Everac: Organizarea nerentabilităţii

   

   Un Amic, mai demult director performant de unitate socialista, isi deschide in capitalism o pravalie cu de toate, o face moderna, civilizata, prospera. Apoi se intinde, trage un localas de patiserie-cofetarie, sclipitor si el pentru acel orasel de provincie; iar in urma cumpara si pune in miscare si o fabrica-laborator pentru prajituri si cozonaci. Il vad dupa vreo doi ani de avant, il intreb ce mai nascoceste si daca mai are energie sa alerge de colo pana colo in toata tara, numai de dragul de a deveni un mare capitalist bogat. Poate sponsorizeaza si cultura?!

   - Sunt la pamant! Spune Amicul, abia mai gafai, iar falimentul e la usa! – Cum asa? – Asa e organizat. Sa zicem ca iau branza cu 10 lei si o vand cu 12 lei: rezultatul e nul, nu castig nimic, caci banii se duc pe taxe si impozite, intrucat, ma cunosti, la mine totul decurge cinstit, cu acte legale.
   Rivalul meu fraudeaza fiscul. Ia branza tot cu 10 lei si o vinde tot cu 12, dar castiga 2 lei la afacere. Statul nu incaseaza, evident, nimic. Si cum am nu un rival, ci mai multi, toti mi-o iau inainte, prin necinste, iar eu raman mofluz. Am datorii uriase, uneori imi vine sa-mi pun streangul.
   A fi legal in Romania e azi nerentabil! Frauda, coruptia ma ingroapa, pacat de munca, de osteneala, de idei. Sa fur statul, sa fiu necinstit, imi este moralmente imposibil. In schimb, daca il ascult, ma ruineaza. Asa e organizat! As fi pus la indoiala aceasta concluzie groaznica, daca in perindarea cu masina pe care am facut-o prin tara n-as fi vazut cam 60% din pamanturi nelucrate. De ce, de lene? Nu, ci din pricina nerentabilitatii. Cheltuielile de productie ale agricultorului nu se rasfrang in pret, vorbesc in special de micul agricultor, acela fara mijloace. Pare organizat ca el sa nu-si recupereze banii. Si atunci renunta, vinde. Oricand se gasesc companii becalistice care cumpara cu toptanul, pe ruina agricultorului mic si mediu, asteptand sa vanda marelui capitalist, de obicei strain. Castiga gras strainul, castiga intermediarul, taranul bate din buze. Daca mai are si o seceta sau o inundatie, e terminat, ca Amicul. Pe aceasta mina, becalistii intermediari isi fac palate si dau pomeni, spre admiratia prostimii fara cap; iar tara trece, cu acte in regula, sub stapanire straina.
   Dar oare in micul comert nu se intampla lucruri asemanatoare, adica nu se inchid si falimenteaza sute de mii de firme in fata colosilor straini, a supermarketurilor performante apartinand unor companii transnationale? Cine sa rivalizeze cu ele, construind o clasa medie romaneasca oarecum performanta? Rolul romanului, izbit de nerentabilitate, ramane sa intermedieze si sa revanda produsul strain, sa faca import pentru beneficiul patronilor si pe spinarea consumatorilor, fratii sai.
   Unde e jocul pietei, cand trusturile straine pot sa se carteleze si sa-si impuna diktatul pe piata asa-zis „libera”. Si pot sa se carteleze si intermediarii, si o si fac, batandu-si joc de producatorii autohtoni si de clientii consumatori.
   Nu era dictatura economica a lui Ceausescu mai aspra decat dictatura trusturilor cartelate, predictia lui Marx se confirma! Dar oare industria, industria noastra in multe performanta, n-a fost silita sa se ne-rentabilizeze cu felurite tertipuri, cu taxe, impozite, boicoate, dobanzi, cu un arsenal de mijloace care s-o scoata mereu debitoare? Nu s-au inchis portile la o suma din marile noastre intreprinderi, dandu-se afara oameni cu ghiotura, incurajandu-se pradarea si capusarea lor, impingandu-le cu dinadinsul la falimente, pentru ca amatorul strain si intermediarul sau roman sa si le adjudece pe nimic, dupa ce au capatuit si o liota de inalti functionari venali cu nume romanesti?
   De unde s-au boierit atatia baroni peste noapte din Marele Ordin al Smecheriei, patronat de cei mai de seama sefi politici, nu „ticalositi”, ci ticalosi din pornire? Din organizarea nerentabilitatii, pentru a ieftini si a da (acapara) de pomana!
   Aproape toate intreprinderile noastre aducatoare de bani, de multi, multi bani, sunt acum in mana companiilor straine, care au pus la punct, poate au inspirat acest sistem, sustinandu-l si cu greutatea lor internationala (politica, militara) de netrecut. Trocul politic a functionat exact: noi am ruinat Sidex-ul, dl Blair l-a atribuit. „Cineva” si-a pus mai mult decat termopane in aceasta afacere, ca si in alte sute si mii de afaceri. Acum si le pune Altcineva, cu alte matusi, rude sau amante. Si le pun multi, facand din nerentabilitate o stihie. Recunosc ca aceste companii straine sunt mai civilizate, ca ele au indreptat, inaltat, imbunatatit procedurile, dand exemple de modernitate europeana. Ele iau cu lingura mare, legala si cocheta, acolo unde smecherosii nostri se bateau si stropeau cu linguritele, molfaind pe apucate. Domnii care scumpeau curentul electric de la Turceni si Rovinari fara sa faca nimic mi se par mai soacati decat strainul care isi organizeaza exemplar serviciile si aduce o nota de abundenta si bun gust.
   Deocamdata, acesti mari capitalisti isi impart echitabil spatiul romanesc, mai au loc unii de altii; pana in ziua cand isi vor intinde si ei curse de nerentabilitate, ca sa salte pe cadavre si falimente, dupa dictatura capitalismului liberal. Ca multi din ei spala banii, gangsteresc, stau cu revolverul in mana? Nu cumva asa s-au facut marile hoteluri, localuri, stabilimente, Las Vegas-uri? Nu cumva viitorul e al Mafiilor de multe culori? Amice drag, nu te spanzura, mai stai sa vezi! Mai ai putintica rabdare! Nu crapa numai guzganii, ci si elefantii, noi sa fim sanatosi! Intermediaza, triseaza, abuzeaza, si vei trai!

http://riddickro.blogspot.ro/2012/04/everac-organizarea-nerentabilitatii.html