Aria pistolului

Poezie inedită (nepublicată în volum), scrisă de Ştefan Augustin Doinaş în 1952, la Hălmagiu. Apărută în revista Transilvania (ediţia print, nr.1-2/1992, paginile 86-87).


ARIA PISTOLULUI

Copil al pustei,
                        prieten al lăcustei
ce pustieşte des aceste locuri,
eu port în mâna dreaptă un pistol
turnat în aur gol
                          cu şapte focuri.
Şi când mă joc cu alţi copii ai ţării
eu îl ridic spre ceruri şi-ameninţ
cupola zării
                   cu piloni fierbinţi
de care se izbesc pe sus cocorii.
Şi strig în timpul jocului:
                                      "Opriţi,
copii ai florii,
                     muguri încropiţi
adoratori ai focului
                           lumesc !
Fetiţe, nu mai dănţuiţi prin parc!
Cât timp mai salt prin ţarc,
                                       cât timp glumesc,
nu este încă timpul să-l descarc..."
Dar va veni o vreme
                              când
                                       urcând
din pustă
              către negrele oraşe
vom tremura în fuste
                                şi cămaşe
pe sub palate
                      cu embleme
                                 roşii
în umbra zidurilor îngheţate;
când vom trezi
                       cocoşii
                                  dimineaţa
iar prin vestminte
                            sfinte
                                      zori de zi
ne vor lovi cu suliţe ca ghiaţa.
Înfăşuraţi în şaluri
                             de la baluri
conducătorii ţării or să iasă
cu precupeţe-n rochii de mătasă
curgînd pe corp ca pînzele de sac
şi pe de-asupra-n veste de cazac,
spunându-şi glume
                           şi râzând zglobiu.
Dar vor vedea că-n lume
                                    e târziu.
Atunci,
         din mijlocul acelor prunci,
eu voi sui o treaptă şi voi zice:
"O, dănţuiţi
                  acum
                           cu băieţandri
ca oleandri
                  -nlănţuiţi
                               de fum
voi - transparente fiice
                                  ale florii !
Aici sunt vânzătorii
                            ţării
                                  mele
cu perlele vânzării
                           la inele!..."
Apoi sălbatic cu pistolul meu
eu,
      fiul pustei,
                       prietenul lăcustei
ce pustieşte des aceste locuri,
voi trage fără milă şapte focuri.


1952 - Hălmagiu