Douăzeci de ani după căderea comunismului

Prioritate de dreapta :
 

Partea a doua a discuţiei dintre analistul J.R. Nyquist şi fostul ofiţer KGB Viktor Kalashnikov (prima parte, Viitorul Europei, am tradus-o aici):

Am continuat conversaţia mea de săptămâna trecută cu fostul analist şi cercetător al KGB, Viktor Kalashnikov. În această săptămână l-am întrebat pe fostul locotenent-colonel KGB despre motivele factorilor ruşi de decizie politică. El a dat deoparte problemele de ideologie, menţionând că "sunt acum motive diferite". Şi totuşi, strategiile folosite de către liderii de astăzi din Rusia par a fi strategii sovietice. "Doar pentru a vă aduce mai aproape de chestiunile cruciale", a mărturisit Kalashnikov, "o serie de realităţi trebuie să fie recunoscute. Există încă o mulţime de ofiţeri Stasi [poliţia secretă comunistă] în Germania, şi mulţi dintre ei refuză să coopereze cu autorităţile germane, subliniind că ar putea-o face doar dacă ar primi O.K.-ul de la Moscova. Ei rămân loiali şi ataşaţi faţă de ruşi. Asta ar suna ca şi cum, după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, germanii ar fi refuzat să coopereze, pe baza loialităţii lor faţă de Hitler".

Kalashnikov ne spune că fosta poliţie secretă comunistă din Germania de Est rămâne loială faţă de şefii de la Moscova. Şi aceşti şefi încă exercită autoritate. "Există o problemă foarte gravă în ceea ce priveşte istoria Germaniei de Est", a continuat Kalashnikov. "Am vorbit cu mai mulţi istorici aici, în Berlin. De la ei am auzit că reconsideră RDG [adică Germania de Est]. În conformitate cu noi materiale de arhivă, impactul Uniunii Sovietice asupra RDG a fost mult mai mare decât s-a crezut anterior. Influenţa a fost omniprezentă. RDG nu era altceva decât un instrument al politicii militare a Moscovei. Deci a fost o entitate enormă [unde] problema principală sociologică nu a fost funcţionarea RDG conform doctrinei marxiste, ci existenţa sa ca o formaţiune militară. KGB-ul a menţinut, ca şi în Angola, reţele pentru controlul şi gestionarea personalului; aşa încât controlul îl avea Rusia. A fost pur şi simplu un control copleşitor. Problema acum este că autorităţile germane şi instituţiile oficiale, responsabile în privinţa arhivelor, sunt extrem de reticente în a vedea legăturile între Germania de Est şi Uniunea Sovietică. Am vorbit cu cineva într-o funcţie de vârf de la arhivele privind KGB şi Stasi. Cele mai multe dintre documentele produse de Stasi au o ştampilă care arată că au fost transmise "prietenilor" sovietici. Acum, cercetătorii germani nu încearcă în mod serios ca să urmărească în continuare ce informaţie a fost utilizată, şi în ce scop... sau ce instrucţiuni sovietice au fost urmate într-o operaţiune sau alta. Ei nu doresc să preseze Moscova pentru răspunsuri. Ei nu doresc să supere Moscova. Din aceasta vedem că întregul nostru concept asupra istoriei Stasi este pe un teren foarte instabil, deoarece legăturile care duc înapoi la Moscova au fost pierdute, şi nu există voinţa politică de a investiga".

Ceea ce Kalashnikov atribuie cercetătorilor germani poate fi atribuit cercetătorilor din toate ţările occidentale. Există foarte puţină curiozitate de a descoperi ce făcea Moscova în timpul fostului Război Rece (fie în Germania, în Africa sub-sahariană, în America Latină sau în Orientul Mijlociu). Există, deasemenea, percepţia că orice efort de a investiga mutările din trecut ale ruşilor şi motivele acestora ar supăra Kremlinul, şi ar complica relaţiile actuale. "Atunci când primul guvern non-comunist venit la putere în Germania de Est", a explicat Kalashnikov, "a preluat arhivele Stasi, unii oameni din noul guvern au emis instrucţiuni pentru a se elimina sau a se distruge toate materialele legate de aşa-numita West Arbeit [muncă].Toate materialele au fost distruse, practic totul. Nu că ar fi făcut probleme relaţiilor dintre RDG şi Germania de Vest, dar aceste materiale au fost livrate la Moscova, şi le-am avut pe masa mea la Moscova. Acum îmi dau seama că nimic de acest gen nu a rămas în Berlinul de Est. La începutul anilor '90, americanii au intrat în posesia unora dintre aceste dosare care priveau spionajul est-german. Dar acesta este un procent mic din întreg. Cu alte cuvinte, grosul informaţiilor despre Stasi privind spionajul în Vest a dispărut pur şi simplu".

Kalashnikov a fost unul din "numărul limitat de persoane" implicate în dispariţia magică a documentelor secrete care sunt acum adunate în Rusia. "Am fost implicat în procesarea lor la Moscova", spune Kalashnikov. "Aici, în Occident, nu mai există aproape nimic. Oficialii germani nu fac un efort serios pentru a afla ceva. La Moscova, după cum ştiţi, programe de cercetare privind sfârşitul Războiului Rece au început foarte lent sub Elţîn şi au fost apoi oprite complet. Acum nu putem accesa aproape nimic. Aceasta este situaţia în ceea ce priveşte activitatea STASI. Există o imensă Terra Incognita în legătură cu acest material. Mulţi oficiali simt că Stasi este încă în viaţă, încă acolo. În al cui interes au fost documentele distruse sau expediate la Moscova? Permiteţi-mi să repet chestiunea principală. Potrivit noilor cercetări, ţările din Europa centrală par să fi fost sub controlul complet al Moscovei, în timpul perioadei totalitare. Controlul Moscovei acoperea fiecare detaliu privind gestionarea personalului şi toate numirile în funcţii. Acum, în ciuda întregii activităţi desfăşurate în ultimii douăzeci de ani, principalele aspecte referitoare la legăturile dintre ţările est-europene şi Moscova sunt nerezolvate. Este încă un mare mister ce a vrut Moscova de la ele, ori care erau mecanismele de control. Deasemenea, erau şi legăturile dintre aceste ţări şi lumea a treia. Deasemenea, am auzit că, după prăbuşirea Germaniei de Est, agenţii Germaniei de Est au continuat să lucreze în Orientul Mijlociu, încă activi, încă subordonaţi Moscovei. Deci, probabil, aceştia sunt încă activi astăzi. Nu aş exclude ca reţelele să fie încă implicate în afaceri serioase. Acest lucru ar indica nivelul ridicat de eficienţă al Moscovei".

Kalashnikov ne spune despre reţele de agenţi. Aceste reţele sunt extinse si sofisticate. Ele sunt multinaţionale, există şi în afaceri şi în guverne, în educaţie şi în ştiinţă, în mass-media şi în instituţiile religioase. "Am crezut că germanii au înţeles mai bine această situaţie", a spus Kalashnikov. "Dar ei nu înţeleg ce operaţiuni au fost efectuate, în ce scop. Am fost la o conferinţă pe tema serviciilor secrete, unde au fost invitaţi ofiţeri de informaţii din fostul Bloc de Est. Germanii au subliniat că nu au niciun contact cu serviciile militare ruse de informaţii [GRU ]. Au fost repetate încercări de a implica GRU în schimburi şi cooperari. GRU a declinat în mod repetat. Ei stau absolut separat. Probabil, aceasta trezeşte interes cu privire la intenţiile lor. Germanii vedeau GRU ca pe o structură independentă. Aceasta sugerează încă odată că elementul  militar GRU este principala structură în cadrul instituţiilor de putere din Rusia. Aceasta este cel mai mare mister posibil. Care au fost ţintele GRU în timpul Războiului Rece? Care au fost obiectivele sale? Se pare că studiile privind comunismul târziu din Germania sunt mult mai puţin avansate decât ceea ce am aşteptat".

Kalashnikov sugerează faptul că centrul principal de putere din Rusia, în termeni de strategie naţională, este Statul Major General rus. "Sunt convins că politica militară este elementul central al politicii ruse de ansamblu", spune Kalashnikov, "Statul Major General fiind geniul real al strategiei internaţionale a Moscovei. GRU este nucleul acestui centru. În ceea ce priveşte modul lor de gândire, americanii şi canadienii au o idee limitată asupra acestei chestiuni. Am fost şocat atunci când ministrul apărării a declarat aici, la Berlin, "Până acum avem o idee limitată privind planul sovietic". Deci, aceştia se mişcă în acelaşi cerc care spune că a existat o mişcare democratică, care i-a înlăturat pe comunişti, şi a fost un om bun pe nume Gorbaciov, care a lansat toate aceste mişcări. Nu există niciun concept cuprinzător privind strategia sovietică de la sfârşitul Războiului Rece, transformat în ceea ce avem acum. Încă susţin ideea că aici, în acest oraş [Berlin] cunoştinţele sunt cumva mai serioase şi mai extinse. Dar am citit că, practic, toate arhivele au fost distruse. Problema reală, legăturile cruciale dintre Berlinul de  Est şi Moscova, au rămas sub voalul secretului, al speculaţiilor, şi al tot felul de legende. Extraordinar !".

Nu am putut rezista sa-i cer fostului insider KGB informaţia dacă guvernul sovietic a supravieţuit, de fapt, aşa-zisei prăbuşirii a comunismului. "Guvernul sovietic a rămas", a spus Kalashnikov, fără ezitare. "Ca dovadă, uită-te la situaţia arhivelor din Rusia. Avem aici, în fostele ţări socialiste, mai mult sau mai puţin, un fel de deschidere cu privire la dosarele ministerelor apărării, şi aşa mai departe. Acum, diferenţa faţă de Moscova este că în Federaţia Rusă, astfel de acte sunt încă operative. Ele sunt încă secrete Sunt parte din continuitatea datând din epoca sovietică. Deci, regimul a supravieţuit. Povestea continuă, într-o direcţie oarecum similară. Chiar şi documente referitoare la cel de al doilea război mondial sunt încă secrete. Mulţi istorici sunt surprinşi de acest fapt. Suntem cu mai mult de şaizeci de ani după acea perioadă. Dar multe decizii, fapte şi operaţiuni fac parte din practicile sovietice şi ruseşti care continuă. Aceasta ilustrează, încă odată, că avem una şi aceeaşi linie de evoluţie din vremea bolşevicilor, trecând prin fostul regim sovietic, până în zilele noastre. Împotriva şi în ciuda tuturor retoricilor care spun altceva; repet, nu există nici o perspectivă serioasă sau voinţă politică pentru a examina legăturile cele mai importante dintre Moscova şi capitalele europene, începând cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Ruşii, deasemenea, păstrează secrete metodele lor de control asupra Blocul Estic. De ce ? Pentru că sunt încă operaţionale. Deci GRU refuză contactele, deoarece acesta continua aceleaşi strategii ca şi mai înainte".

Şi care a fost scopul acestor strategii? Poate că în fragmentul care va urma săptămâna viitoare, Viktor Kalashnikov ne va oferi câteva descoperiri şi  mai neliniştitoare.

http://financialsense.com/contributors/jr-nyquist/twenty-years-after-the-fall-of-communism