Nu-s defel dumirit în ce nobil scop Ar trebui să alfabetizez un pitecantrop

Să fiu, cică, bun şi-nţelegător, când mă confrunt
Cu vrun amărât de prostănac mărunt,
Să mă comport ca un venerabil cu verbul blajin
Şi cu netotul timid şi cu agresivul cretin,
Ca să dau liotei de rataţi poveţe şi sfaturi
Şcolind nişte rahaţi despre rahaturi,
Ba, pe-ndelete să-i şi explic
Te-miri-cărui lamentabil limbric.

Nu-s defel dumirit în ce nobil scop
Ar trebui să alfabetizez un pitecantrop,
Ori să destăinui cutărui gură-de-petice
Tainele şi arcanele îndeletnicirii poetice,
Dându-i certificat de magistru-n arte
Şi-asigurându-l pe-agramat că-i tobă de carte,
Că pute de talent gregar, ba că chiar
I s-au repartizat chemare şi har
Şi că, dimpreună cu el, poponarii, ţaţele, nenii
Au loc rezervat între genii,
Care-abia ce-aşteaptă şi ele
Să se-mbete cu damf de manele.

Ne-am pierdut minţile cu toţii ?
Calificăm în artă guşatii, tămâiem idioţii ?
Nu zgândăriţi, domnilor, tâmpiţii,
Că ignarii-s prolifici: stârpiţi-i !

Oricum, eu - neavând stofă de Pestalozzi * -
Numaidecât
Le şi dau peste rât.
  
*Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827) pedagog elveţian, discipol al ilustrului scriitor şi filosof Jean-Jacques Rousseau (1712-1778).


(poezie de Romulus Vulpescu)