Societatea civilă

"circulă pe net" :

Societatea civilă merită doar un șut în cur. Prin reprezentanți. Îi cam știm care. Poate un voluntar ceva mai curajos se oferă să încaseze simbolic altceva decît plata obișnuită.

O societate normală NU are societate civilă. Se observă din propoziția anterioară cum nu prea sună ceva corect… lingvistic. Sau logic. De asta am și scos în evidență NU-ul. Fără NU ar reieși că există o societate în cadrul societății care e altceva decît societatea dar o reprezintă cel mai bine. O reprezintă fără a fi aleasă, fără a se identifica, fără să-și asume alte poziții decît mîrîiala nemulțumirii veșnice. În schimb, societatea civilă trebuie mereu consultată. Și eu cred la fel, trebuie consultată la cap. Cum trebuie verificată la buzunare, pentru a vedea cine i le umple.

Formă de parazitism toxic, de mult dovedită a fi o metodă solidă de amestec din exterior, cu structurile cele mai vocale organizate ca ong-uri. Terenul de acțiune cel mai propice (și căutat) se află undeva în vecinătatea mediilor academic și cultural, cu multe ghilimele (suficient să ne gîndim la doi dintre reprezentanții cei maiautorizați – adică cu ok de la centru - Mungiu și Patapievici).

Reprezentanții legitimi, cei care ar trebi să facă legi pentru și să respecte dorințele electorilor, ascultă mai des și în probleme importante de societatea civilă decît de cei care i-au trimis în parlament sau în alte structuri reprezentative.

De unde s-ar putea trage concluzia că parlamentarii & co sînt proști, cei care i-au ales la fel, pentru că, altfel, nu se explică de ce trebuie să gîndească pentru reprezentanți și, prin extensie, pentru societate tamansocietatea civilă.

Evident, aleșii nu sînt proști și nici atît de nepregătiți în ale politicii, dimpotrivă. Identifică (ajutați) repede de unde bate vîntul și se lasă purtați de această formă de lobby, ilegală și imorală. Pentru că lobby înseamnă presiune nepermisă, exercitată prin bani și șantaj, asupra unor factori de decizie.

Dacă nu întotdeauna poți identifica societarii civili cu ușurință, odată ce încep să-și dea cu părerea te prinzi repede. Chiar și așa, ar fi inutil, păgubos, să te bați cu fiecare lefegiu în parte (plus media, învelișul lor de protecție și cale de infestare). Nu, n-are rost. Cel mai simplu mod de a curăța societatea de parazitismul toxic stă în interdicția formală, riguros monitorizată, ca aleșii să se uite în gura societății civile. Nu poți opri informația să circule, dar se poate stopa legitimarea parazitului obținută prin referirile pline de respect la acesta, prin obligativitatea de a lua în considerare orice amestec al acestuia în treburile cetății.

Societatea civilă nu reprezintă societatea, nu are nici o legitimitate, nu are resursele profesionale (altfel s-ar identifica) să sfătuiască în nici un domeniu, uzurpă rolul rezervat unei singure instituții, fie pe plan local fie național, pusă tocmai pentru a decide în probleme de lege și politică în afara influențelor.

Societatea civilă trebuie extirpată din organismul social. La fel cu orice pretenție venită din partea oricărui grup, indiferent că se ascunde sub masca ambiguității voite, de a sfătui, cenzura, contesta, face presiuni asupra reprezentanților legitimi în numele unei fantome gălăgioase. Gălăgie necesară pentru a da senzația și a purta vorba că bîntuie prin cetate o forță pe care nu o putem încadra în normal, dar, vezi Doamne, de care trebuie să ținem cont.