Autor: N.S. GOVORA
Din vol. Poeme fără Țară - Acolo şezum şi plânsem, Ed. Carpaţii, Madrid 1954
* * *
Dlui Pamfil Şeicaru
Era plină de grâu şi de secară, Ţara,
Şi tu frate Chineaţă, adesea te culcai flămând, sara.
Din făina de grâu, doară de sărbători îţi făcea nevasta o burcă.
Totuşi, foarte rar, te-ai încruntat, ai tras o sudalmă şi ai pus mâna pe furcă.
Te sculai de cu noapte, când holdele erau pline de rouă,
Dar din rodul muncii tale, tu nu luai nici una din două.
Sau alţii, totdeauna alţii, care trăgeau foloasele,
Şi tu bietul de tine, te alegeai cu ponoasele.
Ca ţiganul cu scânteia, te învăţaseşi cu răul,
Treceau anii şi dacă se schimba ceva, era doar călăul.
Numai când la hotare năvaleau ca lăcustele, duşmanii,
Şi-aminteau boierii că cei mulţi şi bravi, erau fraţii tăi Chineaţă: ţăranii.
Un timp ale tale au fost toate, pământul, plugul, boruna,
Şi erai fericit, căci în totdeauna, tu şi pământul ai fost una.
Dar liniştea nu avea să fie lungă,
S'a răsturnat, lumea şi într'o noapte iar a bătut clopotu'n dungă.
Tu ţi-ai făcut cruce, te-ai încruntat şi ai sărutat pe Ilinca,
Şi apoi până departe la Volga ţi-ai purtat raniţa şi opinca.
Te-ai bătut ca un brav, cum ştii să te baţi, frate Chineaţă,
Dar ca şi altădată, boerii te-au vândut într'o dimineaţă.
Şi'n bătătură la tine, ca la el acasă, venit-a duşmanul
Ţi-au batjucorit nevasta şi fata, ţi-au luat plugul, boii, sumanul.
Dar tu ai răbdat, ai strâns pumnii şi ţi-ai înghiţit de obidă, scuipatul,
Şi de data aceasta nu tu, ci altul era vinovatul.
Dar oricum, stăpânii dinainte îţi dijmuiau grâul, mălaiul.
Păgânii de azi vor ca să-ţi ia sufletul, graiul.
Şi-au hotărât să-ţi fure pământul, iar tu să rămâi bou de povară,
Iar Ţara, biata noastră Ţară nu mai e Ţară.
Nu mai e timp de aşteptat, nădejdea-i la tine: departe s'aude zgomot de armă,
Se hâţână lumea asta nedreaptă, în curând ai să vezi că se darmă.
Ia seama frate Chineaţă, socotelile pagânilor se încurcă.
Încruntă-te, trage-i o sudalmă şi pune mâna pe furcă.
Postări
