Care este problema cu 23 august?

SPQR: 
 
[...] De ce avem, deci, o problemă cu 23 august? Pentru că, așa cum arătam, este un început forțat, ratat, al contemporaneității românești. Primul start, 1918, după întregirea României, a fost unul dintre cele mai fecunde și dense perioade istorice, cu o densitate de personalități, probleme, succese și soluții de mare valoare. Societatea românească se regăsise și învățase să își fructifice în energie socială creatoare tangajul interior, inerent marilor prefaceri. Am intrat în august 1944 sub ciocanul comunismului pentru care România era un stat multietnic și imperialist, și am ajuns astăzi, la 20 după „revoluția democratică din 1989” sub același pericol al pierderii statului-funcțional și al unității naționale. August 1944 a însemnat începutul sfârșitului pentru modernizarea naturală, prin lichidarea elitelor muncitoare (țăranii) și gânditoare (profesorii, avocații, militarii, medicii). August 1944 înseamnă începutul instituționalizării prostiei și incompetenței, unde bunele soluții au însemnat excepția prin munca eroică a unora, scăpați de sub satârul bolșevizant. August 1944 a însemnat începutul programat al holocaustului generațional și al profesiilor. Pentru că o societate se ține cu conștiința și acțiunea în virtutea unei misiunii publice, asumată de câte un val de tineri, respectiv de ocupații profesionale. Azi, mișcarea de generație în România este o curiozitate pentru cei mai mulți, iar corpurile profesionale nu au nici un fel de prezență cu demnitate publică. Cu toții suntem căutători de existență printre resturile diviziunii muncii mondiale.

August 1944, a însemnat începutul barbarizării societății românești. Și nu, nu suntem într-un nou Ev Mediu. Ar fi fost bine. Evul Mediu românesc a fost creștin și, până la fanarioți, a stat sub însemnul învățăturilor lui Neagoe Basarab. A fost mare, a fost cult, demn și liber, chiar dacă mereu în tensiunea otomană, poloneză, ungurească etc. Țăranii fură liberi cei mai mulți dintre ei, cel puțin până la Mihai Viteazul (dar cam de pe atunci începe, paradoxal ... epoca modernă europeană). Democrația la noi fu inventată la sat, arată Stahl cu studiile sale despre satul devălmaș (obștile sătești) și Iorga cu teoria romaniilor populare, chiar mai înainte de Evul Mediu. Nu. August 1944 este începutul celui mai mare fals prin care a trecut poporul român: ridicarea demagogiei la rang de politică de stat - ceea ce a condus la lichidarea funcției statului, și a infiltrării ideologiei în esența omului, în viața lui de familie. Am ieșit din aceste două uriașe provocări? (De ar putea fi falsificate doar tablourile/banii/vinul iar viața popoarelor nu?)

23 August 1944 - Salvarea României sau trădare naţională?

Historia:

Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului român, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, în majoritate nefaste pentru România. S-a trecut cu vederea în mod deliberat situatia militara a României în primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savârsita în strânsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situatia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate înca de la sfârsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora. Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative si nu s-a spus pâna acum nimic despre conspiratia Casei Regale si a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu si a guvernului sau s.a

13 iunie 1944

1. Bodnaras unelteste, la Palat, deschiderea frontului prin "Poarta Iasiului"

"Înregistrarea pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944" ?

Art-emis:

Inedit! 23 august 1944

[...]

Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu după înregistrarea pe plăci

Mareșalul: Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui Mihai Antonescu spunând ceva asemănător).

Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară, o pot salva.

Mareșalul: Majestatea sa se înșeală…

Regele: Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?

Mareșalul: Majestatea Ta…

Regele: Voastră.

Mareșalul: Voastră, dacă vreți.

Regele: Nu că vreau, trebuie.

Mareșalul: Astăzi sunteți nervos.

"Incapacitatea statului-naţiune" ?! Poate "incapacitarea" (indusă)

Prioritate de dreapta:

bullshit

"Suveranitatea nu dispare, dar se deteritorializează"; "Actuala fază a globalizării va conduce spre o reorganizare a suveranităţii pe alte baze decît naţiunea"; "Dimensiunea teritorială a suveranităţii s-a dezvoltat odată cu statul-naţiune (ce nu trebuie confundat cu statul-naţional în care s-au împotmolit politicienii români), iar astăzi asistăm la sfîrşitul acestei epoci"; "Straturi de suveranitate pe care existenţa statului-naţiune le estompase în ultimele două-trei sute de ani"; "Incapacitatea statelor-naţiune de a mai gestiona eficient fluxurile locale şi internaţionale a dus la emergenţa unor instituţii şi organizaţii cu vocaţie supranaţională care îşi asumă tot mai multă suveranitate"; "Incapacitatea statului-naţiune de a răspunde nevoilor elementare ale populaţiei (locuri de muncă, asistenţă socială etc.) este evidentă pentru orice observator onest" - doar câteva dintre tezele activistului de şcoală Soros Cristian Pîrvulescu ("Rătăciţi în trecut" - Observator cultural).

Îşi asumă USL, care l-a numit la conducerea Forumului Constituţional (2013), acest atac la stat şi la naţiune ? N-ar fi primul, la C.P., care a mai condus acelaşi Forum şi în 2003, numit de PSD.

[...] Poate şi din această cauză, folosind un limbaj naţionalist deloc frecventat pînă acum, Traian Băsescu a ajuns să ameninţe guvernul maghiar spunînd – nici mai mult, nici mai puţin – decît că „România îşi va asuma leadership-ul punerii la punct a Budapestei“, deoarece Ungaria „a devenit un focar de instabilitate din punct de vedere al tratării minorităţilor în regiune“. Preşedintele îndeamnă la izolare: „Poate să se perinde prin Harghita şi Covasna toată protipendada politicienilor maghiari. Cred că e ultimul an în care au putut să o facă atît de relaxat“. Ce urmează? Expulzare? Blocarea graniţelor pentru politicienii unguri? Afirmaţiile lui Traian Băsescu sînt doar declaraţii tactice, în contextul luptelor politice de vară din România? Sînt un experiment pentru a testa reacţiile opiniei publice şi a adversarilor? Încă un pas pe calea orientării dezbaterii politice româneşti spre subiecte „patriotice“ precum „unirea cu Moldova de peste Prut“? [...] 

Centralizarea supei pentru poporul unic muncitor

În primăvara lui 1989, la IMAIA Bu­cureşti (Întreprinderea Mecanică pentru Agricultură şi Industrie Ali­men­tară) a început să circule un zvon le­gat de obligativitatea mâncatului la cir­cul foamei. Evident, era vorba des­pre "dreptul" muncitorului de a lua masa la cantină, doar că orice "drept" se traducea printr-o obligaţie.

Zvo­nu­ri­le se răspândiseră şi prin alte medii, dar o primă confirmare le-a fost dată an­gajaţilor întreprinderii o dată cu pri­ma comandă clară. "Am auzit asta mai întâi ca zvon care circula printre co­legi. Ar fi fost următorul pas după lip­sa acută de mâncare din magazine şi introducerea alimentelor de bază pe cartele. De obicei, toate zvonurile negative se confirmau după o pe­rioadă, iar asta s-a întâmplat la câ­te­va luni după ce deja lumea începuse să comenteze, când am fost chemată la directorul general şi mi s-a prezentat o comandă de automate de supă pentru utilarea circului foamei de la Com­plexul Unirii. Urma să le pre­zen­tăm un prototip care ar fi fost pus în funcţiune la cantina de la Unirii, apoi să producem aceste automate pentru toate celelalte "circuri ale foamei" din Bucureşti şi din ţară. Viitorul nu suna bine deloc. Deja ne vedeam toţi la coadă la cantinele enorme, luându-ne supa de la dozator pe bonuri şi ducând-o în sufertaş la copii, acasă", povesteşte Ioana Eugenia Mihailov, fost inginer şef desfacere al întreprinderii bucureştene IMAIA.

Cu ajutorul automatelor de supă şi al altor ulterioare dozatoare pentru di­verse mâncăruri, a devenit populară ex­presia edificatoare în epocă pentru "si­lueta" oamenilor muncii din Ro­mâ­nia: "ascuţit/slab ca lupta de clasă" – sintagmă care-şi avea ră­dă­ci­ni­le în prin­cipiile comunismului din anii ’50. Se pare că "tovarăşul-mult-iu­bit" în­cer­ca să experimenteze pe clasa mun­ci­toare tratamentul pe care Nastratin Ho­gea i l-a aplicat măgarului său. Dacă ar fi reuşit, după cel mult un an s-ar fi su­părat şi el pe românii morţi de foa­me aşa cum Nastratin Hogea s-a su­pă­rat pe bietul măgar care a murit "chiar când se obişnuise să nu mai mă­nân­ce". "Numele oficial al circului foamei care ne aştepta din primăvara lui 1990 era «complex agroalimentar».

Era prevăzut cu pieţe publice şi cu o imensă sală de mese, un fel de supermarket imaginat de conducătorii regimului socialist pentru a centraliza distribuţia de alimente", mai spune inginera de la fosta IMAIA. Femeia îşi imagina deja cum Ro­mâ­nia s-ar fi transformat într-o "Oceanie" descrisă de Orwell în romanul "1984".

"Mai întâi au apărut construcţiile. Vedeam cum se ridicau pe lângă noi, de la o zi la alta, ca o ameninţare. Ne simţeam ca acei condamnaţi la moarte care erau obligaţi să privească ridicarea spânzurătorilor unde urmau să fie ucişi. Ne era frică să vorbim despre asta, pentru că nu ştiam cine ne va «turna» dintre rude, vecini sau prieteni. Nu aveam încredere în nimeni, iar dacă auzeam ceva şi comentam, o făceam întotdeauna fără să ne exprimăm opinia în pu­blic", îşi aminteşte Ioana Eugenia Mihailov. Din fericire, scenariul de groază nu a devenit realitate, cu toate că românii s-au aflat la numai câteva luni distanţă de el. Până în decembrie ’89, doar două circuri ale foamei au fost terminate. Unul dintre ele, cel din cartierul Pantelimon, a devenit ulterior parte din piaţa Delfinul. Al doilea face parte din complexul comercial Unirea. Multe alte "circuri ale foamei" au fost doar în parte construite, în diferite părţi ale Bucureştiului şi s-au transformat în Mall-uri: Bucureşti Mall, City Mall sau Plaza România. Un alt "circ al foamei" a fost transformat în Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, la Timpuri Noi. Altele au fost demolate.

http://jurnalul.ro/scinteia/special/centralizarea-supei-pentru-poporul-unic-muncitor-319516.html

Români în oglindă

BURSA:

     Abjecţia din "De ce este România altfel?", o carte a istoricului Lucian Boia, care îşi datorează succesul printre "români" tezei că "românii" nu au o identitate naţională structurată (un succes paradoxal, nu-i aşa?! - cum ajungem să premiem o carte care ne face tâmpiţi, în mod explicit?; doar din tâmpenie!), s-a prelins şi în discursul lui Ion Cristoiu, convocat telefonic, marţi, în emisiunea lui Robert Turcescu, dedicată recentelor întâmplări de la Antena TV.

     Cristoiu a spus:

     "Nivelul dezastruos al presei româ-neşti nu îşi are cauza în ziarişti, ci îşi are cauza în publicul consumator.

     Noi am fost tâmpiţi de românii tâmpiţi, nu noi am tâmpit România.

     Este o prostie!

     Ei ne-au tâmpit".

     Un faimos istoric şi un faimos ziarist se întâlnesc într-o părere comună - "românii sunt tâmpiţi" - pentru care nu-ţi trebuie nici cine ştie ce şcoală, nici cine ştie ce inteligenţă.

     Este, doar, o părere rudimentară, o prostie care poate fi rostită după un kil de ţuică, dar nu pleci cu ea din cârciumă să scrii o carte, ori să te dai în stambă la televizor, trans-formând-o în abjecţie.

      O CONFUZIE (NU FOARTE SUBTILĂ)