Postări
- Sa ne spui baci-Todore, cum a fost la consfatuirea voastra comunista din vremea veche, de la Bucuresti!
- Bine o fo! In prima zi ne-or bagat intr-o soba (odae) mare, si unul o zas asè si altul asè. In zaua a doua ne-or bagat in mai multe sobe (odai), mai mici, si unii iar or zas asè si altul asè. In ziua triia, ne-or bagat intr-o soba (odae) si mai mare si o vinit unul mic si balbait si o zis asè, - si asè o ramas!
Aceasta gluma, altfel serioasa, acrediteaza Führerprinzipul, dictatura, a carei nostalgie o am din cand in cand, mai ales cand se infatiseaza domeniul public romanesc unde nu se prea face nimic.
Cand "omul mic si balbait" vroia sa construiasca un drum sau un canal, se documenta, alegea un proiect, apoi venea cu o lege de expropriere, cumpara cu o suma moderata spatiul aferent si cel riveran, dupa care se apuca sa faptuiasca, cu mana forte, in timp scurt.
Rezultatul se vede in industrializarea rapida si cuprinzatoare a acestei tari. Cand oamenii destepti, nebalbaiti si democrati de astazi vor sa faca oricat de putin, ei se impiedica sistematic unul de altul, se opresc, se combat, discuta, cheama organe importante, antreneaza Apusul, Europa, baga pana si Curtea Constitutionala, intreaba astrele, pe sfantul Mucenic Dimitrie Basarabov, fac multiple anchete sociale, bajbaie, refac, si in cele din urma renunta, o lasa balta, pe motiv ca nu sunt intrunite conditiile legale, ori ca s-au irosit banii.
Bechtelim de ani de zile. Am apucat niste contracte rele, stam sa le imbunatatim, si vom sta inca mult si bine, pana cand se vor topi banii. Exproprierile le-am facut cu mari menajamente, nu atat de dragul "drepturilor omului" cat de dragul baietilor destepti care, afland traseul noilor autostrazi proiectate, s-au grabit sa cumpere pe mai nimic parti adiacente (riverane), cum au facut mereu, cu orice, ca sa discute, ca suverani, preturi mult majorate, si sa le obtina prin presiune politica. Unii au luat mai mult, altii au luat gresit, altii n-au aflat la timp ca s-a modificat ruta, traseul, si au ramas pe cap, sarmanii, cu parcele inutile. Nu le vrea nimeni inapoi, dar nu merge nimeni nici inainte. "Cel mic si balbait" nu vine sa transeze in cinci minute chestiunea; in ring acum sunt numai destepti cu voce plina, ingineri, filosofi, juristi, care or s-o morfoleasca inca zece ani.
De fapt, noua menire a Parlamentului roman e sa se incurce unul pe altul, sa se chelfaneasca, sa se pacaleasca, sa faca greva. Parlamentarii o duc intr-o manevra continua, ca sa nu iasa nimic, sa nu poata inainta. La capatul facutului lor se anunta o gherla, dar si la capatul nefacutului lor se casca o alta gherla, mai mare, cu urmari si mai strambe. Foarte mult timp parlamentar s-a scurs la noi, in Romania moderna, cu numaratoarea votului (pe real sau pe fals), lucru de care omul mic si balbait nu se sinchisea, n-avea nevoie. Nici de Bechtel nu prea avea nevoie, isi facea treaba numai cu cei de acasa. Transfagarasanul nu l-a facut cu Bechtel, ci cu pifanii si genistii romani, poate ceva mai putin democrati. Se scoteau oarecari castiguri si de la ALRO, chiar fara rusi, si de la Combinatul Galati, chiar fara indieni. Si utilajul petrolier ploiestean dadea unele beneficii, si Penicilina, si IOR-ul, si Rulmentii, si Fabricile de Armament, si multe alte unitati supuse vocii "barbatului mic" care zicea: "Asè!"
Acu, nu mai spune nimeni "Asè!". Acum se face totul pe dos, ca fruct al virtutilor noastre electorale, democratice. Si costa de patru ori mai scump decat trebuie.
Aceasta gluma, altfel serioasa, acrediteaza Führerprinzipul, dictatura, a carei nostalgie o am din cand in cand, mai ales cand se infatiseaza domeniul public romanesc unde nu se prea face nimic.
Cand "omul mic si balbait" vroia sa construiasca un drum sau un canal, se documenta, alegea un proiect, apoi venea cu o lege de expropriere, cumpara cu o suma moderata spatiul aferent si cel riveran, dupa care se apuca sa faptuiasca, cu mana forte, in timp scurt.
Rezultatul se vede in industrializarea rapida si cuprinzatoare a acestei tari. Cand oamenii destepti, nebalbaiti si democrati de astazi vor sa faca oricat de putin, ei se impiedica sistematic unul de altul, se opresc, se combat, discuta, cheama organe importante, antreneaza Apusul, Europa, baga pana si Curtea Constitutionala, intreaba astrele, pe sfantul Mucenic Dimitrie Basarabov, fac multiple anchete sociale, bajbaie, refac, si in cele din urma renunta, o lasa balta, pe motiv ca nu sunt intrunite conditiile legale, ori ca s-au irosit banii.
Bechtelim de ani de zile. Am apucat niste contracte rele, stam sa le imbunatatim, si vom sta inca mult si bine, pana cand se vor topi banii. Exproprierile le-am facut cu mari menajamente, nu atat de dragul "drepturilor omului" cat de dragul baietilor destepti care, afland traseul noilor autostrazi proiectate, s-au grabit sa cumpere pe mai nimic parti adiacente (riverane), cum au facut mereu, cu orice, ca sa discute, ca suverani, preturi mult majorate, si sa le obtina prin presiune politica. Unii au luat mai mult, altii au luat gresit, altii n-au aflat la timp ca s-a modificat ruta, traseul, si au ramas pe cap, sarmanii, cu parcele inutile. Nu le vrea nimeni inapoi, dar nu merge nimeni nici inainte. "Cel mic si balbait" nu vine sa transeze in cinci minute chestiunea; in ring acum sunt numai destepti cu voce plina, ingineri, filosofi, juristi, care or s-o morfoleasca inca zece ani.
De fapt, noua menire a Parlamentului roman e sa se incurce unul pe altul, sa se chelfaneasca, sa se pacaleasca, sa faca greva. Parlamentarii o duc intr-o manevra continua, ca sa nu iasa nimic, sa nu poata inainta. La capatul facutului lor se anunta o gherla, dar si la capatul nefacutului lor se casca o alta gherla, mai mare, cu urmari si mai strambe. Foarte mult timp parlamentar s-a scurs la noi, in Romania moderna, cu numaratoarea votului (pe real sau pe fals), lucru de care omul mic si balbait nu se sinchisea, n-avea nevoie. Nici de Bechtel nu prea avea nevoie, isi facea treaba numai cu cei de acasa. Transfagarasanul nu l-a facut cu Bechtel, ci cu pifanii si genistii romani, poate ceva mai putin democrati. Se scoteau oarecari castiguri si de la ALRO, chiar fara rusi, si de la Combinatul Galati, chiar fara indieni. Si utilajul petrolier ploiestean dadea unele beneficii, si Penicilina, si IOR-ul, si Rulmentii, si Fabricile de Armament, si multe alte unitati supuse vocii "barbatului mic" care zicea: "Asè!"
Acu, nu mai spune nimeni "Asè!". Acum se face totul pe dos, ca fruct al virtutilor noastre electorale, democratice. Si costa de patru ori mai scump decat trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu