P.N.L. - Mirajul puterii Cinci personaje în căutarea unui autor

Un text din 1990, scris de Aurelian Pavelescu în revista "Europa" nr.8/1990, editată de PnL. Este altă revistă decât cea editată de Ilie Neacşu (în aceeaşi perioadă, şi care avea acelaşi nume). Pavelescu era în 1990 membru în PnL şi omul lui Radu Câmpeanu.

P.N.L. - Mirajul puterii

Cinci personaje în căutarea unui autor

Cei cinci foşti secretari executivi ai P.N.L. sînt toţi deosebiţi de înalţi : Dinu Patriciu, Gelu Netea şi Radu Cojocaru depăşesc 1,90 m, Călin Tăriceanu şi Andrei Chiliman avînd 1,85 m. Nu este vorba de o coincidenţă. Ei s-au constituit după o îndelungă selecţie. Impresionînd prin talie şi mimică, prin tehnici îndelung studiate la şcoala occidentală privind persuasiunea (vai, cît de puţini intelectuali români mai poartă în afară de ei cravate de import !), cei cinci au şi intrat rapid în rolul liberalilor. Chiar nişte liberali decadenţi ! Dacă decadentismul lor nu ar fi eşuat într-o vulgară luptă pentru putere ! [...]

Dinu Patriciu este profesor la facultatea de Arhitectură. Are voce de bariton, astfel încît îşi convinge partenerul mai mult prin fraza amplă, aproape interminabilă şi usor cîntată. El va trage concluziile înainte ca celălalt să spună vreun cuvânt şi în caz de eşec evident mutul a greşit. Capul mic, disproporţionat faţă de corpul deosebit de înalt şi de suplu, îi conferă o alură serpentieră, alură ce motivează majoritatea acţiunilor sale : se insinuează oriunde, invăluie, se face nevăzut, suge laptele mamiferelor dar şi muşcă deosebit de veninos.

A călătorit mereu în străinătate pînă în decembrie trecut şi se pare că probleme deosebite l-au reţinut pînă acum în ţară. Asta şi in condiţiile în care nu a mai avut timp să-şi cîştige modesta sumă de 100.000 lei lunar pe meditaţii, cum o făcea în vremuri mai rele. Puţini ştiu că totuşi activitatea asiduă la P.N.L. nu l-a epuizat atît cît să nu-şi deschidă o mică firmă pentru proiecte de arhitectură, unde studenţii lui au lucrat cîteva luni gratuit, pentru a realiza capital. Alţi studenţi, adică majoritatea, se pare că i-au dat un vot de blam în ianuarie - ca şi mulţi din colegii lui. Eu l-am cunoscut sfios şi harnic, săritor şi prietenos. M-a mirat însă cînd s-a recomandat ''Şeful tineretului liberal'' în ianuarie : nu exista o asemenea organizaţie. Apoi, din nou, cînd i-am văzut semnătura în ''Viitorul'' : ''Dinu Patriciu, şeful Propagandei Partidului Naţional Liberal'' : nu al unei Comisii de propagandă, ci al Propagandei insăşi. În orice caz, asta nu servea drept semnătură.

În februarie a mai încercat şi o mică lovitură de partid, cu concursul lui Călin Tăriceanu. Fiind d-l Câmpeanu plecat în Franţa, fiind tineri şi avînd şi sîngele în schimbare. Apoi şi-au făcut autocritica. Ar fi dorit să intre in CPUN, în locul d-lor I.V. Sandulescu şi Dan Lăzărescu. Conjuraţii nocturne, defăimări publice, care s-au încheiat tot cu un avantaj: un capital de popularitate pentru tineri (deşi au trecut toţi de 40 de ani), în dauna celor vîrstnici care îi iartă mereu.

În campania electorală Dinu Patriciu este foarte devotat. Cîştigă chiar un loc pe listele de la Timişoara. Ce păcat că fiind al treilea nu obţine sufragiile ! Dar nu aşa ! Primul pe liste, ca în filme, renunţă sau cade bolnav la pat sau divorţează, iar eroul principal, Dinu Patriciu îi ia locul şi intră în Camera Deputaţilor.

Aşa de liberal. Format la şcoala dură, austeră a supravieţuirii în comunism. Un liberal autentic trebuie să aibă un singur gînd : să cîştige ! Dacă nu ar fi decît cinismul de a-l aplauda cei mulţi.

Unul din foştii studenţi îmi spune : ''Se foloseşte de oameni. Nu are prieteni. Îi merge mintea. Fereşte-te de el. Iese mereu deasupra. Studenţii de la Arhitectură care l-au vazut în P.N.L. n-au mai dat pe acolo.'' Poate acum se vor răzgîndi.

Călin Tăriceanu e supranumit Pedro. Opiniile generale fiind că trebuie să-l anihileze pe d-l Petre Roman în faţa admiratoarelor.

Nu a reuşit. Tatăl lui vitreg, D-l Dan Lăzărescu îl numeşte "canalie'', "analfabet'' şi ..."ar fi trebuit să te fac şofer''. Mai ridică, în culmea disperării, şi bastonul părintesc asupra lui. Distinsul om de cultură Dan Lazărescu are şi pentru ce să se lamenteze.

Radu Cojocaru e înalt foarte şi are ochii albaştri şi rotunzi. Stă mereu exagerat de drept, cu gîtul rigid şi cînd vorbeşte e ca un sfinx : nu ştii dacă vorbeşte el sau vecinul. Unul din colegii lui de şcoală m-a intrebat dacă e într-adevăr Radu Cojocaru. ''Dar ce face acolo ? La şcoală era mediocru''. Dar dacă vrei, poţi ! Liberalism torsion.

Andrei Chiliman e expert în discuţiile de culoar. Cine trecea pe culoarele PNL-ului în lunile din urmă îl găsea mereu la o uşă. Dar nu voia să intre. Stătea pur şi simplu şi aştepta un partener de dialog. Mult mai tîrziu am aflat că făcea parte din echipă. Are deasemenea peste 40 de ani, dar toată lumea îl cunoaşte ca fiul doctorului Chiliman. A moştenit numai deformaţia profesională a tatălui: cînd te ascultă, îţi dă sentimentul că te vindecă.

Şi Gelu Netea e un fiu : al lui Vasile Netea. În memoria lui Vasile Netea a şi scris articolul fatidic din ''Viitorul''. Nu a făcut niciodată ziaristică pînă la apariţia sa la ''Viitorul''. Dar, evident, nici acolo nu a reuşit să o facă : ziaristica e o meserie ca oricare alta.

Dacă acestea sînt calităţile esenţiale ale foştilor secretari executivi PNL, calităţile echipei ca atare sînt mult mai speciale. O echipă cameleonică par excellence, capabilă să disimuleze şi să convingă, chiar să promită. Căci incontestabil, cei cinci sînt nişte personaje de lux: nu vor nici bani, nici glorie, ci puterea.

Astfel, toleranţa şi încrederea conducerii P.N.L. acordate într-o situaţie socială şi politică incerte, sînt argumente ale decenţei şi principialităţii, iar nu numai ale slăbiciunii. Decizia fermă a excluderii lor este un gest absolut justificat, absolvind, parţial desigur, conducerea P.N.L.

În fapt, succesul Partidului Naţional Liberal se datoreaza convingerii oamenilor, iar nu organizării interne a partidului. O criză de partid nu poate să contrazică adevărul fundamental : liberalismul este un mod de existenţă.