. Să încercăm, prin acest text, să contribuim la clarificarea a ceea ce este cu aceste probleme şi de ce este aşa.

Toxinele democraţiei

AGERO:

Americanii se trezesc la realitate! Nemulţumiţi de ultimele „alegeri”, unde o non-valoare a primt cadou, ca pe un alt premiu Nobel, un al II-lea mandat de preşedinte la Casa Albă, mulţi de cetăţeni au cerut secesiunea - separarea de Washington. Cam târziu! S.U.A., este deja în faliment. N-am spus-o eu, ci cei abilitaţi din punct de vedere economic, social şi politic. China vine pe cai mari, din urmă! Ce va urma acestei cavalcade? Vom vedea curând. 

Război de cotropire totală

În perioada interbelică, nemulţumiţi de deciziile învingătorilor Primei Conflagraţii Mondiale, perdanţii practicau idei şi soluţii revanşarde. Astăzi, la un secol de la prima cruntă  mare încrâncenare a lumii, ne aflăm într-un altfel de război planetar. Prinsă în colimator, pe post de ţintă a „radarelor” şi dronelor inamice, România  a fost târâtă într-un război invizibil, nedeclarat. Un război fără convenţii, fără reguli, fără limite, un război de cotropire şi îndobitocire, mai dur, mai distrugător decât cel al cizmei sovietice din anii ’40-’50. Un grup „elitist” de oameni super-bogaţi, super-potentaţi, a cărui existenţă este atent ocultată, se erijează în dumnezeii Noii Ordini Mondiale. Mulţi dintre dumneavoastră poate că nici nu aţi auzit de aşa ceva sau, dacă da, consideraţi a fi rodul „teoriei conspiraţiei”. Inexact! Minuţios pregătit şi experimentat, a fost construit un diabolic păienjeniş cu mii de interconexiuni, prin intermediul căruia „licuricii” planetei manipulează omenirea după bunul lor plac şi interes. Grupul „Bilderberg”, F.M.I., Banca Mondială, Council of Foreign Relations - C.F.R. (Consiliul pentru Relaţii Externe), Comisia Trilaterală..., doar câteva din principalele „instrumente” organizaţionale. Complotiştii acaparării controlului total al planetei urzesc distrugerea statelor naţionale, apoi unirea rămăşiţelor acestora în conglomerate statale asemenea U.E..

Războiul axiologic împotriva românilor

• AXIOLOGIE - Teoria generală a valorilor - Filosofia valorii

"Am închis cărțile voastre de istorie pentru a ne regăsi propria memorie"

Suntem Generația Identitară.

Suntem generația care nu mai vrea să fie umilită la ea acasă, dupa 50 de ani de COMUNISM.

Suntem generația care nu acceptă să se mai vândă străinilor avuția națională.

În 23 de ani toată economia și agricultura noastră a ajuns în RUINE, ca după un război.

Vrem ca pământul, petrolul, gazele, minereurile, electricitatea, să rămână în proprietate națională.

Vrem mâncare făcută la noi acasă, nu adusă din import.

Nu acceptăm să fim considerați ”romi”.

Ei sunt țigani, populație care a migrat din India și s-a împrăștiat în toată lumea.

Pe care și noi am găzduit-o și susținut-o social mult mai mult decât pe ai noștri.

Respingem noile voastre cărți de istorie și ne readunăm amintirile despre daci, romani și apariția creștinismului la Marea Neagră.

Dar și despre România Mare de la 1918.

Nu credem în „Europa Federală”, în fondurile UE, care sunt tot banii noștri, dirijați spre interese neclare, și care sunt de 10 ori mai puțini.

Și pe care-i folosiți ca să plătiți exorbitant „elitele”, dar și ca să susțineți o „armată UE”, după ce veți finaliza dizolvarea NATO.

Refuzăm să fim COLONIE !

Am descoperit că avem rădăcini, strămoși, prin urmare și un viitor.

Moștenirea noastră este pământul nostru, sângele nostru, identitatea noastră.

Suntem moștenitorii propriului viitor.

Oprim televizorul pentru a mărșălui pe străzi.

Înțelegi ce înseamnă asta?

Că nu vom ceda, nu vom da înapoi.

Suntem îmbolnăviți și obosiți de lașitatea voastră.

Ne băgați pe gât „diversitatea sexuală” și „multiculturalismul”.

Ne zăpăciți și distrugeți educația copiilor noștri în școlile îmbibate de marxism cultural.

Suntem familii destrămate din cauza emigrației părinților în occident, ca forță de muncă ieftină.

Nu ne veți cumpăra, cu o privire condescendentă.

Sau cu un loc de muncă plătit mizerabil de stat și o bătaie pe umăr.

Voi sunteți trecutul, noi suntem viitorul.

Refuzăm să fim COLONIE !

http://riddickro.blogspot.ro/2012/10/am-inchis-cartile-voastre-de-istorie.html

Preluare de la INFORMAȚII NECESARE (traducerea și adaptarea postării mele "Nous avons fermé vos livres d'histoire pour retrouver notre mémoire").

"Generația Identității Naționale"
   O declarație de război

Pericolul unei axe Moscova-Varşovia-Berlin-Paris

Completăm dosarele „NATO reîncărcat“ şi „Noua Ialta“, din cele mai noi ediţii FP România, cu o analiză fără ocolişuri privind riscurile refacerii puterii Rusiei în Europa. Parteneriatul dintre Germania şi Rusia este un motiv de îngrijorare pentru statele estice, crede Edward Lucas, corespondentul revistei „The Economist“ pentru Europa Centrală şi de Est. De ce se vorbeşte atât despre reasigurarea statelor NATO din Est?

Pe parcursul ultimilor ani, am avut de-a face cu o succesiune de exerciţii ale armatei ruse în imediata vecinătate a flancului estic al Alianţei, un mesaj departe de a fi prietenos. În acelaşi timp, războiul din Caucaz ne-a demonstrat nu doar capacitatea şi voinţa Rusiei de a ataca state mai mici, dar şi abilitatea de a-şi proiecta puterea dincolo de graniţele sale. De unde şi nevoia unui mesaj NATO de reasigurare pentru statele estice, inclusiv prin dezvoltarea unor planuri de apărare. Criticii uită adesea faptul că reasigurarea este ieftină - nu implică sacrificii geopolitice şi geoeconomice prea mari. Pe de altă parte, este şi o problemă de interpretare a articolului 5. Deşi un pact al muşchetarilor - toţi pentru unul, unul pentru toţi -, nu implică un răspuns automat. Pe fond, articolul 5 presupune o instituţionalizare a voinţei politice. Dacă voinţa politică nu există, articolul 5 nu funcţionează.

Există pericolul „finlandizării" Estului? Anume reuşita Moscovei de a împiedica fostele republici ex-sovietice să adere la alianţe occidentale. 
 

Homo sovieticus trăiește și o duce bine

Cu toate acestea, înainte ca cititorii mei să fi ajuns la concluzia că uimitorul curaj al protestatarilor de la Moscova ar putea însemna sfârşitul continuării Uniunii Sovietice prin Putin, înainte ca veșnica speranță să ne șoptească la urechi că aceasta ar putea fi o rază de lumină după foarte mult timp, la capătul tunelului de teroare, sânge şi sovietizare, permiteţi-mi să subliniez că partidul lui Putin, potrivit sondajelor neoficiale, a pierdut ultimele alegeri în favoarea comuniştilor.

Acesta nu este capătul tunelului, este un tren care vine din sens opus.

 

Homo sovieticus is alive and well

"Alegerile" sovietice au fost fraudate. Şi urșii, într-adevăr, fac treaba mare în pădure. Mii de tineri democraţi sovietici s-au aflat la Moscova în ziua alegerilor, ca printr-un miracol, și toţi au votat ca unul, toți la fel - de mai multe ori. Ei și-au stabilit tabăra în palatul stalinist al expoziţiei realizărilor poporului [sovietic]. Ziua votării a început cu un atac cibernetic masiv la site-ul unui post de radio, Eho Maskvî, şi al unui ONG independent care se ocupă cu monitorizarea electorală; şi s-a încheiat cu o prezenţă la vot de 140% şi cu 99,5% sprijin pentru partidul lui Putin în unele secţii de votare. Unele persoane bine intenţionate şi incredibil de curajoase au încercat să oprească votul multiplu şi au fost aruncate afară din secţiile de votare. Nimic din toate acestea nu a fost surprinzător, deşi numai observatorii extrem de  naivi ar putea da vreun fel de semnificaţie alegerilor sovietice. Şi totuşi, am fost uimit de comentariul pe care l-am citit în ultima ediție Economist. Săptămânalul londonez este una dintre cele mai bine editate reviste din lume, cu scrieri constant bune şi o linie politică clară - clară, deşi oarecum încurcată pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu ea. The Economist se consideră ca fiind de dreapta în materie economică, dar este ferm pe stânga pe temele sociale. Cu alte cuvinte, aceasta este o revistă liberală. Cu toate acestea, în ultima ediție am citit un articol intitulat The long life of Homo sovieticus, cu o analiză neobişnuit de corectă a stării "Rusiei" lui Putin:

Țara, la judecata țăranilor

V-ați pus bărbi noi, ați agățat batiste faine la piept, v-ați lăsat frizuri de artiști. V-ați schimbat, nu vă fie de deochi, chiar părul. De s-ar schimba, o, Doamne, și năravul o dată cu părul! Poate atunci s-ar schimba și țara. Că, vorba baroanei celeia care v-a cam spăriat pe toți: înainte, neamul meu! Chiar ți-au ruginit încheieturile de tot?!

 Un text mai vechi, dar actual (Formula AS, ianuarie 2001).

Ioan Vulcan, 80 de ani
Cojocar din Poiana Sibiului: "Aici e aurul, aici e Pamantul Fagaduintei".

Ce-as putea sa le doresc romanilor mei cu ocazia Noului An? Nu vreau sa supar pe nimeni, lumea care vine nu mai e lumea mea. Dar, stati putin: e lumea copiilor si a nepotilor mei. Datorita lor am dreptul, cred, sa spun cum as dori sa vad lucrurile.
Sa fiu iertat, dar vrajba dintre frati este cea dintai pe care as dori-o indepartata. Dusmania, revarsarea de ura, incrancenarea cu care persistam in greseala - sunt cancerul societatii noastre. De unsprezece ani traim pe doua brazde, intre care cineva a ridicat un gard de sarma ghimpata. Energii uriase se consuma in stropirea fratelui de catre frate cu matraguna indoielii, a rautatii.

Ne sapam unii pe altii de parca n-am avea destui dusmani s-o faca in locul nostru. Doar atat: ei o fac pe bani, noi - pe gratis. Incetati, oameni, cu florile raului aruncate in deradere pe mormintele inaintasilor. Doamne! Cu atata istorie in spate, romanii mei se poarta uneori ca niste vantura-lume, trimitandu-si norocul pe apa Sambetei. Glasurile multora racnesc in desert; pasii lor batatoresc carari care nu duc nicaieri. De aceea, e cazul sa ne inaltam privirea spre bunul Dumnezeu. Numai asa vom putea zari Calea. Poate nu credeti, dar eu sunt convins ca ne asteapta si mari bucurii. Noi, astia de 80 de ani, se cuvine sa imbarbatam tineretul; sa-i aratam ca aici e aurul, aici e smirna si tamaia, aici e Pamantul Fagaduintei. Iubesc tinerii, iubesc speranta, iubesc deschiderea lor spre lumea larga. Ce ne mai trebuie? Doar putina "clinteala" din locul in care parca am intepenit ne nedrept. Si ceva curaj, ca nu ne va fi usor. Parinti si copii laolalta. Amin.


Bolfa Clemente, 92 de ani
Taran din Maieru, Bistrita-Nasaud: "De s-ar schimba si naravul odata cu parul!"
 

Manifestul eurocomunist de la Ventotene

O variantă a "unificării europene" a fost formulată de niște comuniști italieni, Altiero Spinelli și Ernesto Rossi, sub forma Manifestului de la Ventotene (un document redactat prin 1941, pe când cei doi erau în detenție pe insula Ventotene). Un alt concept a fost formulat de Mihail Gorbaciov - Casa Comună Europeană. Numele lui Spinelli s-a dat principalei clădiri a Parlamentului European, și există și Grupul Spinelli, o organizație care militează pentru abolirea statelor naționale europene și crearea Statului Europa (din România face parte Renate Weber, europarlamentar PnL/ALDE).

I. – Criza civilizaţiei moderne

Civilizaţia modernă se bazează pe principiul libertăţii, ce subliniază faptul ca omul nu poate fi subjugat de către nimeni, incat trebuie să reprezinte propriul sau centru de viaţa în mod autonom. Pornind de la acest cod civil s-a ajuns într-un moment succesiv la un imens proces istoric ce acuza majoritatea aspectelor vieţii sociale ce nu respectau acest principiu.

1) S-a afirmat egalitatea drepturilor pentru toate naţiunile în vederea posibilităţii obţinerii propriei independenţe. Fiecare naţiune, cu propriile caracteristici etnice, geografice, lingvistice şi istorice, avea dreptul ca în propriile organizaţii statale, create în mod independent în baza propriilor concepte politice, sa găsească instrumentele necesare pentru a satisface în cea mai buna masura şi în mod independent fata de orice posibil intervent străin, propriile necesitate interne. Ideologia conceptului de independenţa naţională a reprezentat un important factor de dezvoltare; ideologie, ce a permis sa se depăşească acel patriotism local exagerat considerat mai mult ca o solidaritate împotriva opresiunilor străine; a eliminat multe dintre dificultăţile ce obstrucţionau dreptul la circulaţia persoanelor şi a bunurilor; a reuşit sa extindă, în cadrul fiecărui Stat chiar şi la populaţiile situate în zone izolate, utilizarea drepturilor şi a instituţiilor ce aparţin popoarelor civilizate. Dar pe de alta parte, aceasta ideologie cuprindea germenii imperialismului capitalist, pe care generaţia noastră l-a văzut crescînd în mod vertiginos culminînd cu formarea Statelor totalitare şi a dezlanţuirii Războaielor Mondiale.

O naţiune, în zilele noastre, nu mai este văzută ca un produs istoric al convieţuiri cetăţenilor unui stat, aşa cum era considerată în trecut, o convieţuire ce cuprindea o majoră unitate ale consumurilor şi aspiraţiilor găsind astfel în propriul stat cea mai eficientă forma de organizare a vieţii colective înglobata în tabloul societăţii umane în general; dar a devenit o entitate divină, un organism ce trebuie sa se gîndească doar la propria existentă şi dezvoltare, fără a se preocupa de posibilele pagube ce ar putea provoca celorlalte state. Suveranitatea absolută a statelor naţionale a determinat dorinţa fiecăruia dintre acestea de a domina, avînd în vedere faptul ca se simţeau ameninţate de către puterea celorlalte şi considerau ca şi propriul „spaţiu vital” teritorii din ce în ce mai vaste, spaţiu ce le permiteau sa circule liber asigurandu-şi astfel propria existentă, fără a fi nevoiţi sa depindă de nimeni altcineva. Aceasta dorinţa de a domina a putut fi domolită doar prin intermediul hegemoniei celui mai puternic Stat asupra tuturor celorlalte state aservite.

"Avertizare timpurie"

În timp ce propaganda oficială cânta partitura UEistă, existau voci care avertizau asupra pericolului. Imaginile sunt filmate prin 2007-2008.

"Educaţia globală" - noua formă de învăţământ politic

Unii dondăneau ca nebunii, până-i apuca ameţeală; alţii o duceau numai într-un muget, cetind până le pierea vederea; la unii le umblau buzele parcă erau cuprinşi de pedepsie; cei mai mulţi umblau bezmetici şi stăteau pe gânduri, văzând cum îşi pierd vremea, şi numai oftau din greu, ştiind câte nevoi îi aşteaptă acasă. Şi turbare de cap şi frântură de limbă ca la aceşti nefericiţi dascăli nu mi s-a mai dat a vedé; cumplit meşteşug de tâmpenie, Doamne fereşte!

Ion Creangă - Amintiri din copilărie

EDUCAŢIA GLOBALĂ

 - REPERE METODOLOGICE - 

      
    1. CONTEXT

1.1.            GLOBALIZAREA, EDUCAŢIA  ŞI EDUCAŢIA GLOBALĂ
 

Ca rezultat al legăturilor de cooperare şi interdependenţă dintre şări, lumea în care trăim a evoluat într-un singur sistem social. Relaţiile economice mondiale – datorate în mare parte companiilor multinaţionale, relaţiile sociale, mijloacele moderne de comunicare şi transport ce permit un flux rapid al informaţiilor, bunurilor şi chiar al persoanelor, reprezintă atât cauzele, cât şi caracteristicile globalizării ca proces care susţine lumea interdependentă.

Schimbările geo - politice majore din ultimii ani, provocările mediului şi procesul accelerat al conştientizării nevoii de dezvoltare durabilă şi justă au conferit greutate problemei globalizării şi efectelor ei.  Astfel, peste tot în lume, conştiinţa schimbării globale şi necesitatea cooperării internaţionale au determinat semnarea de convenţii şi declaraţii, iniţierea de campanii promovate de organizaţii internaţionale ca ONU, UNESCO, OECD, OSCE şi Consiliul Europei.

Printre cele mai cunoscute documente internaţionale pot fi menţionate:

Everac: "Nu ne mai bibiliţi !"

Ca un amarat de scriitoras m-am apucat si eu acum catava vreme s-o dau cotita, s-o iau cu binisorul cu metafore si mici aluzii politicoase, zicand ca gratie guvernantilor nostri avem plastron la frac dar n-avem spate la camasa, nici indispensabili. Mi s-a parut ca asa e cuviincios si literar, sa ciupesti cu masura, s-o aduci usurel din condei, sa nu superi. Un mic gadilici, un mic stranut si hop!

Autoritatea – desteapta foc! - pricepe aluzia si o apuca pe calea cea buna!

Dar luand continuu de la altii hardaie de invective in cap, Autoritatea e departe de a mai vrea sa priceapa ceva. De-aceea trebuie sa i se mai spuna o data si inca o data, iar apoi sa i se strige, iar apoi sa i se sparga geamul, iar apoi sa i se sparga capul, cat o fi el de destept!

"Lasă-l pe ăsta, deocamdată"

A români sau de ce-a ales I.L. Caragiale să-şi proptească ultimii şapte ani prin Berlin

Românirea dospeşte istoric. Si isteric.

Exilat de băşcălia miştoului şi a şmecheriei în chiar ţara unde ele înseamnă stil, părintele dialogurilor absurde a fost trenul de aterizare al avionului cu care speriam, noi, norii. De unde încă aşteptăm să plouă-apă, ca s-avem d-ale gurii. Nu el este actual. Noi suntem neschimbaţii. Mitică a murit de mult. N-a apucat boarea sovietelor. Îl vedeaţi respirând cu torţionarii ori cu Periclele carpatin împleticit în limba română? Bulă n-a fost decât un biet Hopa-Mitică. În ton cu vremurile. Avea ştiinţa supravieţuirii. Epigonii lui au năpădit locul. Suntem – prea mulţi dintre noi - d-ai lu’ Nimică. Mârlani de toate sudorile se înghesuie la taraba mâinilor întinse, doar-doar. Românirea dospeşte istoric. si isteric. Am trecut, ca gâsca prin baltă, de la trib la norod. Chiar dacă ne lipsea idealul. Aidoma norocoşilor puradei care-şi sorb nasul. Popor n-am ajuns a fi. Dar la ce foloseşte, când toţi ceilalţi cred că da?! Preaiubim adunătura de tip „La Moşi“. Ne ţinem bine de gaşcă.

N-avem cuvânt. Patria nu ne este cetate, ci pubelă. Omul bidimensional care suntem nu are nici cultura întrebării, nici cultul dialogului. El ştie. Regula e „Lasă!“. Tinerii n-au aflat de Capra cu trei iezi. Nu e corectă politic. Ei sunt ca iedul cu trei capre. A rămâne indiferent nu îngroapă vreun baci mioritic, dar nici nu salvează Ane. Ce ridicăm azi oricum cade mâine. Altfel, mâinele ne-ar fi străin. Sacrificiul e bun de predat altora, nu de încercat pe piele proprie. Nevoia de libertate se traduce prin nevoia de securitate. N-avem idei, ci doar ticuri verbale. Se poate rezista cu neruşinea câinilor vagabonzi – mascota RO -, îmbârligaţi în lene şi laşitate. Secundele demnităţii noastre au durat cât cioara-n par. Avem trufia abisală de a crede că nu-i la nimeni ca la noi. Cu apa murdară, n-am aruncat doar copilul, ci şi copaia. Aici s-a revărsat norocul, ca mana, şi l-am vânturat ca pleava. Minciunile celor care ne-au şi ne conduc îmbracă o tandră candoare când ies, ca domnişoarele de pension, în public. Locul excitaţiilor noastre a devenit mall-ul. Mârlanul apocaliptic e astăzi computaţional şi se asmute către orice dâră de bun-gust. Timpul nostru a amuţit şi a amorţit. Grotescul şi ridicolul nu dor. Sărăcia ar fi de tratat, nu de apărat. Ar trebui coborât din spatele mâţei pe care-o călărim, trăgând-o de coadă. Am ridicat compromiterea, de sine şi de celălalt, la rang de artă.

Hămesenia se asortează cu mândria. Fără căinţă. Ne place foartebinele, fără a şti cum e binele. Valorile trebuie, degrabă, stuchite. Trăim în ţara lui pe (din) dos. Fofilatul, păcălitul, fentatul şi mentalitatea de slugă ne vin turnate. Savurăm orgasmul mizeriei, al dispreţului, al ignoranţei. Mahalaua transpiră a cartier-ghenă. Lumea noastră e, mereu, cealaltă. Îndrugăm, pe burta goală, verzi-uscate. Dusul de nas şi reducerea la onomatopee par simpatice. Jucăm tontoroiul pe cel de alături. „A te face că“ e ismeneala besmetică a unora care-şi adoră încurcala. N-avem cheag şi nici caşul nu se face fără. „Ei, aş!“ e alunecarea mirată prin seculi. Învârtitu-n juru-cozii. TARE-le nostru vine de la tară. Avem complexul bănuielii. Sfinţii nu ne clipesc la-njurătură.

Actualitatea nu ne doare. Nici întinsul mâinii. Ne-am condamnat la neisprăvenie. Suntem aburiţi şi abulici. Trăim o Ro-Mânie. O lamentatio in integrum. Valoarea trebuie bagatelizată, nimicul aruncat în ochi. Arătăm ca un Tezeu ale cărui izmene deşirate se fac firul Ariadnei: avem nu soluţii, ci SOLUTIA. Nu contează cât risipim, dacă o facem cu capul plecat. Senin, cu legea pe lege călcând. Iubim codoşenia, şterpelind de unde şi cât să nu se vadă. Îngunoierea grătarelor stârneşte simţurile, nu satură.

Suntem emoţionali ca Zoe şi mitologizăm ca Leonida. Ne-au călcat, mereu, alte şi alte imperii. Ne siluie bunul simţ, respectul, modestia, discreţia, onoarea. Nu mai avem cuvinte, iar fiinţa ne-a căzut ofilită în obosela nefacerii. Cu noi, Dumnezeu pierdea-câştigând pariul Iov. Sisif autohton, Manole are vocaţia verticalităţii. Mitică a murit. Fluturele a redevenit larvă.

P.S.: Ca tot optimistul bine temperat, sper să mai avem unde cădea, s-avem de-nălţare.

http://www.revista22.ro/articol-7373.html

Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării

Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării (I)

Ion Varlam - Pseudoromânia. Conspirarea deconspirarii Interviuri acordate lui Liviu Vălenas, Editura VOG, Bucuresti, colectia Controverse - Citate dintr-o carte publicata in 2002

PREFAŢA AUTORULUI
 
Am purtat conversaţiile din această carte cu gândul că schimbul de păreri asupra unei serii de subiecte care-i preocupă pe compatrioţii noştri i-ar putea ajuta pe cei care au trăit izolaţi în închisoarea care a fost România şi în starea de orbire produsă de teroarea ideologică, să înţeleagă mai bine ceea ce s-a petrecut cu ei în ultima jumătate de veac şi să-şi explice cauzele stării în care se mai află încă, şi ei, şi Ţara. Vederi ale unor români care-şi pot privi istoria, ţara şi compatrioţii din perspectiva pe care le-o oferă dubla cunoaştere a totalitarismului marxist şi a orizonturilor senine ale Occidentului, dialogurile noastre sunt destinate celor care vor să se emancipeze de stereotipurile doctrinale şi au ambiţia să facă analize întemeiate pe o judecată independentă. Am urmărit să le oferim repere clarificatoare pentru semnificaţia faptelor şi să le uşurăm articularea ideilor - fără de care cercetarea realităţii nu duce la stabilirea adevărului.

Numai examinarea stării reale, a " adevărului gol-goluţ" - oricât de şocant le-ar părea acesta - îi poate face pe români să-şi dea seama de ce ţara lor a ratat tranziţia de la totalitarism spre democraţie şi care sunt cauzele neschimbării şi a bătutului cu pasul pe loc ce caracterizează situaţia României faţă de a Cehiei, a Poloniei, a Slovaciei şi a Ungariei. Dintre aceste cauze, prima ca însemnătate şi în ordinea în care se articulează ele logic este faptul că nu s-a abordat, şi nici astăzi nu se abordează, în termeni clari şi la nivelul esenţei, problematica tranziţiei: ce a fost sistemul abolit în Decembrie 1989 şi cum se merge de la el spre cel la care aspiră unanimitatea românilor.

Everac: "Borşul de peşte"

Secretul borsului de peste nu mai e de mult un secret: se baga intai chilca, pestele mic, obletii si albitura, se da un clocot, apoi ei, intrucat si-au facut datoria, se svarla si se baga in zeama pestele mare.
   Ma bate gandul ca si unele fapte politice, chiar revolutii, se savarsesc dupa aceleasi retete.
   Se arunca intai in foc chilca, omuletii mai neinsemnati, tineretul nazdravan, masele de manevre, guralivii, vesnic nemultumitii, pusii pe zurba si pe schimbare. O buna parte din ei se lichideaza, manu militari. O alta parte se trece mai apoi pe linie moarta, se inactiveaza de la sine.
   Apoi intra in arena, mai exact in ciorba, pestii mari, carnosi, de durata, care dau borsului oarecare consistenta. Dar si din acestia pot fi unii aruncati peste bord cand vin rechinii si speciile foarte adaptate la acaparare, dintosii, necrutatorii. Insa cum in lume totul trece, alti necrutatori ii devora pe cei dintai in cadrul borsului politic.
   Comunismul a venit la noi cu mardeiasi, golani si capete mult infierbantate care aveau misiunea sa bage groaza in sedentari si gospodarosi. Dubele acelea de noapte, arestarile, perchezitiile, bataile, disparitiile si-au facut repede efectul. Acea ciocanire perpetua de catre micii zelatori, unii complet de alta natie, au bagat mare spaima in romani, mai ales cand veneau subit si fara un criteriu foarte cert. Vrei sa ingrozesti lumea, scoate criteriile de persecutie.
   Cand ai un criteriu rational omul face pe dracu’ sa-l evite, sa nu poata fi invinovatit. Daca totusi infrunta criteriul, stie ca o ia pe cocoasa. Dar cand urgia cade fara criteriu, atunci e panica! Stalin cunostea bine treaba asta. Se spune ca in Spania razboiului civil, dar si in Rusia revolutionara, el ar fi pedepsit cu moartea pe unii din proprii sai zelatori nu numai pentru a le impiedica ascensiunea, dar si pentru a-i zapaci si inspaimanta pe toti. Pentru a le lua criteriile. Si la noi au picat in faza aceea comunista, se pare, destui gura-casca echivoci. Groaza era bine administrata.
   In faza a doua a ciorbei, cand treaba se mai asezase, chilca primara a fost zvantata si zelatorii infierbantati, au inceput sa fie trasi la raspundere, ba chiar pedepsiti. Mai intai, ca la gladiatori, Stalin a aratat cu degetul in jos, indreptatindu-l (nu se stie de ce) pe Gheorghiu Dej sa lichideze contul partidei Ana Pauker si sa o acuze de deviere, adica de excese, sa reclame “legalitate”. Mai apoi, cand regimul s-a incotopenit si mai tare, Nicolae Ceausescu a dat de pamant cu Draghici si cu o parte din Aparatul de la Interne, pentru excese, ba a smotocit si memoria lui Gheorghiu Dej ca unul care a abuzat. Dar cand a fost sa-l acuze si pe Ceausescu insusi ca a abuzat (dupa ce, prin diverse devieri, se descotorosise de unii) s-a facut o noua ciorba, cu o noua chilca si o noua albitura, intrand in ea peste marunt, tineret zgomotos si “eroic”, pus pe zurba, plus scandalagii de prima etapa, iar la Timisoara vagabonzi spargatori de vitrine. S-a tras in chilca si in oamenii muncii cei mai agitati, care au dat spuma ciorbei. Apoi s-a ales acolo un comitet de intelepti care sa dreaga zeama si sa dea un gust, o directie, cu Lorin Fortuna, Claudiu Iordache si ceilalti. S-au bagat curand alti intelepti de la Bucuresti, de talie mai marisoara, zvarliti si ei in oala de nu prea se stie cine, care i-au oparit si scos la margine pe cei de la Timisoara, ne mai lasandu-le multe zile politice. Apoi a inceput bataia pestelui la Bucuresti, cand a venit un crapcean mare si solzos, un somn grasuliu cu ochi cascati si vreo doua, trei stiuci, iar peste ei altii, adusi din mari straine, cu cozile batand. De chilca si de albitura ca si de primii protagonisti, nu mai stie nimeni, caci s-au dat de-o parte.
   Ciorba ar trebui sa fie buna, dar nu prea are gust. Pe alocuri e chiar gretoasa. Coltosii sunt la post, rechinii balacesc in voie. Un peste-sarpe de speta marina conduce jocul, dand la fiertura un iz de ciusca si de boia. Cei mai multi servesc sorbind cu lingurita de pe margini. Altii inghit in sec. Albitura revolutionara a fost scoasa cu prostovolul si data de-o parte. Acum ar urma, dupa sora noastra Franta, pentru ca meniul sa fie complet, ciulamaua Directoratului, apoi Consulatul si in urma Imperiul, care pana la urma degenereaza si asteapta o noua plevusca bine indrumata pentru o noua revolutie.
   “Lingura si strachina, mamaliga e gata!”

Manipulare, dezinformare si persuasiune. Antimanipulare, antidezinformare si antipersuasiune.

Sondajele de opinie – dezinformare totala

Manipulare, dezinformare si persuasiune în cadrul campaniilor electorale. Modul în care sunt făcute sondajele de opinie şi cum influenţează ele alegerile electorale.

Propaganda politică – persuasiunea politica

Manipulare, dezinformare si persuasiune în cadrul campaniilor electorale. Manipulare şi dezinformare prin propagandă politică. Metode de manipulare folosite pentru a determina  opţiunile de vot ale alegătorilor: SEDUCEREA, HIPNOZA SUBTILĂ, CONFUZIA, ŞANTAJUL SUBTIL şi IZOLAREA.

Publicitatea în mediu politic

Manipulare, dezinformare si persuasiune în cadrul campaniilor electorale. Manipulare, dezinformare şi persuasiune în mediul politic. Manipularea oamenii prin simpla prezenţă a politicienilor la tv prin: Apararea de atacuri, Postura, Coatele, Mersul, Gura, Zâmbetul, Vocea, Atacul, Insultele, Atacul, Interviul, Discursul, Evitarea cuvântului, Preluarea Cuvântului, Întreruperea şi Păstrarea cuvântului.

Reeducarea – manipularea folosind mesaje contradictorii

Manipulare, dezinformare si persuasiune prin propagandă electorală. Schimbarea comportamentului oamenilor prin manipulare. Reeducarea alegătorilor în stil KGB. Manipulare şi dezinformare prin mesaje contradictorii: Negarea faptelor, Inversarea faptelor, Amestecarea între adevăr şi fals, Modificarea motivului, Modificarea circumstanţelor, Estomparea, Camuflajul, Interpretarea, Generalizarea, Ilustrarea, Părţile inegale şi Părţile egale.

Dreapta şi Stânga

Manipulare, dezinformare si persuasiune folosind termeni fără fundament real. Forţarea oamenilor de a judeca după două concepte iluzorii.

Sclavul cu biciul în mână

Manipulare, dezinformare si persuasiune în cadrul guvernamental. Guvernarea prin oameni marioneta. Guvernare prin dezorientarea totală a populaţiei prin:  Discreditarea a tot ceea ce merge bine, Crearea de conflicte false, Implicarea conducătorilor în activităţi ilegale sau/şi imorale, Subminarea reputaţiei , Răspândirea discordiei între cetăţeni, Ridiculizarea tradiţiei, Depravarea totală, şi Exterminarea proprietarilor de terenuri. Manipulare, dezinformare şi persuasiune pentru a obţine o anumită opinie din partea publiculu, pentru a îndeplini o anumită acţiune. Convingerea publicului cu privire la superioritatea unei anumite cauze, a unui anumit partid, a unui anumit candidat.

Crearea psihozei

Manipulare, dezinformare si persuasiune pentru a se ajunge la o dezorientare totală. Psihoza.

Cântărirea realităţii

Antimanipulare, antidezinformare si antipersuasiune. Metode de protecţie împotriva manipulării, dezinformării şi persuasiunii prin: neâncrederea în informator, în mijlocul de comunicare şi chiar în modul nostru de a gândi.

Psihologia socială în viaţa de zi cu zi

Manipulare, dezinformare si persuasiune în viaţa de zi cu zi. Oricine poate fi manipulat, folosindu-se: Senzatia de socializare, Ordinul rugăminte, Efectul de îngheţ, Capcana ascunsă, Amorsarea deciziei, Piciorul în uşă, Atingerea, Uşa în nas, Idealul, Suspendarea şedinţei, Manipularea comportamentului, Cuvinte cheie, Distorsiunea temporală, Principiul reciprocităţii sau Metoda şarmantului.

Accesoriile manipulării

Manipulare, dezinformare si persuasiune în viaţa de zi cu zi. Accesoriile manipulării, dezinformării şi persuasiunii. Accesoriile manipulării  sunt: Accesoriile verbale, Accesoriile auditive, Obiectivitatea aparentă, Imaginea, Animaţia, Reportajul, Războiul informaţiilor.

Limba de Lemn şi Limba de Bumbac

Manipulare, dezinformare si persuasiune politică (şi nu numai) prin limbaj.

Ştirea