Jaful secolului - Privatizarea S.N.P. PETROM

1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.
2. În anul în care se discută problema, 2010, OMV, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei ! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone !”)
3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei ? Unde o stocaţi ? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%) ! 

Petrom - strict secret ! 

ART-emis :

„Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?" (Dan Puric)

Înainte de toate, vreau să mulţumesc tuturor celor din ţară şi străinătate, care mi-au trimis felicitări, avertizări şi chiar ameninţări (directe sau subînţelese) pentru mesajul lansat pe net, la sfârşitul lunii februarie a.c., privind profitul O.M.V. pe anul 2012. Asta înseamnă că luarea mea de poziţie a devenit interesantă dar mai ales interesată. Nu doresc să intru polemici obositoare şi inutile cu nimeni dar nu vreau să creadă cineva că sunt un fricos ori sunt reprezentantul unor interese de grup. Am spus de nenumărate ori şi repet că nu am făcut şi nu fac politică. Sunt colonel în rezervă al S.R.I., profesor universitar, doctor în ştiinţe tehnice (domeniul mine, petrol şi gaze), inginer foraj-extracţie promoţia 1983, căsătorit tot cu o ingineră petro-gazistă, avem doi copii majori, o nepoată şi un nepoţel de câteva săptămâni.

Care-or fi "partidele democratice" ?

  

Înc-o dată, putregaiul s-a demascat.

Vladimir Tismăneanu :

O fantasmă numită Dan Diaconescu

Ce se poate face? In primul rand, este important sa se identifice pericolul, sa nu fie minimalizat. Apoi, partidele democratice trebuie sa inteleaga ca fundamentele constitutionale ale tarii nu pot fi zguduite fara consecinte dezastruoase. Este nevoie de responsabilitate, bun simt, refuz al demagogiei si asumare a unor politici sociale si economice eficiente, care sa fie explicate cat mai clar electoratului.

Geoană :

Dreapta democratica trebuie sa-si asume rolul sau intr-o noua alianta reintarita cu stanga impotriva unor pericole reale

Asa cum spuneam si anul trecut, cred ca dreapta democratica trebuie sa-si asume rolul sau intr-o noua alianta reintarita cu stanga impotriva unor pericole reale si sa evite astfel impreuna un esec major al modelului european, din care sa piarda toata lumea. Nu sugerez omogenitate ideologica, ci o competitie cu reguli si cu un teren neutru, esential pentru o buna societate democratica.

Ungureanu :

"Băieții ăștia nu au nicio treabă cu poporul"

Cine l-a mandatat pe Traian Băsescu să cedeze din suveranitatea statului? 

Parcă, dimpotrivă, Jurământul de învestitură al Preşedintelui prevede să apere suveranitatea statului, aşa cum este ea expusă de Constituţie. 

Să-l scuzăm că-şi arogă meritul?! 

Da, i-l scuzăm, ba chiar, mai mult, îl acuzăm. 

Pe bază de ce muşchi vorbeşti tu de Statele Unite ale Europei, măi Băsescule?! 

Ne-ai întrebat pe noi, pe mine şi pe tine, dacă-ţi dăm voie să ne angajezi în aşa ceva? 

Mie, unuia, mi-a ajuns Pactul de la Varşovia. 

Nu vreau să-l muţi la Bruxelles. 

Poate că cititorii noştri vor asta. 

Dar, întreabă-ne, Băsescule!

Bursa:  

Noroc că Băsescu a rămas acasă!

     Voluntarismul premierului şi al preşedintelui (trăsătură de caracter comună) colateralizează poporul drept victimă.
     Poporul suntem noi- tu, care citeşti şi cu mine, care scriu

     Patria e camera în care scriu, strada de sub fereastră, familia şi din nou, tu şi cu mine.
     Dar băieţii aştia despre care eu scriu şi tu citeşti, n-au nici o treabă cu patria şi poporul.
     N-au nici o treabă cu noi, cu tine şi cu mine.
     
MUŞCHII LUI PONTA

      Uzurparea prerogativelor preşedintelui, la care s-a pretat premierul Victor Ponta, plecând să ne reprezinte la Bruxelles, contra prevederilor constituţionale (cu interpretare certificată de Curtea Constituţională), nu necesită nici un efort de caracterizare - este aventurism pur.
     Gestul pare o lovitură de palat instrumentată birocratic - Ministerul de Externe nu a transmis la Bruxelles lista delegaţiei întocmită de preşedinte, ci, la voinţa premierului, a transmis altă listă, întocmită de premier.
     Desigur, e o porcărie, în raport cu care Băsescu s-a comportat civilizat, rămânând acasă, ca să nu facem, în centrul Europei, mahala.
     Ponta nu pare să vrea nimic altceva decât să-l umilească pe Băsescu, o intenţie dezvăluită involuntar de Crin Antonescu, într-o intervenţie recentă, când l-a numit pe Băsescu drept "masculul alpha".
     La animalele care trăiesc în turmă, "masculul alpha" este liderul a cărui supremaţie poate fi înlăturată de masculii tineri, numai prin luptă directă, iar ceea ce a făcut Ponta este chiar aşa ceva - o coborâre bruscă în zoologie.
     Ponta nu a călcat în picioare democraţia, ci socialul.
     Nu i-a păsat de noi, nici cât de cât.
     El vrea supremaţia turmei.
     O percepe drept chestie de muşchi.
     
MUŞCHII LUI BĂSESCU
 

Pentru a avea progres în România trebuie să terminăm cu reformele. Altfel terminăm cu România.

Foarte interesantă abordarea. Timp de 23+ de ani tot suntem tocaţi cu "reforme", care de fapt au însemnat DECONSTRUCŢIE (industrială, psihologică, socială, culturală, identitară, şi statală - cu regionalizarea).

De 23 de ani nu mai construim, doar risipim ("distribuim", "privatizăm") şi îmbucătăţim ("restructurăm", "optimizăm", "redimensionăm"). Nu că tot ce construiam înainte era bun sau necesar (propagandiştii deconstrucţiei au fraza-tip, de contracarare: "eşti nostalgic/retrograd !").

SPQR: 

 Înapoierea prin reforme

 Ca să ne putem vedea de treabă este nevoie să lăsăm istoria în pace. Adică să ne ocupăm de creșterea produsului intern brut, de pildă, deși nu sunt convins că aceasta este calea către mai bine, din simplul motiv că mai mult poate fi și mai rău. Dar pentru asta este nevoie să știm ce avem de făcut: corpurile profesionale să-și dezvolte competențele, spiritul de corp, copiii să învețe ce să facă când or fi mari la școală, părinții să își poată îngriji copiii. Toate acestea presupun liniște. Liniștea, la rândul ei, presupune mersul societății după valorile pe care societatea și le descoperă singură, sau le fructifică. Societatea își produce singură istoria. Mai ales una liberă. Societatea își asumă singură istoria, pentru că în istorie sunt modelele, de acolo vine demnitatea fără de care nu avem democrație. În istorie stau, ca într-un rastel, scopurile unei societăți. Nu în mințile unor intelectuali rătăciți de neam. Pentru că acesta este sensul rătăcirii, separarea de neam și, de la distanța confortabilă a sinecurii, cearta neamului: prin filme, prin ”proiecte științifice”, prin gesturi politice care îl ignoră, îl micșorează și-i terfelesc identitatea.

"Declaraţia de la Budapesta" - 16 iunie 1989

Textul Declaraţiei:

„Astăzi, 16 iunie 1989, odată cu celebrarea funeraliilor victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, eveniment de o deosebită importanţă pentru popoarele Europei şi, în special, pentru cele care trăiesc încă sub dictaturi comuniste, a avut loc o întâlnire între membrii Forumului Democratic Maghiar şi Români, semnatari ai următoarei declaraţii.

Noi, români şi unguri,
Considerăm că libertatea şi propasirea celor doua popoare pot fi realizate şi garantate numai într-un cadru politic pluralist de respectare integrala a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. O acţiune comună a forţelor democratice maghiare şi române se impune pentru atingerea acestui scop. Regimurile comuniste şi în special politica dusă de dictatura ceauşistă a creat o situaţie de criză acută care împiedică comunicarea dintre români şi maghiari. Dialogul început astăzi între noi doreşte să învingă aceste piedici şi să stabilească bazele unor relaţii normale între cele două naţiuni care s-au format în acelaşi spaţiu geografic.

Dată fiind configuraţia hărţii etnice, soluţionarea conflictelor nu poate veni în nici un caz din revizuirea frontierelor, ci din schimbarea rolului lor în sensul liberei circulaţii a persoanelor, a informaţiei şi a ideilor, în conformitate cu acordurile de la Helsinki. Situăm deci îmbunătăţirea relaţiilor româno-maghiare în perspectiva procesului de restructurare democratică general-europeană, care singur va fi în stare să rezolve problemele acumulate de-a lungul istoriei între popoarele continentului într-un mod care să satisfacă interesele legitime ale fiecăruia în parte. Transilvania a fost şi este un spaţiu de complementaritate şi trebuie să devină un model de pluralism cultural şi religios. Este în folosul popoarelor noastre ca diversitatea culturală, religioasă şi de tradiţii care a făcut specificul Transilvaniei să fie prezervată. Dreptul la o reprezentare politică autonomă şi la autonomie culturală a fiecărei naţiuni trebuie garantat. Realizarea sa implică, printre altele, asigurarea unei şcolarităţi de toate gradele în limba maghiară, inclusiv reînfiinţarea universităţii maghiare din Cluj.

Principiile enunţate mai sus vor sta la baza tuturor acţiunilor comune pe care semnatarii înteleg să le ducă în viitor. Apelăm la organizaţiile democratice precum şi la acele persoane care împărtăşesc aceste principii să se alăture acestei acţiuni.
Budapesta, 16 iunie 1989"

Semnatari:
Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Balanescu, din partea Cercului Român din R.F.G., Mihnea Berindei, vicepreşedinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului în România (L.D.H.R.), Ariadna Combes, vicepreşedinte al L.D.H.R., Mihai Korne, director al revistei „Lupta", Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Elveţia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului L.D.H.R., membru al Partidului Naţional Liberal. Ulterior şi alte persoane şi organizatii s-au alăturat acestei declaraţii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federaţiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociaţia Maghiarilor din Transilvania, prin preşedintele Kiss Bela şi secretarul Spaller Arpad, întregul colectiv redacţional al revistei „2000", Bojtar Endre, şeful secţiei pentru Europa răsăriteana a Institutului de Istorie Literară, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea. Declaraţia a mai fost semnată şi de: George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea.

„Majestatea sa a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei care exprimă convingerile sale privind relaţiile dintre popoarele român şi maghiar"

„Marţi, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la reşedinţa sa de lângă Geneva o delegaţie din grupul românilor care au redactat la Budapesta o declaraţie comună împreuna cu Forumul Democratic Maghiar. Aceasta delegaţie compusă din Ariadna Combes, dr. Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu a înmânat Majestatii sale textul declaraţiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei care exprimă convingerile sale privind relaţiile dintre popoarele român şi maghiar".

*   *   * 

ART-emis :

Remember. Declaraţia de la Budapesta, un act de trădare naţională

Societatea civilă

"circulă pe net" :

Societatea civilă merită doar un șut în cur. Prin reprezentanți. Îi cam știm care. Poate un voluntar ceva mai curajos se oferă să încaseze simbolic altceva decît plata obișnuită.

O societate normală NU are societate civilă. Se observă din propoziția anterioară cum nu prea sună ceva corect… lingvistic. Sau logic. De asta am și scos în evidență NU-ul. Fără NU ar reieși că există o societate în cadrul societății care e altceva decît societatea dar o reprezintă cel mai bine. O reprezintă fără a fi aleasă, fără a se identifica, fără să-și asume alte poziții decît mîrîiala nemulțumirii veșnice. În schimb, societatea civilă trebuie mereu consultată. Și eu cred la fel, trebuie consultată la cap. Cum trebuie verificată la buzunare, pentru a vedea cine i le umple.

Formă de parazitism toxic, de mult dovedită a fi o metodă solidă de amestec din exterior, cu structurile cele mai vocale organizate ca ong-uri. Terenul de acțiune cel mai propice (și căutat) se află undeva în vecinătatea mediilor academic și cultural, cu multe ghilimele (suficient să ne gîndim la doi dintre reprezentanții cei maiautorizați – adică cu ok de la centru - Mungiu și Patapievici).

Everac: Organizarea nerentabilităţii

   

   Un Amic, mai demult director performant de unitate socialista, isi deschide in capitalism o pravalie cu de toate, o face moderna, civilizata, prospera. Apoi se intinde, trage un localas de patiserie-cofetarie, sclipitor si el pentru acel orasel de provincie; iar in urma cumpara si pune in miscare si o fabrica-laborator pentru prajituri si cozonaci. Il vad dupa vreo doi ani de avant, il intreb ce mai nascoceste si daca mai are energie sa alerge de colo pana colo in toata tara, numai de dragul de a deveni un mare capitalist bogat. Poate sponsorizeaza si cultura?!

   - Sunt la pamant! Spune Amicul, abia mai gafai, iar falimentul e la usa! – Cum asa? – Asa e organizat. Sa zicem ca iau branza cu 10 lei si o vand cu 12 lei: rezultatul e nul, nu castig nimic, caci banii se duc pe taxe si impozite, intrucat, ma cunosti, la mine totul decurge cinstit, cu acte legale.
   Rivalul meu fraudeaza fiscul. Ia branza tot cu 10 lei si o vinde tot cu 12, dar castiga 2 lei la afacere. Statul nu incaseaza, evident, nimic. Si cum am nu un rival, ci mai multi, toti mi-o iau inainte, prin necinste, iar eu raman mofluz. Am datorii uriase, uneori imi vine sa-mi pun streangul.
   A fi legal in Romania e azi nerentabil! Frauda, coruptia ma ingroapa, pacat de munca, de osteneala, de idei. Sa fur statul, sa fiu necinstit, imi este moralmente imposibil. In schimb, daca il ascult, ma ruineaza. Asa e organizat! As fi pus la indoiala aceasta concluzie groaznica, daca in perindarea cu masina pe care am facut-o prin tara n-as fi vazut cam 60% din pamanturi nelucrate. De ce, de lene? Nu, ci din pricina nerentabilitatii. Cheltuielile de productie ale agricultorului nu se rasfrang in pret, vorbesc in special de micul agricultor, acela fara mijloace. Pare organizat ca el sa nu-si recupereze banii. Si atunci renunta, vinde. Oricand se gasesc companii becalistice care cumpara cu toptanul, pe ruina agricultorului mic si mediu, asteptand sa vanda marelui capitalist, de obicei strain. Castiga gras strainul, castiga intermediarul, taranul bate din buze. Daca mai are si o seceta sau o inundatie, e terminat, ca Amicul. Pe aceasta mina, becalistii intermediari isi fac palate si dau pomeni, spre admiratia prostimii fara cap; iar tara trece, cu acte in regula, sub stapanire straina.

4 iunie 1920, Tratatul de pace cu Ungaria ("Tratatul de la Trianon")

Treaty of Peace Between The Allied and Associated Powers and Hungary

And Protocol and Declaration, Signed at Trianon June 4, 1920

Part I - IV

Go To Part V - VIII | Go To Part IX - X | Go To Part X, Section V - XI, Section V | GoTo Part XI | Go To Part XII | Go To Part XIII - Protocol & Declaration

Treaty of Trianon, and Protocol

THE UNITED STATES OF AMERICA, THE BRITISH EMPIRE, FRANCE, ITALY and JAPAN,

These Powers being described in the present Treaty as the Principal Allied and Associated Powers,

BELGIUM, CHINA, CUBA, GREECE, NICARAGUA, PANAMA, POLAND, PORTUGAL, ROUMANIA, THE SERB-CROAT-SLOVENE STATE, SIAM, and CZECHOSLOVAKIA,

These Powers constituting with the Principal Powers mentioned above the Allied and Associated Powers,

of the one part;

And HUNGARY,

of the other part;

Whereas on the request of the former Imperial and Royal Austro-Hungarian Government an Armistice was granted to Austria-Hungary on November 3, 1918, by the Principal Allied and Associated Powers, and completed as regards Hungary by the Military Convention of November 13, 1918, in order that a Treaty of Peace might be concluded, and

Whereas the Allied and Associated Powers are equally desirous that the war in which certain among them were successively involved, directly or indirectly, against Austria-Hungary, and which originated in the declaration of war by the former Imperial and Royal Austro-Hungarian Government on July 28, 1914, against Serbia, and in the hostilities conducted by Germany in alliance with Austria-Hungary, should be replaced by a firm, just, and durable Peace, and

Whereas the former Austro-Hungarian Monarchy has now ceased to exist, and has been replaced in Hungary by a national Hungarian Government:

For this purpose the HIGH CONTRACTING PARTIES have appointed as their Plenipotentiaries:

THE PRESIDENT OF THE UNITED STATES OF AMERICA:

Mr. Hugh Campbell WALLACE, Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary of the United States of America at Paris;

HIS MAJESTY THE KING OF THE UNITED STATES OF GREAT BRITAIN AND IRELAND AND OF THE BRITISH DOMINIONS BEYOND THE SEAS, EMPEROR OF INDIA:

The Right Honourable Edward George VILLIERS, Earl of DERBY, K.G., P.C., K.C. V.O., C. B., Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary of His Britannic Majesty at Paris;

And

for the DOMINION of CANADA:

The Honourable Sir George Halsey PERLEY, K. C. M. G., High Commissioner for Canada in the United Kingdom;

for the COMMONWEALTH of AUSTRALIA.

The Right Honourable Andrew FISHER, High Commissioner for Australia in the United Kingdom;

for the DOMINION of NEW ZEALAND:

The Honourable Sir Thomas MACKENZIE, K.C.M.G., High Commissioner for New Zealand in the United Kingdom;

for the UNION of SOUTH AFRICA:

Mr. Reginald Andrew BLANKENBERG, O.B.E., Acting High Commissioner for the Union of South Africa in the United Kingdom;

for INDIA:

The Right Honourable Edward George VILLIERS, Earl of DERBY, K.G., P.C., K.C.V.O., C.B., Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary of His Britannic Majesty at Paris;

THE PRESIDENT OF THE FRENCH REPUBLIC:

Mr. Alexandre MILLERAND, President of the Council, Minister for Foreign Affairs;

Mr. Frédéric FRANCOIS-MARSAL, Minister of Finance;

Mr. Auguste Paul-Louis ISAAC, Minister of Commerce and Industry;

Mr. Jules CAMBON, Ambassador of France;

Mr. George Maurice PALÉOLOGUE, Ambassador of France, Secretary-General of the Minister for Foreign Affairs;

HIS MAJESTY THE KING OF ITALY:

Count Lelio BONIN LONGARE, Senator of the Kingdom, Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary of H.M. the King of Italy at Paris

Rear Admiral Mario GRASSI;

HIS MAJESTY THE EMPEROR OF JAPAN:

Mr. K. MATSUI, Ambassador Extraordinary and Plenipotentiary of H.M. the Emperor of Japan at Paris;

HIS MAJESTY THE KING OF THE BELGIANS:

Mr. Jules VAN DEN HEUVEL, Envoy Extraordinary and Minister Plenipotentiary, Minister of State;

Mr. Rolin JACQUEMYNS, Member of the Institute of Private International Law, Secretary-General of the Belgian Delegation;

THE PRESIDENT OF THE CHINESE REPUBLIC:

Mr. Vikyuin Wellington Koo;

Mr. Sao-Ke Alfred SZE;

THE PRESIDENT OF THE CUBAN REPUBLIC:

Dr. Rafael Martinez ORTIZ, Envoy Extraordinary and Minister Plenipotentiary of the Cuban Republic at Paris;

HIS MAJESTY THE KING OF THE HELLENES:

Mr. Athos ROMANOS, Envoy Extraordinary and Minister Plenipotentiary of H.M. the King of the Hellenes at Paris;

THE PRESIDENT OF THE REPUBLIC OF NICARAGUA:

Mr. Carlos A. VILLANUEVA, Chargé d'Affaires of the Republic of Nicaragua at Paris;

THE PRESIDENT OF THE REPUBLIC OF PANAMA:

Mr. Raoul A. AMADOR, Chargé d'Affaires of the Republic of Panama at Paris;

THE PRESIDENT OF THE POLISH REPUBLIC:

Prince Eustache SAPIEHA, Envoy Extraordinary and Minister Plenipotentiary of the Polish Republic at London;

Mr. Erasme PILTZ, Envoy Extraordinary and Minister Plenipotentiary of the Polish Republic at Prague;

THE PRESIDENT OF THE PORTUGUESE REPUBLIC:

Dr. Affonso da COSTA, formerly President of the Council of Ministers;

Mr. Joao CHAGAS, Envoy Extraordinary and Minister Plenipotentiary of the Portuguese Republic at Paris;

HIS MAJESTY THE KING OF ROUMANIA:

Dr. Jon CANTACUZINO, Minister of State;

Mr. Nicolae TITULESCU, formerly Minister Secretary of State;

HIS MAJESTY THE KING OF THE SERBS, THE CROATS AND THE SLOVENES:

Mr. Nicolas P. PACHITCH, formerly President of the Council of Ministers;

Mr. Ante TRUMBIC, Minister for Foreigri Affairs;

Mr. Ivan ZOLGER, Doctor of Law;

HIS MAJESTY THE KING OF SIAM:

His Highness Prince CHAROON, Envoy Extraordinary and Minister Plenipotentiary of H.M. the King of Siam at Paris;

THE PRESIDENT OF THE CZECHO-SLOVAK REPUBLIC:

Mr. Edward BENES, Minister for Foreign Affairs;

Mr. Stephen OSUSKY, Envoy Extraordinary and Minister Plenipotentiary of the Czecho-Slovak Republic at London;

HUNGARY:

Mr. Gaston de BÉNARD, Minister of Labour and Public Welfare;

Mr. Alfred DRASCHE-LAZAR de Thorda, Envoy Extraordinary and Minister Plenipotentiary;

WHO, having communicated their full powers found in good and due form, HAVE AGREED AS FOLLOWS:

From the coming into force of the present Treaty the state of war will terminate.

From that moment and subject to the provisions of the present Treaty official relations will exist between the Allied and Associated Powers and Hungary.

[...]

PART II.
FRONTIERS OF HUNGARY. 
ARTICLE 27. 

The frontiers of Hungary shall be fixed as follows:

[...]

3. With Roumania:

Trădarea elitelor

Traducerea articolului lui Éric Anceau, La trahison des élites (Trădarea elitelor).
 
Elitele conducătoare îşi atribuie legitimitatea de care dispun, fie tradiției, carismei sau legalităţii, conform tipologiei binecunoscute propuse de Max Weber (în 1919), însă ele trebuie să știe cum să gestioneze crizele care lovesc periodic societățile faţă de care sunt responsabile, pentru a se menține la putere. Prin lipsa de înțelegere a nobilimii franceze, care ținea de privilegii și dorea să obțină mai multe, s-a pierdut totul între 1787 și 1789, prin deschiderea cutiei Pandorei printr-un reformism incomplet, deoarece era destinat în mod exclusiv intereselor sale proprii.

De atunci, rolul elitelor noastre este mult mai complex. După cinci schimbări de regim, ele au rămas la putere sub diferite avataruri, în cadrul unei democratizări relative, dar reale, cu preţul unor importante concesii. În fresca sa monumentală, La Responsabilité des dynasties bourgeoises (Responsabilitatea dinastiilor burgheze, 1943-1973), (Emmanuel) Beau de Loménie arăta abilitatea extraordinară a acelorași familii și acelorași rețele de a rămâne deasupra, în ciuda prăbușirilor naționale de care au fost în mare parte responsabile, și care s-au plătit de fiecare dată prin ocupație și dezmembrarea teritoriului: 1815, 1870, 1940 ! Caricatural în detaliile sale - autorul a reluat, de exemplu, "mitul celor două sute de familii" - tabloul a avut un sâmbure de adevăr. În timpul perioadei Les Trente Glorieuses (boom-ul de după primul război mondial, anii '30), aceste elite au dezvoltat totuși o nouă politică socială, au construit o industrie modernă și vie, iar de la 1958, sub conducerea generalului de Gaulle, un regim care a făcut să strălucească Franța.

Când Beau de Loménie a murit, în 1974, fresca lui părea să descrie un trecut revolut.