Brâncuşi

Brâncuşi, la prima întoarcere în România (plecase în Franţa în 1904): "Când am plecat, v-am lăsat săraci şi proşti. Acum, când m-am întors, v-am găsit şi mai săraci, şi mai proşti..."

"Timp de 20 de ani am trăit la Paris, cu 20 de centime pe zi. Nu m-am plâns nimănui, n-am făcut nimănui nicio reclamaţie. Puteam avea bani, dacă m-aş fi îndeletnicit cu altceva. Dar am vrut să fac sculptură; şi tot pentru că am vrut eu, am ajuns la Paris. Mon jeu est a moi."

"Eu nu sunt un clown de music-hall, nu-mi trebuie reclamă. Am așteptat 40 de ani ca să fac ceva. Deviza mea a fost: totul sau nimic. Cine ne obligă să facem artă ? Ne putem alege alt meșteșug, dacă tindem spre tranzacții. Putem cumpăra și vinde brânză, de pildă, pește sau zarzavaturi, cu cobilița strămoșească."

"Înainte vreme, noi, artiștii, n-aveam drepturi egale cu cetățenii liberi. Eram un fel de slugi de lux. Revoluția franceză ne-a eliberat și pe noi. Ne-a pus alături de negustori. Și negustorii ne-au subjugat. Dintr-o robie, am căzut în alta și mai neagră. Seniorii feudali, cel puțin, ne dădeau livrele și fireturi de lachei galonați... Cu ăștia, cu burghezii, am ajuns cerșetori în haine negre."

"Când nu mai suntem copii, suntem deja morți."

"Lucrurile nu sunt greu de făcut, ceea ce e greu e să ne punem în situția de a le face."

"Să creezi ca un Dumnezeu, să porunceşti ca un rege și să muncești ca un sclav."