Ce este în fond o colonizare ?

Blestemul poporului roman e ca strambii sunt mult mai numerosi decat dreptii si fiind atat de covarsitor majoritari strambii, atunci i-au mancat pe drepti. Romanul, spunea Constantin Radulescu Motru printre insemnarile lui, e o specie a lui Homo Sapiens prin excelenta individualista. Fiind prin excelenta individualist, si nu e nicio fericire ca e asa, oricat elogiu ar aduce filosofia liberala acestui tip uman (in special prin Hobbes si Locke), tarat de un egoism hiperbolizat, atunci binele public (dar nu binele public definit in mod abstract, prin notiuni de libertate, egalitate, democratie, etc) la un astfel de popor devine ca si inexistent. Noi nu traim ca popor, ci ca populatie.

Ca sa existi ca popor, e nevoie ca, prin mijloacele intelectuale si rationale, sa te poti ridica deasupra plafonului ingust si meschin al propriului “eu”. Ca sa existi ca popor, ai nevoie sa evadezi din inchisoarea imaginara in care esti tintuit de pasiunile marunte si strict individuale. Fara sa te inalti, asemni vulturului, pana la zenitul inaltimilor aspiratiilor si intelegerilor ca intai existi ca popor si dupa aia existi ca individ, atunci nu te poti numi popor.

Populatia e populatie, poporul e popor. Noi, din nefericire, suntem prea mult populatie si prea putin popor. Fara aceasta stare de lucruri, de a fi prea mult populatie, nu s-ar fi putut distruge in asa masura o economie de pe urma careia, de bine, de rau, ne castigam o paine si aveam de lucru in tara noastra. Ca exista cozi de topor nu e nicio indoiala. Un diplomat rus, in vremea cand inscauna comunismul in tara noastra, ca sa ne fericeasca si pe noi cu binefacerile regimului regalitarist, spunea cam asa (si oarecum dispretuitor): nu avem noi atatea topoare, pe cate cozi de topor exista la voi in Romania. Da, Uniunea Europeana poate fi catalogata ca o neo-colonizare; cateva tari mai rasarite, mai “performante”, din partea occidentala a Europei, a colonizat restul continentului.

Ce este in fond o “colonizare” ? Colonizarea e acel regim politic impus intr-o tara, cu guverne marioneta, si prin care drenezi in tara ta rezervele de materii prime, materiale si energetice, la preturi derizorii, si le dai, in schimb, produse manufacturate sau industrializate. Acest procedeu se numeste exploatarea unor popoare de catre alte popoare pe principiului neechivalentei schimbului. In Europa de azi insa, colonizarea este mult mai insidioasa, mult mai perfida, travestita in straiele drepturilor omului, ale unor principii teoretice si filosofice care se adreseaza individului. Individul de azi, omul abstract al lui Hobbes, e un fel de “cal troian” intrat in “cetatea” popoarelor.

Azi, cosmopolitismul pare (dar numai pare) religia ce raspunde cel mai bine indivizilor, aspiratiilor individuale. A fi azi nationalist, dar nu in sensul unui nationalism belicos sau exclusivist, ci nationalist in sensul in care-ti iubesti neamul tau, tara ta, in care respecti stramosii tai si cultura ta, ei bine un astfel de nationalism, inofensiv, e un “anacronism” dupa parerea unui rafinat filosof ca Patapievici. Azi am devenit “oameni ai planetei”.

Ei bine, sub aceasta deviza bine regizata de “oameni ai planetei, “oameni cu drepturi”, si inca cu drepturi impotriva drepturilor popoarelor, sau ignorand total dreptul popoarelor, sub aceste idealuri fatarnice si insidioase sta de fapt neocolonizarea, exploatarea unor popoare de catre alte popoare.

Azi nu se mai face comert intre tari, ci numai intre “agenti comerciali”. Tarile au devenit, asa, o formalitate, un fel de rau necesar, un punct de trecere unde se tine evidenta TVA si a compensarii lui. “Laisses-passer”-ul liberal domneste fara drept de replica in comertul dintre tari. Unele popoare sunt performante, altele nu. Alea performante or sa le inghita cu totul pe celelalte, neperformante, asa cum pestele mare inghite pestele mic. Ne-au obligat, ca sa ne primeasca si pe noi in “casa lor europeana”, sa punem resursele la “comun” (adica sa le vindem strainilor) si, peste asta, ne mai obliga sa le si “aliniem” preturile la nivelul lor. 

Intrainarea resurselor, in special cele de energie, dar mai ales alinierea preturilor la nivel european, este lovitura de gratie data in moalele capului unui popor cum e si poporul roman.

De ce asta ? o sa va intrebati. Simplu : o tara este performanta, capabila sa vanda intr-o piata de desfacere supra-aglomerata cu debusee industriale, in doua feluri: prin tehnologie (ceea ce nu e de nasul nostru) si prin pret. Competitia prin pret era singura noastra salvare, singura supapa de refulare a unor constrangeri europene extrem de riguroase. Cand am “aliniat” (sau “liberalizat”) preturile, e ca si cum ne-ar fi atarnat cineva o piatra de picioare si ne-ar fi aruncat in mijlocul marii. Din aceasta “aliniere”, a preturilor la energie, castiga in primul rand Europa, prin aceea ca-si asigura rezervele necesare energetice si, totodata, ne leaga noua o piatra de picioare, si in al doilea rand aia de le zicem noi “baieti destepti” (lipitorile din energie).

 
De pierdut pierde cetateanul roman, care suporta costuri mari la energie (fara ca romanul sa poata visa la nivelul veniturilor unui cetatean european occidental) si economia, care a fost vaduvita de un atuu competitional, de un cost mic al resurselor si care avantaj ar fi putut face produsele romanesti competitive (prin pret) pe piata europeana. Daca se va mai continua mult cu aceasta politica economica, popoarele astea dezvoltate or sa ne lase fara izmene pe noi.

By Micul Finantist

http://gandeste.org/general/ce-este-in-fond-o-%E2%80%9Ccolonizare%E2%80%9D/23757