Titu Maiorescu - "formele fără fond"

Capitolul IV. TITU MAIORESCU ŞI CRIZA „FORMELOR FÃRÃ FOND"

 

Titu Maiorescu, teoreticianul problemei „formelor fãrã fond"

La un cu totul alt nivel, atât teoretic cât şi ca eficienţã, a fost însã atitudinea lui Titu Maiorescu, care a reuşit sã domine viaţa noastrã socialã din dublul punct de vedere al vieţii intelectuale cât şi al celui politic. Împotriva concepţiilor „liberale", a euforiei celor care reuşiserã sã creeze o Românie modernã prin seria de legi şi de instituţii atât de frumos înfãţişate... pe hârtie! s-a ridicat Titu Maiorescu (1840-1917). Crescut la şcolile germane, a avut de la început o atitudine criticã necruţãtoare faţã de întreaga noastrã viaţã socialã, politicã şi literarã, având curajul sã se opunã unei serii de „opinii" care la acea vreme erau socotite sacrosante, precum de pildã împotriva „şcolii latiniste", împotriva modului cum se fãcea critica literarã, judecându-se valoarea operelor dupã alte criterii decât cele ale esteticei, teorie vizând în special problema chipului în care fusese efectuatã modernizarea ţãrii, punând în discuţie teoria „formelor fãrã fond", de fapt o teorie „sociologicã" propriu-zisã asupra cãreia deci ne vom opri mai insistent.

Dupã cum e bine ştiut, Maiorescu avea un deosebit dar de organizare de cercuri, de grupãri diverse, unele „culturale", cum a fost de pildã „Junimea", cu organul ei de imens prestigiu Convorbiri literare, altele de caracter militant politic precum cel „junimist" conservator.

Nu e locul sã ne oprim prea mult asupra acestor diverse activitãţi ale lui Maiorescu,^[3] dar cei din generaţia mea ne dãm seama cât de copleşitoare a fost personalitatea acestui om de culturã, prin faptul cã am putut cunoaşte o serie de alţi mari profesori - precum Simion Mehedinţi, Rãdulescu Pogoneanu, Ion Petrovici - crescuţi la şcoala Maiorescu, care prin tot felul lor de a se înfãţişa la catedrã, cu o riguroasã punctualitate, cu un anume mod de vestimentaţie şi mai ales cu o anumitã prestanţã magistralã şi un fel de a rosti prelegerile într-o limbã impecabil de corectã, cu gesturi amãnunţit de studiate, toate fiind copii ale felului cum se arãta în public Titu Maiorescu.^[4]

Aleksandr Dughin: "Crearea axei Berlin – Moscova, ca o construcţie occidentală portantă a Imperiului Eurasiatic, presupune câţiva paşi serioşi privind ţările Europei de Est situate între Rusia şi Germania"

 

EXTRASE DIN “BAZELE GEOPOLITICII” despre Romania si Moldova

Sunt cateva extrase despre România și Moldova din lucrarea celui mai important și influent geopolitician rus contemporan, Aleksandr Dughin. “Bazele Geopoliticii” a aparut in 1997 la Moscova. Cartea va fi editată anul acesta și în limba română.

5.7. România şi Republica Moldova – integrare sub ce semn?

România şi Moldova reprezintă două părţi ale unei regiuni geopolitice unice, populată de un etnos ortodox unitar – urmaşii dacilor care vorbesc o limbă din grupa romanică şi care au acumulat într-o mare măsură, elementele culturale, lingvistice şi rasiale din anturajul slav. Din punctul de vedere al geopoliticii, integrarea României şi a Republicii Moldova este iminentă, dar Moscova trebuie să se străduiască să înfăptuiască această unificare în interesele sale, pentru a include acest spaţiu în zona unde deţine controlul strategic nemijlocit. Cultura României reprezintă în ansamblu modelul tipic ortodox care uneşte direct aceste pământuri cu Eurasia. Singurul obstacol pentru a integra definitiv aceste pământuri în Rusia îl constituie factorul lingvistic şi apropierea geopolitică de regiunile catolice. Pe lângă toate acestea în vestul României, în Banat, este semnificativ procentul ungurilor-catolici şi al românilor-uniaţi.

Prin România, Republica Moldova şi Ucraina Centrală trece o fâşie neîntreruptă, populată de popoare ortodoxe, care uneşte pământurile Rusiei cu Serbia, avanpostul Eurasiei în Balcani. Este în interesul Eurasiei, ca acest ţinut să se transforme într-o regiune strategică şi culturală unitară – de fapt într-o singură ţară. Aceasta înseamnă ca tocmai Moscova să fie iniţiatoarea integrării moldo-române; pusă de la bun început sub semnul ortodox şi eurasiatic. Totodată, este important ca enclava ortodoxă românească, din răsărit, şi din apus, să unească popoarele ortodoxe slave – ucrainenii şi sârbii -, asigurând în felul acesta continuitatea integrării teritoriale, bazată nu atât pe particularităţile etnice, cât pe cele confesionale şi pe înrudirea culturală. Totodată, un asemenea „bloc ortodox”, de la Nistru până în Muntenegru, în centrul căruia trebuie să se afle România unificată, trebuie să se formeze în colaborare cu Berlinul, căruia i se oferă partea cea mai de vest a Europei Centrale, din Prusia, prin Cehia şi Slovacia, spre Ungaria şi Austria, apoi spre Croaţia, până la Marea Adriatică. Dacă adăugăm la toate acestea extremitatea de răsărit a Poloniei şi a Prusiei răsăritene, care mai spre nord îi revine Germaniei, atunci continuarea firească a Rusiei spre vest, în regiunea balcanică, va fi logică şi acceptabilă, nu va încălca echilibrul geopolitice ale Europei Centrale care, din punct de vedere geopolitic, aparţine sferei de influenţă a Germaniei.

1.7. România Mare

Pidosnica deconstrucţie

(de Paul Everac)

Trebuie sa recunosc ca cel ce a inventat notiunea si trendul de deconstructie a avut o minte uriasa, bine exersata, dar si pidosnica ce nu s-a pomenit. A stiut unde sa puna levierul, ranga, sa salte si sa sfarame tot ce se gasea inchegat, ba si organic, chiar armonic, sub pretext ca innoieste, face curatenie, revolutioneaza. Ti-a pus deodata pata putrejunii pe frunte.

Acum dai zor sa te innoiesti. In ce directie? Bineinteles in a deconstructiei, unde poti ajunge repede mester, prooroc. Si atunci nu mai e bun ce ai avut. Nu mai sunt buni clasicii, nici durabilii. Nu mai e buna educatia pe cateva principii statornice. Nu mai e buna starea de contenenta si de auto-aparare a statului.

Lucrurile grave si serioase se iau atunci la misto, axiomele se pun la indoiala, peste marii nostri predecesori bate un vant de deriziune. Atunci, in focul de a deveni globalist prin inaderenta, te lepezi usurel de tarisoara ta, arunci patriotismul la cos, te rusinezi ca ti-ai iubit cu oarecare patos natiunea, n-o mai scoti bine la capat nici cu familia, nici cu scoala, nici cu istoria, poate nici cu religia. Te demantelezi, iti creste o piele noua cosmopolita, suficienta, daca nu chiar aroganta, si umbli de aici inainte ca o carie, ca un gandac de baligar, sa deconstruiesti totul. Devii steril, te auto-amputezi din spirit revolutionar. Iar nenorocita ta de patrie devine o branza fermentata cu viermi in ea.

Cine a inventat chestia asta stia ce face. Deconstructia era procedeul magic de aruncat in aer. Noi, romanii, multilateral talentati in lipsa de caracter, avem mare spor aici. Noua nu ne trebuie in strainatate doua generatii ca sa uitam cine suntem, ca sa ne asimilam, cu limba, cu moravuri, cu tot. Ca sa ne facem cat mai ca ei. Noi exersam asta mai demult. Nu suntem gelosi pe «puritatea» noastra, nu suntem deloc orgoliosi. Ne acordam cu oricine, chiar cu janchinosii lumii. Suntem bucurosi sa ne ia in primire unii, sa ne incadreze, sa ne plateasca, sa ne considere. Ne guduram la ei pentru un «cuvintel» bun. Daca ne bat pe umar, le pupam mana. Daca ne ofera forme superioare de a ne pricopsi, nu ne dam in laturi de la nimic. Orgoliul identitatii? Demnitatea de a fi roman – de unde? La urma urmei, pe ce era sa ne bazam? Turcii, rusii, nemtii au facut cu noi ce au vrut. Evreii, cand le-a fost greu, s-au adunat la noi. Tiganii sunt aici buluc, huzuresc, incep sa ne domine. Toti, intr-un fel, ne-au deconstruit sau macar au vrut s-o faca. Acum insa s-a gasit si fermentul ideologic. De pazit nu ne mai pazeste nimeni. De educat nu ne mai educa nimeni. Vom fi printre primii cu specificitatea identitara tabarcita.

Calul troian e in casa! Da din copite! Adio, natie, si n-am cuvinte!.. Pacat!…

http://infoportal.rtv.net/articol%7Edin-societate%7Einfo-2355821%7Edinozaurul-tare-in-dinti-pidosnica-deconstructie.html

"Soluţia" pentru agricultură: lumpenizarea ! ("scoaterea din agricultură a agricultorilor de subzistenţă")

Recolta.eu

Lazea: Pentru consolidare, avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii de subzistență

Mult râvnitul interviu cu Valentin Lazea, președintele CD CEROPE și economistul-șef al BNR, s-a concretizat. Recolta.eu vă prezintă viziunea acestuia vizavi de consolidarea exploatațiilor agricole din România, discuții „țesute” pe baza studiului care a avut o temă similară, dat publicității ieri.

 Încă de la debutul interviului, Lazea a declarat franc faptul că nu este de acord cu propunerea care s-a făcut în studiul „Consolidarea exploatațiilor agricole”, și anume aceea „de a taxa mai serios proprietatea”, terenul agricol deținut de către fermele mijlocii și de cele mari. În opinia economistului-șef de la BNR, pentru a face consolidare, în ciuda opoziției micului agricultor, trebuie avută în vedere tocmai taxarea mai serioasă a terenurilor agricole deținute de acesta, adică aplicarea unei măsuri punitive, a „bățului”, în concordanță cu metafora „acțiuni stimulative” vs. „acțiuni punitive” („carrot” vs. „stick”).

„Orice politică de consolidare a terenurilor trebuie abordată atât cu instrumente de natură stimulativă, cât și cu cele de natură punitivă. Și asta deoarece numai cu partea bună, cu binele, nu se ajunge prea departe. (...) Partea stimulativă în această poveste a consolidării o constituie programele de genul rentei viagere sau pensionării anticipate care, însă, nu mai sunt disponibile, potrivit discuțiilor existente la nivelul Comisiei Europene (CE). (...) Însă, întrebarea logică pe care ar trebui să ne-o punem este cu privire la partea penalizatoare, cea care l-ar putea obliga pe micul fermier, vrând-nevrând, să meargă spre consolidare. (...) N-am făcut nimic dacă aplicăm o taxă mărită celor fermierilor mijlocii sau mari. Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii subzistență, pe cei care sunt mici. Sigur, lor nu le va conveni această măsură. Aici vorbim de o măsură pe termen lung și de una cu efecte benefice”, a declarat pentru Recolta.eu, Valentin Lazea.

Vi se păreau ciudate aceste afirmaţii acum 5-6 ani ?

Dispare ţăranul român

http://www.newspad.ro/Dispare-taranul-roman,103007.html

(4 aprilie 2006)

Romania va pierde 3 milioane de hectare de teren arabil * Conform negocierilor de aderare duse de clasa politica pana acum, tara noastra trebuie sa transforme 30 la suta din suprafata arabila actuala in parloaga * Termenul limita este inceputul anului 2009 * Asta ar insemna ca 1,5 milioane de proprietari de terenuri agricole trebuie sa renunte la agricultura * Primii vizati sunt micii agricultori, oamenii cu sapa, care produc, in general, foarte putin peste nivelul de autoconsum * Practic, taranul roman este in pericol
 
"Romania are la ora actuala 15 milioane de hectare de teren agricol, din care aproape 10 milioane sunt teren arabil. Restul sunt livezi, pasuni etc. Conform planului de integrare a tarii noastre in Uniunea Europeana, negociat in guvernarea precedenta, incepand cu anul 2007, anul intregrarii, avem o perioada de gratie de maximum doi ani - adica pana la inceputul lui 2009 - pentru a reduce suprafata arabila la 7,032 milioane hectare. Aceasta din urma se numeste <>. Diferenta va fi scoasa din exploatare. Va trebui sa devina parloaga", ne-a spus Adrian Dobrescu, director al Oficiului de consultanta agricola Bucuresti, fost ministru secretar de stat in Ministerul Agriculturii din partea PNL.

Scoaterea din circuitul agricol a 3 milioane de hectare de teren arabil - cam cu tarani cu tot - este o treaba destul de complicata. Pe de o parte impactul social este unul de temut. Chiar daca munca lor nu are eficienta occidentala, ea hraneste totusi o mare parte a populatiei Romaniei, prin sus-numitul autoconsum. Pe de alta parte, evolutia preturilor alimentelor de baza in Romania post-integrare va fi una greu de controlat.

Iliescu a corectat Legea 18 cu o carioca rosie

Un nou blog

De ce încă un blog ? 

Pentru că în vremea atacului contra naţiunilor şi statelor naţionale trebuie luat atitudine.

"Ţăranul amar" nu va fi blog sămănătorist-păşunist, rromâno-verzist sau pastoral-bucolic,  ci un blog de atitudine, naţional-identitar.