"Dinozaurul tare în dinţi"

Texte de Paul Everac, din Cronica Română ante-2012. Salvate - parţial - aici, aici, aici şi aici. Rubrica, uneori şi bisăptămânală, avea titlul "Dinozaurul tare în dinţi".

"Regulatorii humanişti"

   Cand Presedintele Basescu a venit la Putere, el avea de partea sa, drept calitati majore incontestabile, o gura bogata pe care francezii o numesc "la gueule" iar romanii de balta "papagal"; o stiinta neinfricata a conducerii vaselor de comert prin marea tulburata, plina de spume, zbuciumandu-se in stramtori, si o stiinta a conducerii de agenturi navale profitabile pentru statul socialist.
   Infruntase furtuni cu glas si cu ochi de vultur, cu privirea pe sextant, calarise zodiile, se strecurase prin taifunuri geografico-politice, scapase indemn de persecutiile dictatoriale. Dar cum toate au o limita omeneasca, avea si un defect major, de neintrecut: nu-l citise pe Cartarescu. Mai mult: nici nu auzise de el. In nicio ora, agera sau somnolenta, de cart la pupa, nu-i cazuse in mana asa ceva. Cand a fost intrebat, bravul matroz, altfel fara frica si repros, s-a balbait, a devenit timid, a rostogolit vorbele care inainte sareau ca niste castane pe jaratec si a recunoscut, da, ca poarta acest grav handicap, angajandu-se sa-l lichideze cat mai curand. Cum era sa conduca Romania nestiind cine e Cartarescu?
   Curand a aflat ca exista si o zona de inalta literatura si inalta filosofie in tara pe care urma sa o ia in mana, si ca marii protagonisti humanisti, mai dati in ma-sa decat deocheatii baieti destepti, s-ar cuveni sa stea in jurul sau, cu peritiile lor, ca o salba de nestemate in jurul unei frunti usor dezgolite, dupa taierea motului prezidential. Si i-a strans degraba pe humanisti la Curte, incepand sa-i scarpine pe greaban si sa le dea potricale si dulceturi, uitandu-se cat mai atent la gura lor iscusita, invesmantata aforistic si desteapta nevoie mare. Nu sunt sigur ca a dus romanul lui Cartarescu pana la capat, de Orbitor ce e, insa de straduit s-a straduit. In schimb, cartulia "De ce iubim femeile?" si-a asezat-o in siguranta la capatai. Nu sunt sigur nici ca a parcurs opera completa a celorlalti trei dintre marii nostrii filosofi postdecembristi, desi nu era un efort prea mare cantitativ, iar calitativ e liber fiecare sa priceapa sau nu, d-aia e democratie. Mi se spune ca si in angeologie si in teoria limitelor (peratologie) si in sociologia Omului Recent, domnul Traian Basescu a facut sensibile progrese, lucrand cu zel, ca sa nu fie ajuns din urma de domnul Becali. Acum Romania poate fi guvernata ceva mai bine.
   Mai ales ca baietii care ne asigura Curtea, cum o faceau candva Corneille, Racine si Boileau, dar si Bossuet si Molière, la celalalt exemplar, al Frantei, acela cu peruca, si aburcat in rangul XIV, ei bine, acesti baieti au inceput sa dea si directive, sa spuna ce trebuie sa faca Presedintele, sa-l reguleze in sensul cel mai nobil al cuvantului, adica sa-i impuna niste reguli de comportare, nu numai in trenul regal, dar si in politica locala sau mondiala. Presedintele cunoaste bine comportamentul la "Potcoava", dar nu cunoaste inca suficienta filosofie si morala politica. Si iata ca in "Evenimentul Zilei" de ieri se ridica generos regulatorul, nu demult necunoscut, domnul Cartarescu, si-i spune elevului sau, spudeu neajutorat (abil numai pe mare cand e ceata) cum sa procedeze si sa se delimiteze de acesti monstri care compun partidul prezidential, adica cum sa bage spaima in echipajul comandat si instruit chiar de el. Pana sa se inspaimante echipajul, mi-e teama ca se va inspaimanta chiar Presedintele nostru, biruitor in lupta cu nume de Traian, cand se va vedea ca a suparat a doua oara pe domnul Cartarescu, ca merita deci din plin o astfel de regulatiune. Daca se mai asociaza si ceilalti 2-3 filosofi postdecembristi ai tarii (in capul listei-tip de 300 de semnaturi pe care poti sa-i scoli si noaptea si sa nu le spui despre ce e vorba ca tot semneaza) e de oaie! Humanistii regulatori nu-si fac decat datoria. Doar pentru asta sunt scarpinati si purtati de colo-colo cu vagonul lui Carol al II-lea!
   Iar domnul Cartarescu, mult tarsit in politica, trebuie crezut in tot ce spune sau cere, de catre acest "grand bète" care si-a permis sa-l ignoreze aproape jumatate de secol. Fara cultura subtire, subtila, aticista, venind de la humanisti de profesie, unde in paste pe ma-sa vreti sa ajungem?

 http://stirile.rol.ro/dinozaurul-tare-in-dinti-154302.html

*   *   *

"Oamenii Măriei Sale"

   O aschimodie lucind de importanta a aparut de curand in doua, trei randuri pe micul ecran, proferand - cu dezinvoltura unui scrantit - stihuri abjecte si aruncand priviri de nagat intoxicat, ca fascinat de propria sa turpitudine.
   Nu era, daca am inteles bine, un om prins cu arcanul pentru a fi dus legat la un adapost sanatorial, ci era un emisar cultural roman liber, care traieste si ne ilustreaza virtutile la New York, in cadrul Casei noastre de Cultura. Era adica, printre altele, reprezentantul meu, balos la gura, sifilizat la conceptie, si care emitea profesional murdarii urat-mirositoare in tigve americane, pentru a arata cat de "inaintati" suntem.
   Cine dusese acolo aceasta mostra de dizgratie intelectuala altoita cu scarna? Cine altul decat patronul sau, care era dl. Patapievici si care nu era la prima sa provocare, abia iesit din manejul poney-ului pavoazat cu svastica. Acelasi domn aruncase in nasul canadienilor un Eminescu mi se spune monstruos, dupa ce-l tavalise pe poet si prin balacareala verbala, facandu-l de bacanie, ca pe unul ce astupa cultura, n-o mai ingaduie. Nici poporul care-l iscase pe Eminescu nu era tratat mai cu clementa, ci relegat in regn fecaloid de dl. Inaintestatator Cultural, si el, intr-un fel, reprezentantul meu, si al Dumneavoastra.
   Dar pe dl. Patapievici cine il pusese in pita? Dl. Presedinte Basescu, acest gentleman jucator care se joaca printre altele si cu a noastra cultura romaneasca la stilul smuls si impins, incercand sa-si faca loc cu coatele pe unde n-a umblat niciodata. Acest dandy, acest arbiter elegantiarum, civilizat si cultivat la vorba si gest, care a intepenit mansa culturii pe dreapta, amortind-o acolo, incat ne rotim cu vreo 4-5 sibariti elitari in cerc si de-acolo nu ne mai scoate nimeni, si-a pus pecetea nobila pe tot ce ne reprezinta si a devenit volens-nolens patronul pionului care devarsa imondice la New York.
   Daca dl. Basescu nu era jucator, el putea face ureche surda si, invaluit in propria sa majestate, dadea jos de pe mantia-i bordata cu catifea omizile degenerate, cu care putea pretinde ca n-are nicio legatura. Dar acum juvetele care defecheaza, urineaza si o ia la cioc in public cu atata antren e pus acolo cu degetul, indirect, al domnului Basescu, face parte dimpreuna cu dl. Patapievici din trena lui si din joaca lui. Ca si crupa magarusului hitlerist. Iar vituperarea si bombanirea poetului national intra in strategia si zestrea domnului Presedinte. Ca multe alte silnicii si degenerescente. E un spirit de echipa si nu avem ce face: c'est a prendre ou a laisser. Aschimodia poarta culori basesciene, iar eu daca vreau s-o resping, s-o alung din reprezentarea mea, trebuie sa-l alung pe dl. Basescu. Eu ca sa scap de tartufismele dulceag-izmenite ale dlui Patapievici trebuie sa scap de dl. Basescu. Eu ca sa ma scutur de elitismul cocosat si cosmopolit ce deferleaza ca o spuma cenusie asupra noastra trebuie sa ma scutur de presedintele jucator, dl. Basescu, care si-a agatat multi mutunache de picioare: dai in ei, dai in seful!
   Daca nu era jucator, dl. Basescu putea sa scuipe si sa injure cat voia, putea sa hahaie cat poftea, el tot elegant si prezidential se prezuma a fi, purta o toga mai putin nadusita de baile de multime. Dar asa, parturile trase de nagatul nefericit si (se presupune) drogat in narile newyorkezilor pleaca de la jucausa Prezidentie prin inteleptul domn Patapievici, care se joaca si el cu noi, fecalele. Si sprintara dna Ridzi atarna de picioarele dlui Basescu, si dna Udrea, si cine stie cate alte cadane risipitoare de euroi de criza. Garda basesciana nu face economie, nici macar la gafe.
   Numai ca oamenii de ambe sexe ai Mariei Sale i-au cam mancat creditul la Bucuresti si i-au cam basit reputatia la New York. Pacat!

http://riddickro.blogspot.ro/2012/01/everac-potpourri-iii.html