Priorităţile sunt bine definite, iar ieşirea din criză este doar o chestiune minoră de timp şi corelare a planurilor cincinale

Într-o ignoranţă nepăsătoare ei cred că este civilizaţie, când în realitate este o parte a sclaviei lor... Ravagii, măceluri şi uzurparea sub pretenţii false sunt numite imperiu; iar acolo unde transformă totul în deşert, ei îl numesc pace.

Tacitus

Bursa:

IEŞIREA DE PE PIAŢA INTERNĂ A BĂNCILOR STRĂINE NU VA CONDUCE DOAR LA CREŞTEREA DOBÂNZILOR
Adio, şi mulţumim pentru peşte

     Oda bucuriei se cântă în Europa de când Uniunea Europeană a primit Nobelul pentru pace. Oare cât va mai dura acest circ ieftin, în condiţiile în care pâinea este tot mai scumpă? Din păcate, "distracţia" este departe de sfârşit. Am scris ieftin? Teribilă greşeală! Este foarte scump pentru toţi europenii, iar în curând se va vedea şi mai bine nota de plată.
     Comitetul Nobel de la Oslo îşi argumentează decizia prin faptul că "Uniunea şi precursorii ei au contribuit, timp de peste şase decade, la avansul păcii şi reconcilierii, democraţiei şi drepturilor omului în Europa". Nu ştiu de ce, la citirea anunţului mi-am amintit ce scria istoricul şi senatorul roman Tacit în urmă cu peste două milenii: "Într-o ignoranţă nepăsătoare ei cred că este civilizaţie, când în realitate este o parte a sclaviei lor... Ravagii, măceluri şi uzurparea sub pretenţii false sunt numite imperiu; iar acolo unde transformă totul în deşert, ei îl numesc pace".
     Internetul a izbucnit într-un hohot gigantic de râs la aflarea veştii, iar blogurile şi grupurile de discuţii şi-au exprimat nemulţumirea pentru acordarea greşită a premiului: Nobelul pentru economie trebuia acordat Uniunii Europene.

Tehnicile secrete pentru controlarea dezbaterilor de pe forumuri şi a opiniei publice

Prioritate de dreapta :

Atenţie, e ceva serios !

În data de 12 iulie anul trecut, site-ul Cryptome, un fel de precursor al WikiLeaks, care publică documente pe care guvernele și corporațiile nu ar dori să le vadă pe net, a postat explicațiile tehnice și mărturiile unui ex-agent COINTELPRO. COINTELPRO este o organizație legată de FBI-ul din SUA, a cărei misiune era de a dezinforma și de a înşela grupurile de activişti. Oficial, COINTELPRO a dispărut în '71, dar organizația şi-a schimbat doar numele. În prezent se mai adaugă şi modul convențional de infiltrare în grupurile activiste dar şi în cele guvernamentale care prestează pe Internet, pentru a îngropa bâzâitul care deranjează şi a "curăţa" forumurile.

La data de 18 iulie, dovezile de la Cryptome au fost postate mai întâi pe Slashdot de către un contributor mai vechi. Și, lucru ciudat, postarea a fost cenzurată. Aceasta este motivul pentru care subiectul mi-a atras atenția.

Acest document scoate la lumina zilei toate tehnicile folosite de către guverne, dezinformatori, de către cei care fac politică, etc. pe net dar şi în viața reală, pentru a-şi discredita adversarii şi a îngropa subiectele sensibile.

Acest lucru este foarte răspândit în SUA, dar ar fi o greșeală să credem că astfel de practici nu se regăsesc şi în Franța.

Este un document foarte instructiv şi pe măsură ce-l citeam realizam faptul că eu devenisem deja dovada acestor manipulări. La televizor, în dezbaterile politice, în interviurile din ziare, dar cel mai tulburător în cadrul comentariilor de pe site-ul meu sau al altora sau pe Twitter. Fără a deveni paranoic, acum mă întreb dacă unii oameni care tocmai au postat şi semănat îndoială la unele din articolele mele mai "sensibile" sunt doar nişte troli care se plictisesc sau agenți de dezinformare ?

Dar asta e puţin important ... Citiți acest document puţin cam lung dar pasionant, care vă va permite  să "detectaţi" tentativele ulterioare de manipulare la care suntem toţi supuşi, fie atunci când avem o opinie, fie ca simpli spectatori.

Tehnici pentru manipularea forumurilor pe Internet

Agenda euro-plutocraţiei

Nevoia unei euro-federaţii, care nu are cum să fie altceva decît o supra-structură statală, are prea puţin de a face cu criza economico-financiară, ori cu crizele de guvernare din diferite state ale spaţiului european, ori cu şansele de supravieţuire ale monedei euro, sau cu orice altceva de pe agenda curentă şi vizibilă a politicii europene. Ea are, însă, totul de a face cu prilejul pe care euro-plutocraţia nu vrea să-l mai scape! Acum este momentul, cînd toată lumea se teme (!!!!!), cînd ar înghiţi şi cucută, dacă ar avea măcar speranţa că va scăpa de ce-i mai rău, adică de prăbuşirea fără control a spaţiului european! Acum este momentul să vopsim proiectul unei “ţări noi”, o federaţie supra-impusă vechilor structuri statale, şi să o prezentăm ca remediu miraculos pentru orice!!!!

Bursa

     Nu puţini sunt cei care au văzut în dezbaterile furtunoase ale Parlamentului European un semn bun: în sfîrşit, Româ­nia este băgată în seamă! Nu contează cum şi pentru ce, adică, mai mult pentru a fi făcută otreapă şi a spăla duşumelele Europei cu ea, ca mai apoi să fie stoarsă şi aruncată la colţ; important e că am reuşit să le furăm prim-planul! Ei bine, lumea se înşală! Tot circul din Parlamentul Europei şi mai ales cel de dinainte, care i-a avut ca protagonişti pe Barroso şi Reding, nu a fost făcut nici de dragul României, nici pentru a o aduce pe calea cea dreaptă de la care ar fi fost îndepărtată de acţiunile nesăbuite ale Guvernului Ponta, ci pentru a promova o agendă cu totul diferită, una în care ţara noastră nu joacă nici măcar rolul episodic. Adevărata motivaţie a acestei furtunoase ieşiri la rampă nu este legată nici de soarta politică a lui Traian Băsescu, după cum nu a fost motivată nici de convulsiile dureroase în care s-ar fi tăvălit Barroso şi Comisarul său pentru Justiţie, de grija statului de drept şi a democraţiei siluite cu sadism pe malurile Dîmboviţei!

Douăzeci de ani după căderea comunismului

Prioritate de dreapta :
 

Partea a doua a discuţiei dintre analistul J.R. Nyquist şi fostul ofiţer KGB Viktor Kalashnikov (prima parte, Viitorul Europei, am tradus-o aici):

Am continuat conversaţia mea de săptămâna trecută cu fostul analist şi cercetător al KGB, Viktor Kalashnikov. În această săptămână l-am întrebat pe fostul locotenent-colonel KGB despre motivele factorilor ruşi de decizie politică. El a dat deoparte problemele de ideologie, menţionând că "sunt acum motive diferite". Şi totuşi, strategiile folosite de către liderii de astăzi din Rusia par a fi strategii sovietice. "Doar pentru a vă aduce mai aproape de chestiunile cruciale", a mărturisit Kalashnikov, "o serie de realităţi trebuie să fie recunoscute. Există încă o mulţime de ofiţeri Stasi [poliţia secretă comunistă] în Germania, şi mulţi dintre ei refuză să coopereze cu autorităţile germane, subliniind că ar putea-o face doar dacă ar primi O.K.-ul de la Moscova. Ei rămân loiali şi ataşaţi faţă de ruşi. Asta ar suna ca şi cum, după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, germanii ar fi refuzat să coopereze, pe baza loialităţii lor faţă de Hitler".

Kalashnikov ne spune că fosta poliţie secretă comunistă din Germania de Est rămâne loială faţă de şefii de la Moscova. Şi aceşti şefi încă exercită autoritate. "Există o problemă foarte gravă în ceea ce priveşte istoria Germaniei de Est", a continuat Kalashnikov. "Am vorbit cu mai mulţi istorici aici, în Berlin. De la ei am auzit că reconsideră RDG [adică Germania de Est]. În conformitate cu noi materiale de arhivă, impactul Uniunii Sovietice asupra RDG a fost mult mai mare decât s-a crezut anterior. Influenţa a fost omniprezentă. RDG nu era altceva decât un instrument al politicii militare a Moscovei. Deci a fost o entitate enormă [unde] problema principală sociologică nu a fost funcţionarea RDG conform doctrinei marxiste, ci existenţa sa ca o formaţiune militară. KGB-ul a menţinut, ca şi în Angola, reţele pentru controlul şi gestionarea personalului; aşa încât controlul îl avea Rusia. A fost pur şi simplu un control copleşitor. Problema acum este că autorităţile germane şi instituţiile oficiale, responsabile în privinţa arhivelor, sunt extrem de reticente în a vedea legăturile între Germania de Est şi Uniunea Sovietică. Am vorbit cu cineva într-o funcţie de vârf de la arhivele privind KGB şi Stasi. Cele mai multe dintre documentele produse de Stasi au o ştampilă care arată că au fost transmise "prietenilor" sovietici. Acum, cercetătorii germani nu încearcă în mod serios ca să urmărească în continuare ce informaţie a fost utilizată, şi în ce scop... sau ce instrucţiuni sovietice au fost urmate într-o operaţiune sau alta. Ei nu doresc să preseze Moscova pentru răspunsuri. Ei nu doresc să supere Moscova. Din aceasta vedem că întregul nostru concept asupra istoriei Stasi este pe un teren foarte instabil, deoarece legăturile care duc înapoi la Moscova au fost pierdute, şi nu există voinţa politică de a investiga".

Dinozaurul tare în dinţi : Fructele bâlbâielii

  

  - Sa ne spui baci-Todore, cum a fost la consfatuirea voastra comunista din vremea veche, de la Bucuresti!

  - Bine o fo! In prima zi ne-or bagat intr-o soba (odae) mare, si unul o zas asè si altul asè. In zaua a doua ne-or bagat in mai multe sobe (odai), mai mici, si unii iar or zas asè si altul asè. In ziua triia, ne-or bagat intr-o soba (odae) si mai mare si o vinit unul mic si balbait si o zis asè, - si asè o ramas!
   Aceasta gluma, altfel serioasa, acrediteaza Führerprinzipul, dictatura, a carei nostalgie o am din cand in cand, mai ales cand se infatiseaza domeniul public romanesc unde nu se prea face nimic.
   Cand "omul mic si balbait" vroia sa construiasca un drum sau un canal, se documenta, alegea un proiect, apoi venea cu o lege de expropriere, cumpara cu o suma moderata spatiul aferent si cel riveran, dupa care se apuca sa faptuiasca, cu mana forte, in timp scurt.
   Rezultatul se vede in industrializarea rapida si cuprinzatoare a acestei tari. Cand oamenii destepti, nebalbaiti si democrati de astazi vor sa faca oricat de putin, ei se impiedica sistematic unul de altul, se opresc, se combat, discuta, cheama organe importante, antreneaza Apusul, Europa, baga pana si Curtea Constitutionala, intreaba astrele, pe sfantul Mucenic Dimitrie Basarabov, fac multiple anchete sociale, bajbaie, refac, si in cele din urma renunta, o lasa balta, pe motiv ca nu sunt intrunite conditiile legale, ori ca s-au irosit banii.
   Bechtelim de ani de zile. Am apucat niste contracte rele, stam sa le imbunatatim, si vom sta inca mult si bine, pana cand se vor topi banii. Exproprierile le-am facut cu mari menajamente, nu atat de dragul "drepturilor omului" cat de dragul baietilor destepti care, afland traseul noilor autostrazi proiectate, s-au grabit sa cumpere pe mai nimic parti adiacente (riverane), cum au facut mereu, cu orice, ca sa discute, ca suverani, preturi mult majorate, si sa le obtina prin presiune politica. Unii au luat mai mult, altii au luat gresit, altii n-au aflat la timp ca s-a modificat ruta, traseul, si au ramas pe cap, sarmanii, cu parcele inutile. Nu le vrea nimeni inapoi, dar nu merge nimeni nici inainte. "Cel mic si balbait" nu vine sa transeze in cinci minute chestiunea; in ring acum sunt numai destepti cu voce plina, ingineri, filosofi, juristi, care or s-o morfoleasca inca zece ani.
   De fapt, noua menire a Parlamentului roman e sa se incurce unul pe altul, sa se chelfaneasca, sa se pacaleasca, sa faca greva. Parlamentarii o duc intr-o manevra continua, ca sa nu iasa nimic, sa nu poata inainta. La capatul facutului lor se anunta o gherla, dar si la capatul nefacutului lor se casca o alta gherla, mai mare, cu urmari si mai strambe. Foarte mult timp parlamentar s-a scurs la noi, in Romania moderna, cu numaratoarea votului (pe real sau pe fals), lucru de care omul mic si balbait nu se sinchisea, n-avea nevoie. Nici de Bechtel nu prea avea nevoie, isi facea treaba numai cu cei de acasa. Transfagarasanul nu l-a facut cu Bechtel, ci cu pifanii si genistii romani, poate ceva mai putin democrati. Se scoteau oarecari castiguri si de la ALRO, chiar fara rusi, si de la Combinatul Galati, chiar fara indieni. Si utilajul petrolier ploiestean dadea unele beneficii, si Penicilina, si IOR-ul, si Rulmentii, si Fabricile de Armament, si multe alte unitati supuse vocii "barbatului mic" care zicea: "Asè!"
   Acu, nu mai spune nimeni "Asè!". Acum se face totul pe dos, ca fruct al virtutilor noastre electorale, democratice. Si costa de patru ori mai scump decat trebuie. 

http://htdig.informatia.ro/cronicaromana/afisez.php?sid=110928&date=2010-11-29&afisez=local 

Dinozaurul tare în dinţi : Hahalera

 

   Ma intalnesc in parc cu amicul meu Ghita S. Dupa oarecare efuziuni (destul de temperate), ne asezam pe banca si la intrebarea mea “Cu cine votam, Ghita?” el imi face un tur de orizont politic, cam in urmatorii termeni:

- Din toate vremurile, sau poate de la o vreme, lumea a fost condusa de mafii, adica de structuri incorporate, de organizatii mai vizibile sau mai ascunse (acestea din urma cu influenta mai mare!), avand fie caracter umanitaro-spiritual (vorba vine!) ca Masoneria sau Bilderbergul, fie economic (mai ales!), gheseftar, solidar, revolutionar, puse sa cucereasca toate vamile pe unde se scurg marafetii, de bunavoie sau cu japca. Marele Jepcuitor si cu trupa sa de jepcuitori se rostuiau pe langa un Casapitor, acela facea proasca imprejur, chitaitorii amuteau, muhaielele se acomodau, iar hahalerele votau! Din cand in cand Casapitorul scutura lumea, izbea vartos in casapelniti si atunci mafiotii se regrupau repede, cu instinct sigur, si aparau iar, tot ei, pozitiile bune, lasandu-i pe altii mofluzi, ba inghiontindu-i in fel de fel de vinovatii, ca intr-o fabula de La Fontaine, unde bestiile mari erau totdeauna inocente iar magarul mereu invinuit.

- Ghita, zic, eu te-am intrebat cat se poate de clar...

- Si eu ti-am raspuns. Vrei mai clar? Romania e condusa de mafii, din care unele arabe, altele evreiesti, altele tiganesti, altele securiste, altele sa le zicem anglo-saxone, destule rusesti - oameni care au ocupat pozitii importante, s-au grupat in partide sau in dosul lor, in secte, in asociatii umanitariste, in trusturi, in monopoluri, in tot ce vrei sau nu vrei, au pus mana, au razbit, dirijeaza, influenteaza, traficheaza mult peste capul nostru. Mai e un contingent mare de muhaiele care se adapteaza, cu oarecare talent, la jecmanitori, asteptand semnalul Casapitorului. Si mai sunt unii ca tine, hahalerele, care voteaza!

- Hahalerele?

- Da! Hahalerele sunt indeobste oameni de buna credinta, respectuosi, tematori, facuti sa-i duci cu vorba, sa-i bagi cu nasul in teorii, in ideologii si programe, care isi dau si ei cu parerea, cu presupusul, fac caz de te miri ce bazdaganie sau virgula, se insufletesc, se iau la refec, simpatizeaza, in schimb sunt chiori, uita, nu vad structurile, nu intrezaresc mafiile, ii spun jecmanitorului “am onoarea, domnule!”, ii fac statuie Casapitorului, se dau democrati, idealisti, eventual crestini si isi inchipuie ca au puterea de a schimba, cat de cat, prin nenorocitul lor de vot ceva din structurile mafiote. Sa zicem, eventual, ca prin cine stie ce minune, ele pot clinti o mafie oarecare, la un moment dat, dar asta ca sa vie alta mafie, mai crunta, cu jecmanitorii ei mai flamanzi, tot democrati, cu casapitorii ei mai odiosi, tot democrati, cu aparatele lor de supt si mai bine puse la punct. Hahalera se agita, se bataie, striga la victorie, dar jocurile se fac in alta parte, iar victoria perinda alti plescari la conducere. Hahalera, deceptionata, sesizeaza in cele din urma gafa, striga, scrie la gazeta, se scandalizeaza stilistic (si tu, amice, ai un stil destul de bun!) dar, helbet!, chestia ramane tot asa pocita cum avea randuiala, adica o mafie o suplanteaza pe alta, in timp ce alte doua mafii, de alte doua feluri, multa vreme burzuluite, se unesc pentru o sfanta si noua jecmaneala. Muhaielele se muta, dar hahalerele raman. Raman mofluze.

- Deci, pe cine sa votam?

- Vezi? Esti un animal pierdut, o biata jivina-hahalera care nu ajungi cu mintea decat pana la sectia de vot, asa, ca sa ai si tu o jucarie, fletule! “Nicusor are o toba, bum, bum, bum!”. Dar bum!-ul e pe spinarea ta, pe care calaresc atatia, structurile, mafiile, jecmanitori-sefi. Ei isi cumpara acum consilieri care sa-i invete cum se duc de nas hahalerele si care costa infricosator de scump, din buzunarul tau, ca sa elaboreze metodele de a te pacali! Prietene, la ce ti-au folosit anii, daca ai ramas mai prost ca o cocuta?

M-am sculat de pe banca profund jignit.

- Pe mine te-ai gasit sa te superi?, s-a mirat Ghita. Pe mine, care iti deschid capul? Atunci chiar ca esti cea mai tembela hahalera!

 

http://riddickro.blogspot.ro/2011/12/everac-potpourri.html

Carcaletele

Dacă de pildă cineva vrea să facă acum un bilanţ dur al situaţiei, şi sunt oameni capabili să-l facă, şi sunt oameni care chiar îl fac, încât în zece minute îţi dai seama că suntem în oală şi fierbem ca nişte raci fără ieşire, peste alte cinci minute vine emolientul, vine show-biz-ul şi dă cu zeamă dulce-acrişoară de uitare, nivelează, drege, acoperă, reduce la proporţii de mic amănunt trecător grozăviile tragice care s-au spus, hotărâtoare pentru viaţa noastră, le tăvălugeşte cu zâmbete, cântece şi fese goale, cu reclame de pampărşi, cu bonomii tâmpe sau deşucheate; şi le anulează, le scoate din actualitate, înfigând peste ele alte actualităţi, cât mai divertizante. Nimeni nu mai ţine azi un discurs al naţiei neastupat de fleacuri, nedisputat de saloane de automobile şi de praf pentru curăţat bideuri. Nimeni nu mai e capabil să vorbească serios o oră în România, din cauza show-biz-ului şi reclamei, a facerii şi afacerii diversiunii. În timpul ăsta translaţia capitalurilor străine continuă, în tăcere, cu toate ţâţânile unse.

   Nu suntem, (departe de asta)? o ţara de alcooluri tari (decât într-o anumită părticică a Transilvaniei). Ţuicuşoarele noastre sunt îndeobşte uşurele. Iar peste vin turnăm apă minerala sau sifon, ca să facem şpriţ. Nu suntem ţară de votcă, şnaps sau whisky, ci de şpriţuri răcoroase, aici ne duce firea. Iar dacă vinul nu e destul de bun şi de dulceag, dacă e poşircă ordinară, greţoasă, turnăm peste el sirop. Facem adică un carcalete... şi ne ameţim cu el. E vocaţia noastră.

 *      *      *